386 matches
-
viitor luminat, liber și fericit și o bunăstare pe care noi, poporul de sclavi, nici nu am visat-o. Doamne, tovarășe președinte, câte vorbe goale, lipsite de conținut și acoperire a mai inventat acest socialism al nostru. Câte minciuni, câtă meschinărie, cât paranoism și câtă rea intenție! De ce nu opriți odată, tov. președinte, această moară hodorogită care se cheamă propagandă mincinoasă și pe care nu o mai cred nici copiii și nici cei mai naivi oameni? Ce ne credeți pe noi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ai simțit cît de cît bine în munții mei! Altceva ar fi fost să fi putut rămîne mai mult timp, să nu fii presat de timp, să nu depindem în general de alții, de instituții, de fel de fel de meschinării. Mă gîndesc că, încet-încet, se duce totul naibii, absolut totul. Eu nu știu ce mai poate rămîne. Nu-s îndoctrinat cu pesimism din acela lățos, sînt silnicit doar, pur și simplu continuu să am un sentiment pe care-l "exprimam" și-ntr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pricepe, nu știu de ce pot face asemenea măgării, pe neașteptate, deși eu nu am nimic cu ei. Dar nu-i voi ierta sub nici o formă! Am fost tare enervat în ultimul timp! Aș fi vrut să nu încep toamna cu meschinăriile filistinilor de pe aici. Sînt la școala de pe Sabasa! Nu-i pe gustul meu! Deh! Radu (Florescu n. red.) e la Suceava în aceste momente, chemat la "N. Labiș". Mă bucur pentru el; acum o săptămînă se simțea destul de rău. Inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fusesem cazat, sau reproșuri că factura Romtelecom era prea pipărată din pricina faxurilor internaționale prin care mențineam legătura cu actorii și restul colectivului când nu eram În țară. Nimeni din teatru nu a luat nici o poziție publică, nu a protestat față de meschinăriile dirijate abil pentru a diminua Încrederea de care mă bucuram. Această lipsă de răspundere pentru acțiune individuală și obiceiul destul de antipatic de a da mereu vina pe altul erau, din păcate, nu doar cazuri izolate În cadrul Teatrului Național, ci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
melancolie alături de Mihai. Mi-a spus că abia acum resimte nostalgia acelui sfârșit de vacanță care pe mine m-a făcut aproape să plâng în tren... Spune că m-am schimbat, că nu mai sunt același de odi nioară, că meschinăria inevitabilă a vieții noastre celei de toate zilele m-ar fi schimbat, așa cum îi transformă și pe toți ceilalți. Iar eu am tăcut, neștiind ce să-i răspund la toate acestea. Numai la sfârșit de tot - două lacrimi au țâșnit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și întrupat într-un Om, și, tot din ziua aceea, personalitatea umană a fost salvată de Cel care, pentru a o sustrage din sclavia satanei, și-a dat Sângele și viața dumnezeiască. Sărmane om, deschide-ți ochii, ieși din mocirla meschinăriei, a opiniilor josnice și false, și respiră-ți aerul măreț de demnitate divină, o, fiule al iubirii lui Dumnezeu! Preotule, călugărule, ascultă cu toată generozitatea de superiorii tăi. Mergi unde te trimit, cum te trimit; nu ridica pretenții de loc
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
această eventualitate. „Trupurile noastre se vor întoarce în țărână; sufletele noastre vor zbura la Zalmoxis, care le va dărui noi forme de viață.” Recunosc că frământările mele, în legătură cu ce se va întâmpla cu mine după moarte, sunt de o mare meschinărie. Mi se pare că doar eu sunt cel mai important dintre toții oamenii. Fetița din Sulmona Visez din nou că sunt în curtea casei din Sulmona. Am cinci ani și observ atent un alai enorm de furnici, care dau mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dar el a condus foarte bine publicația cât a fost redactor-șef. Cred că vreun an de zile. A rămas perioada de glorie a revistei. A.M.P. : Da, el a ținut revista sus, în top. Scandalurile acestea erau de o meschinărie totală. Dacă îi întrebați azi pe oameni aceia de la ce li s-a tras, nu știu dacă-și mai aduc aminte. Atât de meschine erau. Astă-toamnă, când am ieșit pe stradă, venind în weekend acasă, din Berlin, unde locuiesc acum
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Din păcate, nu există un tribunal al istoriei literare, care să condamne calomnia și, la urma urmei, ticăloșia. Nu mă feresc să folosesc acest din urmă cuvânt, deoarece sunt sprijinit pe documente", aceștia angajând o "atitudine intelectuală străină de orice meschinărie", denunțând astfel răstălmăcirea faptelor "pe care unii le coboară, acum, după măsura propriei lor nimicnicii" (Necunoscute). E aceasta o "gazetărie de doi bani" ce "răstălmăcește cu bună știință" date și fapte din viața publicistului, mai ales, căutând a-l pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
