187 matches
-
care inventă și mor. Sunt alții cari nu fac decât să întindă urechea la ritmul spiritual al vremii și să prindă formele acestui ritm spiritual. Cine izbutește să formuleze preocupările spirituale ale unei epoci, acela este într adevăr filozof și metafizician.“ Am văzut deja cum și-a formulat poziția față de creativitate și originalitate în cursul de metafizică din anul universitar 1928-1929. Peste puțin timp, în conferința Creațiune și păcat, va da acestei poziții o întemeiere teologică. Nae Ionescu observă că idealul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pasul, ele „putîndu-se constitui în strofe sau în versete”. În schimb, este negat caracterul parodic („Urmuz nu se gîndește o clipă... să veștejească operele clasice și, în general, nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri au „ceva sacadat, mecanic, de robot”. „Nu știu cine în literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
piedestale. — A doua parte a Dansului, ciripi Grimus, este un Dans al Vălurilor. Prin care Mare Parte Din Ceea Ce Este Minunat Se Dezvăluie. Stătea lângă primul piedestal, ca o bufniță profesorală și pestriță. — Dincolo de personalitate, se ascunde esența, continuă el. Metafizicienii din Oxyput VII au elaborat un dispozitiv pentru detectarea acestei esențe. Am făcut rost de unul într-una din călătoriile mele. Se bazează pe un concept simplu, conform căruia Esențele sunt de două feluri: pe de-o parte atomice, complete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alții victime excesive ale secetei, birurilor, invaziilor. În rest, tăcere. Și a venit anul 1848. De atunci pînă astăzi, țăranul român e supraluminat, hipervizibil, înzestrat simultan cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și copilul veșnic al nostru, îl
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat sau de isteric. Misticismul oferă posibilitatea unor diletanți să își reinterpreteze, într-o aură misterioasă, vocația socio-profesională matamorfozându-și astfel obiectul natural de activitate. Prin urmare fizicianul se transformă în metafizician, chimistul în alchimist, artistul devine posedat de geniu, astromomul devine astrolog etc.. Toate aceste fenomene de misticism sunt explicate de Nordau prin prisma unei hiperexcitabilități morbide a unor regiuni a creierului uman. La grade moderate apar obsesiile pe care conștiința
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
-l citi astăzi pe Machiavelli fără prejudecăți, cu o anumită ingenuitate, este calea regală care duce spre acel "așa cum a fost" fondul gîndirii sale. Să alegem în tăcere ceea ce mai poate să fie activ, dacă el, gînditorul, a fost un metafizician în probleme ce țin de teoria puterii ca formă a necesității în istorie. Această cale regală se deschide cu două chei. Una nu poate deschide fără cealaltă, pentru că Machiavelli a făcut înțeleasă istoria contemporană prin paradigma antică, și atunci cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de la care noi pretindem atîtea calități rare? Nu sînt decît niște oameni și ar fi adevărat să spunem că le e imposibil, conform naturii lor, să facă față atîtor îndatoriri; mai ușor s-ar putea găsi Phoenixul poeților și unitățile metafizicienilor decît omul lui Platon. E drept că popoarele se mulțumesc cu eforturile pe care le fac suveranii lor ca să atingă perfecțiunea. Cei care vor reuși mai bine vor fi aceia care se vor îndepărta mai mult decît ceilalți de Principele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a lăsat uitării amintirea unei revoluții avortate, cea din mai 1968, d'Estaing a reprezentat în ochii unora un soi de Kennedy francez iar în ochii altora întoarcerea oamenilor politici și ascensiunea tehnicienilor la frîiele Statului. Epoca patimilor și a metafizicienilor puterii trecuse definitiv. Venise, se pare, vremea rațiunii și a fizicienilor puterii. Fundalul este dat de aceeași măreție a Franței. Cu toate acestea, accentul se deplasează de la colectivitate la individ. "Societatea noastră, scrie d'Estaing, se întemeiază pe avîntul individual
