212 matches
-
cele mai multe ori prin donații, mulți laici înccrcînd să obțină, în clipa morții, iertarea păcatelor și sprijinul binevoitor al clerului, garanție a mîntuirii și a unei vieți preafericite în lumea de dincolo. Deținători ai unei imense bogății funciare, clericii din vremea merovingienilor nu aveau însă nici un mijloc de a se apăra împotriva abuzurilor suveranilor și uzurpărilor laicilor, altul decît acela de a se implica și ei în sistemul închinării, apoi în cel al omagiului. Multe dintre domeniile ecleziastice au fost astfel transformate
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
primul dintre cele trei momente ale ritualului de intrare în vasalitate, așa cum s-a cristalizat acesta în secolele X-XII. Primele mențiuni despre "recomandare" datează, după unele opinii, din secolele VI-VII, în Spania vizigotă și într-un document din Galia merovingiană intitulat Formularul lui Marculf, dar fixarea definitivă a obiceiului pare a fi avut loc în a doua jumătate și la finele secolului al VIII-lea, cînd semnalările documentare se înmulțesc. Inițial, "recomandarea" nu comporta nici o influență religioasă, ceea ce i-a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
-lea cel Gros 140 Ludovic VII 141, 172, 175 Ludovic VII 186, 187 Ludovic IX 187, 188, 189 Ludovic X 191 Manuel Comnenul 174,175,206, 208, 209 Marea Cartă 192, 193 Marele Interregn 199 Mauriciu 47, 48 Mercatores 160 Merovingieni 24,25,31,84,97, 100, 102, 121 Metodiu 41, 58, 59 Miezsko II 204 Mihai Anghelos 212 Mihai Paleologul 214 Mihail II 54, 57 Mihail III 57, 58, 59 Mihai VIII 214 Mihail Psellos 67 Ministeriales 120, 160 Missi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
20, 43, 249, 250 Cuprins Cuvînt înainte 5 Capitolul l Migrațiile și regatele barbare în Occident (secolele V-VIII).....................................................11 Primul val (secolele IV-V)..................................................12 Al doilea val și sfîrșitul Imperiului de Apus (476)................................................19 Instalarea regatelor barbare..................................................20 Merovingieni și Pepinizi......................................................24 Cel de-al treilea val de migratori. (secolele VI-VII)..............................................................26 Un regres la scară europeană?..............................................28 Criza și reînnoirea Bisericii creștine.....................................32 Cultura în timpul monarhiilor barbare..................................36 Capitolul 2 Europa bizantină de la Iustinian la apogeul macedonean
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
un împărat oarecare, ci întemeietorul unui nou imperiu roman, Sacrum Imperium Romanorum - Sfântul Imperiu Roman de Apus era o unificare a Europei Occidentale, o unificare militară susținută de o religie universală. Acest imperiu se constituia pe temeliile cuceririlor anterioare ale merovingianului Pepin cel Scurt. E drept, conform tradiției gentilice, acesta își împărțise posesiunile celor doi fii: lui Carol îi reveniseră doar Austrasia, Neustria și Aquitania Occidentală; fratele său, Carloman, beneficiase de mult mai mult: Burgundia, Provence, Aquitania Orientală, Gothia, Alamania, Turingia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îi reveniseră doar Austrasia, Neustria și Aquitania Occidentală; fratele său, Carloman, beneficiase de mult mai mult: Burgundia, Provence, Aquitania Orientală, Gothia, Alamania, Turingia și Nessa. Dar în 771 Carloman a murit, lăsându-și fratele stăpân pe toate cuceririle belicosului părinte merovingian. Le-a întregit, la rându-i, prin asimilarea Italiei. Nu i-a reușit, decât temporar, cucerirea Spaniei, aflată sub stăpânirea emirului arab de la Córdoba. Carol își dorea însă mai mult să domine decât să stăpânească efectiv întreaga Europă, mulțumindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
5. 8.3. Alcuin și schola palatinatc "8.3. Alcuin și schola palatina" Acest centrum pedagogic s-a dovedit a fi schola palatina. Nu era, se pare, nici aceasta o creație originală a marelui împărat, ci o mai veche tradiție merovingiană, regăsibilă și la alte neamuri de invadatori barbari. Acești regi par să fi fost afectați de un anumit complex de inferioritate culturală și de sentimente de culpabilitate față de rafinamentul paideutic al celor pe care îi învingeau. (Este „trăirea” lui Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
par să fi fost afectați de un anumit complex de inferioritate culturală și de sentimente de culpabilitate față de rafinamentul paideutic al celor pe care îi învingeau. (Este „trăirea” lui Alexandru Macedon ajuns în mirificul palat al lui Darius din Babilon.) Merovingienii chemau la curtea regală nu doar învățați și erudiți vestiți, ci și odraslele nobililor barbari pentru a-i supune, încă din copilărie, unui proces de rafinare spirituală și a-i face, astfel, capabili să ocupe importante funcții în stat. A
