170 matches
-
constituit astfel "sistemul ticăloșit", care i-a asigurat României imaginea de cea mai coruptă țară a Europei, iar românilor renumele de hoți, mincinoși, leneși etc. Consecința funcționării "sistemului" a fost apariția, în toate sectoarele vieții sociale, a unor "dinastii", deloc meritocratice, deloc creatoare. Cireașa de pe tortul social a fost formarea unei clase politice imobile, cu caracter de castă, susceptibilă de înnoire doar pe căi naturale. Acestui "sistem" i-a declarat război președintele Traian Băsescu. D-l Băsescu a fost primul politician
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
fie respectate. Remarcați că singurele instituții aflate încă în “casele” lor originale sunt cele care sunt apolitice și extrapolitice: bănci (Banca Națională a României și Casa de Economii și Consemnațiuni), Biserica, în România predecesoare a organizării statale, Armata și Academia, organism de esență meritocratică și nu republicană. Casa Regală este astăzi, la peste nouă decenii de la Marea Unire, aproape de societatea românească profundă. Și aceasta pentru că există o legătură neconjuncturală, continuă, între regalitate și instituții, între regalitate și statalitate, între regalitate și cârmuire. La 145
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
astfel construită și forjată, în planuri cincinale, în regimul Partidului unic. Între Cărtărescu-poetul și Cărtărescu Mircea, profesorul de română, în anii ’80, e a huge gap: poetică, firește, la o lectură simbolică, dar cenușie și amară pentru una în grilă meritocratică. Dacă pornim de aici, de la această prăpastie căscată între ceea ce poate poetul și ceea ce reușește - în plan social - omul, supus unui proiect macro de îndobitocire prin nivelare, vom observa că poezia „realistă”, „tranzitivă”, cu „felii de viață” a încă-tînărului Cărtărescu
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
manipulatori de destine. Prinseserăm jargonul freudo-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o societate de „profi” (profesioniști). Una de tip meritocratic în care fiecare să se așeze social și material acolo unde îi e locul. O societate liberă, fără „capitaliști”, dar cu coproprietari (ceva între kibbutz și autogestiune de tip iugoslav). Acest gen de protest și aspirație era perfect coerent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Îmbătrânirii, civilizație a vacanțelor -, Brave New World e pentru noi un paradis, e de fapt tocmai lumea la care Încercăm să ajungem, până acum fără succes. Astăzi, singurul lucru ce deranjează puțin sistemul nostru de valori egalitar - sau mai precis meritocratic - e diviziunea societății În caste, sortite unor munci diferite În funcție de natura lor genetică. Este și singurul punct În care Huxley s-a dovedit profet mincinos; singurul punct care, odată cu dezvoltarea robotizării și a mașinismului, a devenit aproape inutil. Neîndoielnic, Huxley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
permitea acumularea de capital. În China exista o solidaritate familială în relație cu statul de tip nepotist, de pe urma celui care reușea profitând întreaga familie. La japonezi, solidaritatea era de tip feudal, tatăl desemnând cine este cel mai capabil. Criteriul era meritocratic, și nu consangvin, în unele cazuri tatăl dezmoștenindu-și fiul și adoptând un tânăr care i se părea mai valoros. Respectivele caracteristici ale familiei japoneze erau mult mai propice pentru invazia industriei și a economiei de piață. Și alte cercetări (Berger
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
rândul ei, la producerea structurilor sociale (ca dispozitivele de calificare a elevilor). Și lumea școlară se construiește, în parte, pe negarea economiei, refulând efectele economice (orientări/selecție și producere de filiere), elaborând un discurs egalitar (egalitatea șanselor) și o ideologie meritocratică (Bourdieu și Passeron, 1970). Universul școlar se consideră o lume autonomă devotată cultului savanților, artiștilor, producătorilor "geniali", operelor universale. Această sociologie a cunoașterii este deci inseparabilă de o sociologie a recunoașterii și a necunoașterii (Bourdieu, 1987, p. 35). Autonomia câmpului