puse în slujba intereselor mulțimii. În realitate, ferocitatea se menține pentru că o luptă a fost substituită cu mai multe lupte tot oneroase, sunt cele ale partidelor care n-au demonstrat, în timp, că ele pun mai presus de orice (demagogie, meschinărie, lăcomie) doleanțele firești ale comunităților. Cui prodest? Nici într-un caz oamenilor, mereu rămași cu speranțele în gol. Se constată că partizanatul politic se extinde la scară națională și globală. Clasa politică de la noi și de aiurea s-a compromis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dante. Există, cu imens succes în lumea întreagă, o reprezentare foarte îndemânoasă a „filozofiei indiene”, în care totul se rezolvă cu gimnastica yoga și cu repetarea formulei ta twam asi, panaceu lăsând de căruță biata „rațiune carteziană” și toate celelalte meschinării ale culturii apusene. Pentru zelatorii acestei reprezentări, lucrările în domeniu ale lui Mircea Eliade nu pot fi decât sau dezamăgitoare, sau, cel mai probabil, admirate în alb din respect pentru subiect și pentru faima autorului. Autor care nu e, decepție
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și vicleni; îndrăzneți și fricoși; calmi și anxioși; robaci și superficiali; onești și „învîrtiți”, generoși și egoiști etc. Am asistat la „evenimente”, dar și la mulțime de incidente, la etalări de marote, la contraziceri pătimașe, la răbufniri de orgolii, la meschinării, la atacuri perverse, la treceri de la acolade amicale la dezavuări și insulte teribile, la denigrări și delațiuni, la împăcări spectaculare. Unele din manifestări m-au contrariat, altele m-au indignat, altele m-au fascinat. Fiecare varietate de comportament, după grade
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că a refuzat să tipărească versurile unui ins trimis la revista noastră de el. Nu-l cunosc personal pe universitarul bucureștean (o batoză literară cu mare randament), dar, cronicar eu însumi, mă îndoiesc că s-ar preta la o asemenea meschinărie. Lucru inteligent ar fi ca S. să nu caute explicații aiurea, ci să considere recenzia respectivă un „punct de vedere” (evident, neplăcut), care, singur, nu-i poate anula realizările de poet. Din păcate, reacția sa nu diferă de a celor mai mulți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
una din multele atitudini cu care m-a deprins liceul militar, unde pîrîcioșii primeau ce meritau: o bătaie bună, bazată pe un atac-surpriză, nocturn, cu pătura-n cap. Succesorii lor maturi, „turnătorii”, sînt abominabili prin excesul de zel și prin meschinărie. Întotdeauna, între răul pe care-l fac și plata pe care o primesc e, cred, o mare disproporție. „Iudele” își vînd victimele pe (aproape) nimic. Numai Iisus îi poate privi cu detașare. Un om: nu! Din cîte îmi spune Ani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
religie și filosofie? Majoritatea vegetează, se preocupă exclusiv de nevoile trupești, nu i chinuie nici o anxietate, nu-i înfierbîntă nici un ideal. Dacă ceva n-a fost împărțit egal în lume, acel ceva e conștiința. *Amenințați de învîrtoșarea inimilor cu zgura meschinăriilor zilnice, să încercăm a ne salva prin „tandrețe”, prin redescoperirea „sentimentului”, a „misterului” și a „frumuseții” relațiilor umane. Mă tem însă că unii ar ricana la auzul acestui „manifest”! Există - cine nu știe? - expresia „călcîiul lui Ahile”, nu însă și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să se ajungă aci și care e cheia problemei? întrebările grave au fost și sînt sistematic ocolite. Urcat în nori de adulatorii săi, „Conducătorul” nu mai e capabil să distingă între realitatea din mintea lui și realitatea țării. Minciuna, șmecheria, meschinăria au proliferat în jurul său. Rezultatul e degradarea vieții sub toate aspectele. O țară devenită „caz” pretutindeni, iar acum o țară în stare de război intern, cu o populație de suspecți, ținută în frică. Mi-e rușine de ceea ce scrie presa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și efemer.” Într-un fel, Radu Stanca încearcă să atenueze pronunțata marcă balcanică, evidentă, eliminând sau minimalizând bagajul mentalitar al personajelor și implicit caracterul lor tranzacțional ca elemente vexante ale specificului național. Radu Stanca purifică această lume amestecată de pruritul meschinăriei și versatilității ei. Nu este vorba de a fi sau nu de acord cu lectura lui Radu Stanca, ci de a observa cum această lectură devine un modus vivendi, și cum funcționează o serie de prejudecăți pe care Ion Negoițescu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de tânăr, cu o studentă care nu-i semăna deloc. Era fiica unor oameni ceva mai bogați, din Focșani, un fel de negustori. Sora acesteia se căsătorise cu un băiat ambițios care ajunsese destul de sus în Partid. Mi-a povestit meschinăriile familiei nevestei, care confiscase toate darurile de nuntă. Așa că locuia cu soția într-o cameră, la căminul studențesc. Devenise suspect în ochii autorităților și fusese arestat odată cu mulți alți studenți, după cum avea să descopere mai târziu. Avea un deosebit talent