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
oamenii acelei epoci vârsta nu contează, cărturarii sunt eterni învățăcei”12.) Astfel pregătit, Alcuin a ajuns la curtea lui Carol cel Mare în 780. Nu a găsit nici acolo o tabără de soldățoi barbari, ci o tradiție culturală rafinată. Curtea merovingiană devenise, de multă vreme, un centru de educație. Aristocrații se obișnuiseră cu ideea că viitorul copiilor lor nu poate fi asigurat decât printr-o bună pregătire în atmosfera culturală a curtenilor palatini 13. Nu mai existau reguli de recrutare. Prietenii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin curajul în meseria armelor și intrau în corpul antrustionic; dar cei care se ilustrau, în plus, și în studiul acelor omnis mundi prudentia ocupau funcții palatine și imperiale înalte, precum cele de cancelarie. Eruditia palatina („învățătura palatului”) cuprindea, în timpul merovingienilor, militaribus gestis („faptele de arme”) și aulicis disciplinis („învățăturile de curte”), apreciate în egală măsură 18. În timpul lui Carol cel Mare, odată cu sosirea lui Alcuin, acest echilibru dispare. Aulicis disciplinis încep să devină prevalente și capătă un caracter din ce în ce mai intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se simțea totuși învățăcel adolescent la Roma! 12. Riché, op. cit., p. 232. 13. Despre curte ca un „centru educativ” se pot găsi detalii semnificative la G. Waitz, Deutsche Verfassungsgeschichte, Kiel, 1880, vol. I, pp. 179-182. Despre funcția paideutică a curții merovingiene, vezi Fustel de Coulanges, La Monarchie Franque, Hachette, Paris, 1888, p. 153. 14. Găsim această varietate în câteva „vieți” (biografii) dedicate unor nobili ai vremii, foști învățăcei palatini: Vita Germeri, Vita Filiberti, Vita Licini ș.a. Un studiu riguros pe această
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
realizat P. Guilhiermoz, Essai sur l’origine de la noblesse en France au Moyen Âge, Alphonse Picard, Paris, 1902. Detalii interesante și la C. Galy, La famille à l’époque mérovingienne, Paris, 1901. 15. Despre „hrăniții” (nutriti) și „încredințații” (commendati) regali merovingieni se pot găsi detalii interesante și, adesea, simpatice în alte câteva vitae (Vita Sigiranni, de exemplu) și epistulae (de pildă, Epistula ad Desiderium) (cf. Riché, op. cit., p. 397). În „Vita Austregesili” găsim confirmarea că „încredințații” erau, în același timp, „supușii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Payot, Paris, 1945) există comentarii ample cu privire la constituirea corpului de antrustioni din bărbați nobili supuși regilor germanici; Carol cel Mare este cel care a „deschis porțile” școlii palatine pentru toate straturile sociale. 17. Riché, op. cit., p. 149. 18. Eruditio palatina merovingiană este astfel descrisă de autorul hagiograf al „Vita Arnulfi” (în Monumenta Germaniae Historica, ed. cit., vol. III, p. 582): Militaribus gestis et aulicis disciplinis. Aceeași expresie apare în „Vita Wandregesili” (în Acta sanctorum ordinis sancti Benedictini, ed. Mabillon-Ruinart, Paris, 1668-1701
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
in armis quis enarraret queat? („Căci cine ar putea să dovedească în mod amănunțit vitejia războinică a acestuia?”) (în Monumenta Germaniae Historica, Scriptores Rerum Merovingicarum, vol. II, p. 433) (apud Riché, op. cit., p. 398). Dimensiunea funcționărească a pregătirii tinerilor palatini merovingieni este atestată de cei care au ocupat asemenea funcții: Aredius avea cancelarii fortiter officium („funcția de înalt cancelar”); Ansbert era aulicum scriba doctus („preaînvățat scrib de curte”); Dadon era annulum regis adeptus („primitorul inelului regal”). 19. Apud Drimba, op. cit., vol
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și acea parte de libertate care îi fusese încălcată de regii din stirpea Merovingienilor; și Ludovic cel Pios imită exemplul marelui său părinte 188. Dar regii care au urmat nu au mai făcut așa. 85. La moartea Episcopului, feudele reveneau în mîna regelui, iar regele se bucura de uzufructul scaunelor vacante aceasta se numea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
electionem cleri ac plebis. 152 Astfel, din păcate, s-a și întîmplat. Între formele înregistrate de Marculfus (L. I. Ved. și apendicele la T. II despre Conciliile Franței al Pr. Sirmond), care erau în uz în Franța sub regii familiei Merovingienilor, era cuprins și acordul pe care regele trebuia să îl dea alegerilor episcopale, dar și un ordin. 153 Adularea și vanitatea au inventat aceste expresii și sînt lipsite de valoare la început, după care încep destul de curînd să capete o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
