266 matches
-
începând cu mileniul al doilea, crize spirituale izbucnesc în alte părți (Egipt, Israel, India, Iran, Grecia), cu urmări diferite, căci răspunsurile la acest tip de experiență nihilistă s-au dat potrivit geniului religios specific fiecărei culturi. Dar în literatura sapiențială mesopotamiană zeii nu se arată întotdeauna indiferenți. Un text prezintă suferințele fizice și mentale ale unui inocent care a fost comparat cu Iov. Este un adevărat om drept, care suferă, căci nici o divinitate nu pare a-1 ajuta. Nenumărate infirmități l-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eternei retour, pp. 26 sq. 56 Aurul corespundea lui En-lil, argintul lui Anu, bronzul lui Ea. Când Șamaș s-a substituit lui En-lil, el a devenit "patronul" aurului; cf. B. Meissner, Babylonien und Assyrien, II, pp. 130 sq; 254. Religiile mesopotamiene viselor, ea a fost completată, începând cu mileniul al doilea, cu metode de a îndepărta prevestirile funeste 57. Toate tehnicile divinatorii urmăreau descoperirea "semnelor", care se decriptau după anumite reguli tradiționale. Lumea se dezvăluia, așadar, caftind înzestrată de structuri s
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost reluate și perfecționate mai târziu de către greci. Dar știința babiloniană a rămas o "știință tradițională", în sensul că cunoașterea științifică a păstrat o structură "totalitară", adică implicând presupuneri cosmologice, etice și "existențiale"58. Către ~ 1500, perioada creatoare a gândirii mesopotamiene pare definitiv închisă, în cele zece secole care urmează, activitatea intelectuală pare absorbită de erudiție și de lucrări de compilație. Dar tradiția culturii mesopotamiene, atestată din cele mai vechi timpuri, continuă și se dezvoltă. Idei, credințe și tehnici de origine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
structură "totalitară", adică implicând presupuneri cosmologice, etice și "existențiale"58. Către ~ 1500, perioada creatoare a gândirii mesopotamiene pare definitiv închisă, în cele zece secole care urmează, activitatea intelectuală pare absorbită de erudiție și de lucrări de compilație. Dar tradiția culturii mesopotamiene, atestată din cele mai vechi timpuri, continuă și se dezvoltă. Idei, credințe și tehnici de origine mesopotamiană circulă din Mediterana occidentală până în Hindukuș. Este semnificativ faptul că descoperirile babiloniene menite să se răspândească larg implică, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pare definitiv închisă, în cele zece secole care urmează, activitatea intelectuală pare absorbită de erudiție și de lucrări de compilație. Dar tradiția culturii mesopotamiene, atestată din cele mai vechi timpuri, continuă și se dezvoltă. Idei, credințe și tehnici de origine mesopotamiană circulă din Mediterana occidentală până în Hindukuș. Este semnificativ faptul că descoperirile babiloniene menite să se răspândească larg implică, mai mult sau mai puțin, corespondențele Cer-Pământ, sau macro-cosm-microcosm. 57 J. Nougayrol, "La divination babylonienne", în special pp. 39 sq. 58 Ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Marea Roșie și Meditcrana. Până la năvălirea hiksoșilor (~ 1674), Egiptul n-a cunoscut pericolul din exterior. Pe de altă parte, navigabilitatea Nilului permitea suveranului să guverneze țara prin intermediul unei administrații din ce în ce mai centralizate, în plus, Egiptul n-a cunoscut marile orașe de tip mesopotamian. S-ar putea spune că țara era constituită dintr-o masă rurală condusă de către reprezentanții unui zeu-întrupat, Faraonul. Religia și mai cu seamă dogma divinității au contribuit, de la început, la modelarea structurii civilizației egiptene. După tradiție, unificarea țării și fondarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
comporte nu numai certitudinea supraviețuirii sufletului, ci mai ales încrederea în puterea strămoșilor și speranța că ei vor ocroti și-i vor ajuta pe cei vii. O asemenea încredere se distinge radical de concepțiile atestate la alte popoare ale Antichității (mesopotamieni, hittiți, evrei, greci etc.) pentru care morții erau sărmane umbre nenorocite și neputincioase. In plus, în vreme ce pentru constructorii megaliților, din Irlanda până în Malta și în insulele egeene, comuniunea rituală cu strămoșii constituia cheia de boltă a activității lor religioase, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o platformă între doi oameni care se roagă în genunchi, fiecare însoțit de o cobră. Alte sigilii pun în evidență un personaj imobilizând, asemeni lui Ghilgameș, doi tigri; sau un zeu cornut, cu picioare și coada de taur, amintind de mesopotamianul Enkidu; în fine, diferite spirite de arbori, cărora li se aduc sacrificii, procesiuni de indivizi purtând "stindarde" etc.34 în scenele pictate de pe unele urne exhumate la Harappa, Vats a crezut că poate să identifice sufletele morților pregătindu-se să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din epoca clasică și labirinturile sunt semnalate și în legătură cu alte orașe, în ce privește etimologia, s-a explicat cuvântul ca însemnând "casă a securii duble" (labrys); altfel spus, ca desemnând palatul regal de la Cnossos. Dar cuvântul aheian pentru secure era peiekys (cf. mesopotamianul pilakku). E mai probabil ca termenul să vină de la asiaticul labrallaura, "piatră", "grotă". Labirintul desemna deci o carieră subterană, tăiată de mâna omului, într-adevăr, încă în zilele noastre, se cheamă "labirint" peștera de la Ampelusa, de lângă Gortyne 43. Să semnalăm