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
timp și presupune fie preeminența ierarhiei, fie preeminența egalității; astăzi vorbim mai degrabă de o preeminență a cooperării, mergându-se până la dezvoltarea unui întreg sistem de suspicionare a acelora care cultivă mai degrabă nevoia de ierarhie (chiar și din rațiuni meritocratice). Din acest punct de vedere, modul de structurare a relațiilor dintr-o sală de clasă este (ar trebui să fie) extrem de complicat. Problema fundamentală este următoarea: cum asigurăm condiții pentru satisfacerea celor două principii opuse și complementare în același timp
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae Iorga (1871-1940) sau modelul ascetic și meritocratic al lui Vasile Pârvan (1882-1927) până la propuneri mai apropiate de fervoarea Tinerei Generații prin pretențiile lor asemănătoare de „autenticitate”, cum ar fi cele formulate de Nichifor Crainic (1889-1972), Simion Mehedinți (1869-1962), Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) și alții. În vreme ce aceste preocupări pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
structurii rețelelor sociale, relațiile informale. Problemele României în tranziția spre postcomunism, ca de altfel ale tuturor celorlalte țări aflate pe aceeași cale, au fost (Schöpflin, 1993): reforma constituțională și a instituțiilor politice, dezvoltarea societății civile, deblocarea mobilității sociale (descurajarea recompensei meritocratice, condamnarea diferențierii sociale ca fiind amorale toți trebuiau să fie egali , impunerea unei societăți egalitare, depășirea problemelor instituționale (ineficiență, birocrație, încredere scăzută în instituții), importanța dimensiunii personale în politică care a dus la un nivel scăzut de respect pentru lege
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
devine pârghia de acces spre poziții sociale înalte. Teoriile funcționaliste promovate de Emile Durkheim sau Talcot Parsons conferă educației funcția de creare a identității sociale a individului, cu accent fie pe solidaritatea socială, fie pe componenta individuală. Într-o societate meritocratică, educația devine principalul mecanism de alocare a rolurilor pe măsura implicării și a eforturilor individuale 5. Din perspectivă constructivistă, educației i s-a conferit funcția de reproducere culturală, perpetuând inegalitățile sociale și economice din generație în generație 6. Pentru individ
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
din generație în generație 6. Pentru individ, scopul final constă în dobândirea puterii (libido dominandi) prin manipularea prestigiului obținut din convertirea diferitelor tipuri de capital în capital simbolic recunoscut ca legitim. Intelectualul este însă rodul educației moderne concepute pe baze meritocratice. Dacă poziționăm intelectualul în afara claselor sociale, conform viziunii lui Karl Mannheim, educația este singurul liant sociologic care coagulează intelectualii într-o categorie aparte. Moștenirea educațională tinde astfel să niveleze diferențele de origine, profesie sau bunăstare 7. În consecință, capitalul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
transformat populația în public. Atunci când bunul cultural a dobândit valoare economică, intelectualul, la rândul său, a fost perceput ca prestator: prestatorul muncii intelectuale. 1.3 Intelectualul și munca intelectuală Evoluția sistemului educațional manifestată prin accesul în școlile superioare pe criterii meritocratice, începând cu a doua jumătate a secolului XIX, a avut impact și asupra intelectualului perioadei interbelice, a cărui formare rămâne strâns legată de instituțiile de învățământ. Din această perspectivă, putem afirma că intelectualul modern se află, prin intermediul educației, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