China. Ele fac fără îndoială să apară ca exotic, dacă nu cumva morbid, acel gen de preocupări pe care un yuppie cu picioarele pe pământ le-ar rezerva mai degrabă unui muzeu al aberațiilor sau unei cronici din trecute vremuri merovingiene. Ar greși, îmi pare, dacă și-ar trâmbița prea devreme victoria. Călătoria în Țara Sfântă nu-i o excursie în trecut. Iar lumea nu prea mai pune preț pe futuriștii care consideră că a trecut vremea când homo sapiens sapiens
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din putere către potentații locali, oameni de afaceri, lideri de sindicate (nu în ultimul rând Miron Cozma) și directori de întreprinderi de stat pe care Andrei Cornea i-a botezat «directocrați». Acesta din urmă a descris «un tip de stat merovingian» unde, în schimbul loialității, baronii de dată recentă «primeau beneficii excepționale și derogări de la legile țării». Spre sfârșitul lui 1996, când Iliescu a avut mari necazuri politice, Cornea chiar l-a descris pe președinte ca fiind «omul cel mai slab din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îți poți stăpîni rîsul: șefi de partid care se încălzesc punînd pe foc mobilierul de la Versailles, dansatoare de la Moulin Rouge convertite în starețe, principese cu porniri comunistoide, glume ale naturii ajunse lideri politici (sic!) și un spectru partinic în care merovingienii se aliază cu ateii noncreștini, iar stîngiștii de dreapta devin complicii bourbonilor. Haosul e deplin. Îți vine să crezi că însăși emblema Parisului - fluctuat nec mergitur - e un anacronism și că de fapt naufragiul e mai aproape decît credem. Fragmentul
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
de legea lenei universale; aceeași lege a acționat și în trecut cînd, să zicem, latina clasică și-a pierdut terminațiile cazurilor, cînd a dispărut deosebirea între vocalele lungi și cele scurte. Contemporanii lui Gregorie de Tours și Fredegaire - cronicarii regilor merovingieni - scriau o "romană" care "arăta barbar la culme pentru oricine știa bine limba lui Cicero." în contra grămăticilor care țipă, autorul vorbește despre realitatea apariției românei vernaculare sau vulgare sau neo-românei, o limbă care va arăta cam așa: "iam dat lu
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
fratelui său Otto și stabilirea lor într-o sihăstrie (schitul de la Rauten) e o apologie a vieții intelectuale, a biruinței spiritului asupra forțelor iraționale. Lângă ținutul Marina, cu vinuri minunate, librării, turnuri de veghe datând din epoca romană și castele merovingiene, cei doi frați încearcă să se consacre contemplației, dar vrăjmășia conducătorului din ținutul Mauretenia nu-i ocolește. în vârtejurile lipsite de sens ale istoriei, artistul nu poate rămâne neimplicat - �nici o salvare nu e promisă, în afara sufletului întărit prin suferință", observă
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
este explicat prin substrat sau superstrat vechi slav, mocirlă și mlaștină sunt amândouă din vechea slavă; fr. boue provine dintr-un termen latinesc, la origine cuvânt galic, fr. marais este un cuvânt de superstrat, latinizat sub forma mariscus în textele merovingiene și carolingiene, fr. mare a fost împrumutat din vechea germanică nordică; it. pantano este un cuvânt de origine preromanică, iar it. palta (din dialectele nordice) provine dintr-o rădăcină mediteraneeană; cat. bassa și sp. balsa sunt din substratul iberic. Dintre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
teslărie, o pasăre (uneori ai și figura alături; păsările din dicționare au întotdeauna mutra mirată și comică), apoi o prepoziție cu înțelesurile ei subtile, demonstrate prin exemple naive. Și tot așa, în partea a doua, la numele proprii - un rege merovingian, un promontoriu, o primadonă italiană. Visezi la regele pletos, la promontoriul care împinge departe în mare un oraș cu nume ciudat, și mai cu seamă la diva care a debutat la Neapole și a fost pe rând (sau aproape) metresa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Theodor Reik care, fără acea intervenție, ar fi stat o oră să-l asculte pe tînărul Weyergraf cum laudă utilizarea distanțelor focale scurte și a planului-secvență la Orson Welles. Într-o franceză care, vorbită de el, suna ca pe vremea merovingienilor, Theodor Reik Își Încuraja pacientul. Îl Însoțise la plecare pînă la ușa cabinetului, cu un aer Întristat: „Prea multă căință!“. Ultima oară insistase: „Amintește-ți! Prea multă căință! Prea multă căință!“. Datorită lui Theodor Reik, François putuse părăsi New York-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din acest motiv. Îți reamintesc că esența tainei Sangraalului rezidă În presupusa căsătorie a lui Isus Hristos cu Maria Magdalena, căsătorie din care rezultă progenituri ce se vor uni În secolul al V-lea cu familia regală franceză, punând bazele dinastiei merovingiene, care Îl are ca deschizător de listă pe regele Clovis și ca Încheietor de pluton pe Dagobert al II-lea. Ultimul a murit asasinat Împreună cu Întreaga familie, mai puțin unul dintre fii, Sigibert al IV-lea, salvat ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]