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeilor. "Mie, Regelui, zeul furtunii și zeul-Soare mi-au încredințat țara și casa. Zeii mi-au dat mie, Regelui, ani mulți. Acești ani nu au limită"3. Regele este "iubit" de un mare zeu. (Totuși "descendența divină" fictivă, de tip mesopotamian, nu este atestată.) Prosperitatea sa este identificată cu aceea a întregului popor. Suveranul este vicarul zeilor pe pământ; pe de altă parte el reprezintă poporul înaintea panteonului. Nici un text descriind ceremonialul sacralizării n-a fost regăsit, dar se știe că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în care se află de altfel numeroase elemente su-mero-akkadiene)19. In mod asemănător, Enuma eliș prezintă: 1) o serie de generații divine, 2) bătălia "tinerilor" împotriva "bătrânilor" și 3) victoria lui Marduk, care își asumă astfel suveranitatea. Dar, în mitul mesopotamian, lupta victorioasă se încheie cu o cosmogonie, mai exact cu crearea Universului, așa cum îl vor cunoaște oamenii. Acest mit se încadrează în seria cosmogoniilor care comportă o luptă între un Zeu și Dragon, urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
stelă din secolul al XlV-lea el este reprezentat așezat pe tron, maiestuos, 20 Canaan nu este menționat în textele dinainte de mijlocul mileniului al II-lea: R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, I, p. 58. 21 în textele literare mesopotamiene de la sfârșitul mileniului al IH-lea, războinicii MAR. TU sunt numiți "bădăranii de la munte", "cei ce nu cunosc grâul", "cei ce nu cunosc casa și orașul". Texte citate de R. de Vaux, op. Cit., p. 64. 22 Titlul ah, "tată", este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dar e vorba de o "agregare" a simbolului originar: Spiritul divin transcende masa acvatică, el se mișcă liber; prin urmare, "zboară" ca o pasăre. Amintim că pasărea este una din imaginile arhetipale ale spiritului. acvatic nu este atestată în cosmogonia mesopotamiană, deși mitul relatat în Enuma elis a fost probabil familiar autorului textului biblic, (într-adevăr, oceanul primordial se numește în ebraică tehorn, termen solidar etimologic cu babilonianul tiămat.) Creația propriu-zisă, adică organizarea "haosului" (tohu wâ bohu), este efectuată prin puterea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la polinezieni. Cf. M. Eliade, Aspects du mythe, pp. 44 sq. |în trad. Românească, pp. 29 sq.]. 4 Dar există alte texte care evocă victoria împotriva unui monstru ofidian numit dragon (tannin), sau Rahab sau Leviathan, și care amintesc tradițiile mesopotamiană și canaaneană (cf., de ex., Psalmul 74: 13 sq.; Iov, 26: 12 sq.) 5 E vorba de o trăsătură specifică ontologiilor arhaice: animalele și plantele încep să existe cu adevărat din momentul în care li se dau nume (cf. exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pierdut. Cain și Abel Grădina Edenului, cu fluviul său care se desfăcea în patru brațe și ducea viață în cele patru regiuni ale pământului, cu arborii pe care Adam trebuia să-i păzească și să-i cultive, ne amintește imageria mesopotamiană. Probabil că, și în acest caz, povestirea biblică utilizează o anumită tradiție babiloniană. Dar mitul unui Paradis originar, locuit de Omul primordial, și mitul unui loc "paradisiac" greu accesibil oamenilor, erau cunoscute dincolo de Eufrat și Mediterană. Ca toate "Paradisurile", Edenul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
legământ cu Noe și cu urmașii lui și semnul acestui legământ a fost curcubeul (9: 13). Povestirea biblică prezintă un anumit număr de elemente comune cu diluviul relatat în Epopeea lui Ghilgameș. E posibil ca redactorul să fi cunoscut versiunea mesopotamiană, sau, ceea ce pare și mai probabil, să fi utilizat o sursă arhaică, păstrată din timpuri imemoriale în Orientul Mijlociu. Miturile potopului sunt, am remarcat deja (§ 18), extrem de răspândite și ele împărtășesc escnțialmente același simbolism: necesitatea de a distruge radical o lume
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Giganți, și că după zdrobirea Gianților ea i-a dat naștere lui Typhon (Bibi., I, 6, 1-3). Uneltirile Gaiei împotriva supremației lui Zeus trădează opoziția unei divinități primordiale față de opera cosmogonică sau de restaurarea unei noi ordini (cf. teomahia mesopotamiană, § 21)6. Și totuși, grație Gaiei și lui Ouranos, Zeus a reușit să-și păstreze suveranitatea, punând astfel capăt în chip definitiv succesiunii violente de dinastii. 84. Triumful și suveranitatea Iui Zeus într-adevăr, după ce 1-a doborât pe Typhon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