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
atent la aspectele rizibile ale vieții de fiecare zi și gata să le surprindă semnificațiile sociale. Anecdota ascunde o cunoaștere excelentă a slăbiciunilor umane, aparențele sunt date la o parte pentru a se releva fondul cu mijloacele umorului simplu, accesibil. Meschinăria, parvenitismul, patriotismul afișat cu ostentație și cu gândul la viitoarele recompense, găunoșenia discursurilor parlamentare nesfârșite, corupția și duplicitatea gazetarilor, superficialitatea omului de pe stradă (viitorul Mitică), perpetuu și complet avizat în orice „chestie”, sunt tot atâtea teme ale literaturii din gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
de ușa pe unde apăreau maiestățile lor și unde cîteva familii de viță veche aveau privilegiul de a sta la sărbătorile și recepțiile oficiale, fiind primii care le prezentau suveranilor omagiul lor. Monopol a cărui exclusivitate era scutită de ridicolele meschinării cu care se trudea protocolul de la Viena, așa cum era aplicat sub îndrumarea nepricepută și supărătoare a marelui maestru de la curte, după cum am arătat mai sus. Corpul diplomatic cuprindea cîteva personalități a căror notorietate depășea cadrul carierei. În frunte, aflat în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
permanent al Foreign Office-ului) și A. Eden au scris, sau au declarat, că venirea la putere și ascensiunea politică a lui A. Hitler se datorește în întregime îngustimii în vederi a guvernelor franceze, care au interimat, unul după altul, meschinăria revanșorală a lui Clémenceau, materializată prin tratatul de Pace de la Versailles, despre care ei au spus, sau scris, din primul moment, că alcătuiește primul act al viitorului război mondial. Întors la București după ce a părăsit ostentativ Conferința de la Versailles, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
culturală din jur se modifică, la fel ca prețurile pe teren. Există deja mulți regizori tineri și există marea șansă pentru ei, în această lume fără cozi la alimente și fără angajamente semnate cu Securitatea, să nu repete greșelile și meschinăriile antecesorilor lor. Dacă profesionalismul, bunăvoința și, evident, politețea vor fi valorile autorilor din generația mea, atunci sunt sigur de impactul pe termen lung al noii culturi. The next level (scrisoare către Valerian Sava) Dragă domnule Valerian Sava, Vă răspund cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e să fii cuplat mereu la „polul plus“, să trăiești contingența având mereu în minte orizontul care o depășește și o cuprinde. De la o asemenea problematică a sublimităților la peisajul nostru politic și mediatic picajul e, poate, prea mare. Dar meschinăria unghiului de vedere, bălăcăreala la prețuri mici, agitația noroioasă a multor politicieni și gazetari sar în ochi. Îți vine să le spui, mai prietenos sau mai răstit: ridicați-vă, măcar pentru o clipă, din mlaștina intereselor voastre imediate. Luați un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
legată, indirect, de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă, gluma groasă și vorba deșucheată pregătesc terenul echivoc al concupiscenței. Îndărătul naturilor veșnic bombănitoare, atinse de insom nia spiritului critic, stă orgoliul, buna impresie despre sine. Meschinăria sufletească (pusilanimi tatea) e un aspect secundar al tristeții, al proastei dispoziții. Incapabil să se deschidă generos spre ceilalți, sufletul se contractă, erodat de umori acre și de stupori crepusculare. Obsesia originalității și pasiunea nevrotică pentru tot ce e nou
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
înșeală cei care îi disprețuiesc pe săraci, considerându-i incapabili, ori proști. Aceasta e lipsă de respect, de omenie și de caracter. „Cei mai puțin plăcuți sunt aceia care batjocoresc. Spiritul de rând se ocupă cu batjocura, cu criticile și meschinăria, gata să și râdă oricând și de orice.” (S. Smiles) Filozoful Epictet remarca: „Nu sărăcia pricinuiește mâhnire, ci dorința.” Nu ne-ar strica deci puțin realism și temperanță în dorințele noastre. Să nu ne lăsăm niciodată cuprinși de descurajare și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]