aceste comitete au sprijinit în special școlile secundare teoretice, în detrimentul învățământului aplicat, alimentând tendința intelectualistă a educației interbelice. Mai mult, taxele ridicate impuse au determinat, într-o anumită măsură, comercializarea învățământului, punând sub semnul întrebării accesul la educație pe baze meritocratice. Problema deficiențelor claselor extrabugetare întreținute de părinți a fost ridicată și în teritoriu. De exemplu, directorul Liceului Laurian din Botoșani atrăgea atenția, în Darea de seamă la finalul anului 1924, asupra procentului de promovabilitate scăzut al elevilor din clasele extrabugetare
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și reflecta, pentru ideologii oficiali, profundele contradicții interne care le subminau. În continuare, Dubcek nu ezita să afirme că ""profitul este motorul progresului social"", exact ca în cazul mult hulitului capitalism, și să ceară restructurarea economiei și societății pe baze ""meritocratice"", nu ""mediocratice"", cum se întâmplase până acum. O astfel de abordare ar fi cauzat însă nemulțumiri profesionale și dinamici sociale cu mult peste puterea de a le ține în frâu a partidului. Reformele economice nu ar fi creat decât un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
În măsura În care Își fundamentează argumentația pe traiectoria istorică pe care China a parcurs-o și pe care pare să o urmeze și În viitor dinspre o societate comunistă de tip naționalist-leninist către o economie capitalistă și o societate bazată pe valori meritocratice. Perioada analizată autorii o văd ca pe una asemănătoare celei descrise de Karl Polanyi În lucrarea sa intitulată The Great Transformation (1944, apud Tang și Perish, 2000, 8), procesul de transformare Îndreptându-se spre Înlocuirea totală a redistribuției comuniste de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
existând o relație din ce În ce mai puternică dintre nivelul de educație al copilului și cel al părinților. De asemenea, pe baza apariției unei categorii cu studii Înalte, diferențierea internă se realizează și la locurile de muncă, accesul la compensațiile materiale devenind din ce În ce mai meritocratice. Analiza situației pe piața forței de muncă le permite autorilor să-și prezinte critica viziunii dihotomice a „peisajului de tranziție”, acela care presupune două categorii socioprofesionale concurente, implicate Într-un joc cu sumă nulă: „redistributorii” și „producătorii” sau, cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generații de studenți etc. Acesta este, credem, semnul vitalității unei discipline, nu al unei doctrine, și el exprimat limpede prin cuvintele editorului lucrării, Peter Skalník: ,,Va veni timpul când politicile antropologiei sociale se vor preocupa mai degrabă de aplicarea criteriilor meritocratice În evaluarea Învățământului și cercetării [de profil] decât de lupta pentru simpla recunoaștere a antropologiei sociale ca disciplină independentă și de crearea unor posturi pentru această disciplină”. Marin Constantin André Sirota Figures de la perversion sociale, EDK, Paris, 2003 (238 p.
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
puteau lipsi de aportul salarial al copiilor, ținându-i În școală până la 18 ani și plătindu-le taxele liceale și apoi universitare. Existau, desigur, burse pentru copiii săraci și din clasa de mijloc. Dar cu excepția admirabilelor instituții școlare egalitariste și meritocratice din a Treia și a Patra Republică franceză, bursele nu acopereau cheltuielile reale pentru studii suplimentare; nicăieri ele nu compensau venitul pierdut. În ciuda generației precedente de reformatori, animată de cele mai bune intenții, Oxford, Cambridge, École Normale Supérieure, univeristățile din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
speculative, ale funcționaliștiilor sau conflictualiștilor, rămân studiile empirice realizate pe eșantioane consistente în diverse țări din Europa Occidentală. Cercetările empirice (Jencks, Boudon, Goldthorpe, Bowles, Gintis și alții) au demonstrat că, în cazul unor țări precum SUA, Marea Britanie sau Franța, ipoteza meritocratică este falsă, chiar în înțelegerea noțiunii de merit ca nivel de școlarizare dobândit. Astfel, studiile întreprinse de autorii citați au arătat că pozițiile sociale de destinație ale indivizilor la nivel agregat diferă într-o măsură semnificativă chiar în condițiile în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]