demonizați. Se poate preciza în ce sens s-a făcut această transmitere: au devenit dacva mai 23 Ve/J J. Duchesne-Guillemin, "Le xvarena/i" și referințele bibliografice citate în studiul nostru "Spirit, Light and Seed", pp. 13 sq. Reamintim concepția mesopotamiană a "luminii înflăcărate", melummu; cf. § 20 (Tabloul problemelor). 24 Zătxpram, tradus de M. Mole, op. Cit., p. 98; ve/J și p. 475. Cf. alte exemple în G. Gnoli, "Questioni", pp. 367-368. 25 Cf. G. Widengren, pp. 88 sq. 26 Rivăyati
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu se găsește citată în nici o sursă occidentală sau orientală 33. Nawroz, ca orice scenariu ritual de Anul Nou, înnoia Lumea prin repetarea simbolică a cosmogonici. Concepția le era familiară indo-iranienilor; totuși probabil că sub ahemenizi scenariul suferise și influențe mesopotamiene 34. Oricum ar fi, sărbătoarea de Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahură Măzdă, reprezentat hieratic pe mai multe porți la Persepolis. Într-o zonă geografică întinsă, și începând de la un anume moment istoric, cosmogonia (ca, de altfel, toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
misterioasă în India, până la malurile Gangelui, într-un car tras de pantere și, de acolo, ar fi parcurs lumea antică, transmițând cultura viței de vie. Această zeu grec al vinului și al beției se înrudește cu zeul Osiris egiptean, Ut-Napishtin mesopotamian, Ammon libanez, Moloc sirian, Spendaramet armean, Sabayios trac și frigian, cu zeii Liber Pater și Bachus latini, precum și cu Noe din Biblie. Moștenirea vedică apare, de asemeni, odată cu ceea ce Georges Dumézil numea ideologia tripartită a indo-europenilor. Ideologia tripartită se întâlnește
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al IV-lea î.e.n. Putem considera ca un demers prealabil arta rupestră a oamenilor epocii glaciare, în care imaginea devine treptat semn prin schematizare. Apoi această imagine-semn evoluează; din pictografie iau naștere toate vechile sisteme de scriere: cuneiformele sumeriene, apoi mesopotamiene, hieroglifele egiptene, creto-minosiene, hitite, caracterele chinezești; este stadiul ideogramelor, în care reprezentările nu sugerează numai obiecte, ci și idei abstracte. Într-o etapă posterioară, scrierea se armonizează treptat cu limbajul, pentru a ajunge la semnele fonetice care sînt simboluri ale
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
popoare apatride ale lumii actuale. Limba "internațională" a educației și a comerțului în sec. VIII i.C; se vorbea din Egipt pînă în Pakistan și a fost principala limba a marilor imperii ale Asiriei, Babilonului și mai tîrziu Caldean și Mesopotamian. Limba administrativă a Imperiului Persan în sec. VI i.C. Aramaica antică a fost între sec. III i.C. - 650 d.C. principala limba oficială și scrisă din Orientul Apropiat. Din sec. VII înlocuită de greacă, în urma cuceririlor lui Alexandru cel
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
antică, În special, psihiatria devine o manifestare oarecum obișnuită. Istoria antică ne informează despre o sumedenie de aspecte psihiatrice ale vieții obișnuite de acum cinci sau șase milenii. Cele mai semnificative informații le găsim În documente arheologice din cultura sumeriană (mesopotamiană), egipteană, elenă. Bolile psihice ale acestor populații vor fi fost legate cu siguranță mai mult de grupul la vârsta adultă. Trepanațiile craniene relativ frecvente la primitivi, care s-au practicat și la noi, au și ele o semnificație. Ne gândim
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Ghilgameș găsește poarta prin care Soarele trecea zilnic și pătrunde apoi într-un tunel. După douăsprezece ore pe întuneric, ajunge de partea cealaltă a muntelui, într-o grădină miraculoasă, probe din care esențial rămâne faptul "că, întocmai ca faimosul erou mesopotamian, coborâm sub pământ...". Veghea ("cea mai dură probă inițiatică; a învinge somnul, a rămâne "treaz" echivalează cu o transmutarea a condiției umane"891. "A rămâne "treaz", a fi pe deplin conștient, vrea să însemne: a fi prezent în lumea spiritului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
religions de l’Iran, Payot, Paris, 1965) și a maniheismului, seria publicată în Actele Universității de la Uppsala „King and Saviour” (I. The Great Vohu Manah and the Apostle of God. Studies in Iranian and Manichean religion, UUÅ, 1945:5; II. Mesopotamian Elements in Manichaeism. Studies in Manichaean, Mandaean, and Syrian-Gnostic Religion, UUÅ, 1946:3; III. The Ascension of the Apostle and the Heavenly Book, UUÅ, 1950:7; IV. The King and the Tree of Life in Ancient Near Eastern Religion, UUÅ
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]