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că există, alții nu-și găsesc liniștea, Întrebându-se „de ce exist?”. Primii sunt „pozitiviștii”, care se orientează exclusiv spre ceea ce este deja dovedit sau spre căutarea și stabilirea relațiilor fixe și constante dintre fapte, fără preocuparea de unde provin. Ceilalți sunt „metafizicienii”, care, Îndrăgostiți de abstract, sunt obsedați de Absolut, de căutarea cauzelor prime și ultime ale lucrurilor (adică de ceea ce este cauză În sine, cauză primă). Μ În fond, ce ar aparține structurii unui suflet religios? Este vorba, În esență, de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, În fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște esteți ai moralei, În calitate de poeți - sau metafizicieni - ai politicii. Ceilalți sînt (ar trebui să fie) niște pragmatiști pentru care dreptatea nu se traduce neapărat prin sufragiul public și nu rezistă la sofisme. Dezechilibrul fundamental dintre cele două discursuri la noi, rezultă din rezervele diferite de prestigiu moral
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii cu realitatea. Sensul hazardului este dat de hazardul apariției sensului: “În labirintul său, șoarecele alb Întâlnește un psihiatru, un neurolog și și un metafizician În dificultate, foarte intersați toți de strategia lui.” Decât provocarea de accidente Întâmplătoare care să dezmintă punctual posibilitatea reprezentării, Chevillard preferă, În cel mai bine primit roman al său de până atunci (1992), un Don Quichote avangardist, personajul Furne din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dar se simte de pe acum interesul unor asemenea cercetări. În acest domeniu intermediar, între obligațiile experimentale și obligațiile gîndirii, microfizica reclamă concepții în care activitățile obiectului și activitățile subiectului sunt inseparabile. Asemenea concepții, greu de numit, au nevoie de un metafizician care să se preocupe de aspectul vital, de aspectul biologic al cunoașterii". Și Bachelard conchide: "Domnul Stéphane Lupasco est unul dintre aceștia. El aduce o importantă contribuție metafizicii". Ce elogiu superb! În ciuda polemicii pe plan filosofic, relația dintre Bachelard și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
citit mai multe cărți de-ale mele, ați și publicat în revista Arguments, în 1961, articolul meu intitulat Sistemologie și Cosmogonie, știați deci la ce să vă așteptați. Dar văd că mă situați acum printre raționaliști, ba chiar printre raționaliștii metafizicieni (care mă detestă, fie ei și microfizicieni, fiindcă au rămas blocați în logica clasică a non-contradicției și identității), și aici e confuzia". Iar la sfîrșitul scrisorii, sale Lupasco adaugă: "Vă zbateți, cu o extraordinară și eroică subtilitate, între un abisal
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Deocamdată, psihologia se află tot în starea în care se găsea... chimia înainte de Lavoisier și de descoperirea legii conservării masei." Iar afirmînd că va apărea un Lavoisier al psihologiei, autorul are extraordinarul curaj de a adăuga: El va apărea în calitate de metafizician, fapt impus de natura problemei psihologice." Nu putem ignora faptul că se va remarca într-o zi că prin demonstrarea posibilității analizării extra-conștientului Freud a făcut pentru psihologie ceea ce făcuse Lavoisier pentru chimie. Singurul lucru care i se va putea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cyberspațiului sub forma relației materialitate-idealitate, o relație la fel de vulnerabilă și de fragilă precum versiunile celorlalte dualisme formulate în istoria filosofiei. Privind cyberspațiul și/sau realitatea virtuală ca pe un „laborator metafizic” în care subiectul uman își poate examina simțul realității, „metafizicianul” virtualității se întreabă în legătură cu statutul utilizatorului din cadrul lumilor virtuale - este acesta un obiect, un corp la persoana a treia, detașat, sau se identifică cu experiențele conștiinței? Adresându-se problematicii ontologiei cyberspațiului, tehnofilosoful își propune astfel să răspundă la întrebarea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cele mai mici detalii ale existenței aici și acum. Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Este cumva abisul care le separă mai puțin profund decât părea la început? Am putea recunoaște, cu puțină atenție, că această intuiție pură, în sine, nu s-ar putea lipsi de ajutorul simțurilor? Aceasta, însă, e treaba psihologului și a metafizicianului, de aceea nu voi continua asupra acestui aspect. Dar e suficient ca chestiunea să fie îndoielnică pentru a mă simți îndreptățit să recunosc și să afirm o deosebire esențială între cele două feluri de intuiție; nu au același obiect și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de la Kant la Heidegger și relevanța hermeneuticii fenomenologice pentru ontologia umanului, în vol. col. Ontologia umanului, Editura Academiei, București, 1989. BOBOC, Alexandru, Conceptul de metafizică în opera lui C. Rădulescu-Motru, în "Revista de filosofie", 2/1992. BRUCAR, Iosif, C. Rădulescu-Motru metafizician, în "Revista de filosofie" XVII/1932. CAZAN, Gheorghe Al., "Influența" lui Kant asupra operei lui C. Rădulescu-Motru, în vol. col. Imm. Kant 200 de ani de la apariția "Criticii rațiunii pure" Studii, Editura Academiei, București, 1982. CAZAN, Gheorghe Al., Studiu introductiv
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
6 C. Rădulescu-Motru, Personalismul energetic, în vol. Personalismul energetic și alte scrieri, p. 534. 7 Tudor Vianu, Conceptul omului în filosofia d-lui C. Rădulescu-Motru, în vol. Opere 9, București, Editura Minerva, 1980, p. 211. 8 Iosif Brucăr, C. Rădulescu-Motru metafizician, în "Revista de filosofie", vol. XVII, 1932. 9 Mircea Flonta, Filosofie critică și construcție metafizică, în "Revista de filosofie", 5/1993, p. 450. 10 Vasile Băncilă, Doctrina personalismului energetic a d-lui C. Rădulescu-Motru, București, Cultura românească, 1928, p. 76
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
titlu, Paznicul de oi. Cineva a apărut apoi în mine pe care l-am numit imediat Alberto Caeiro. Iertați-mi această absurditate: în mine apăruse maestrul meu."17 În 1935, cu cîteva luni înainte de a muri, Fernando Pessoa, marele "poet metafizician" portughez, descrie în acest fel, într-o scrisoare către un prieten, evenimentul care, cu 20 de ani mai devreme, i-a schimbat viața și i-a înrîurit opera. Se vor fi petrecut lucrurile chiar așa? Poate. Opera lui Pessoa cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
iarba, "... din toate mai frumoasă" (Mod), "iarbă de abur înzăuat" (Suflet petrecut)". În monografia sa, Introducere în opera lui Ion Barbu (1935) (prima dedicată poetului), Tudor Vianu va observa afinitățile dintre poetul Nebănuitelor trepte și cel al Oului dogmatic: "Poet metafizician în toate ipostazele sale, deși de fiecare dată cu mijloace deosebite, Ion Barbu poate fi comparat cu o altă figură a literaturii noastre contemporane, cu Lucian Blaga. Cîntăreți deopotrivă ai vieții în spirit, cîte deosebiri totuși între ei!". Laudă somnului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe disprețul afișat a ceea ce se numește societate. Chiar forma de socializare tipic britanică - the private club - cultivă tot secretul, exclusivismul, ascunzătoarea, refuzul gregarismului - Într-un cuvânt, intimitatea. Sinonimia interior/intimitate a fost, de-a lungul vremurilor, o marotă a metafizicienilor de toate nuanțele. De la Saint Martin la Swedenborg, aparența nu e decât Întâmplătorul veșmânt al esenței, iar extragerea unui Înțeles din ceea ce Jan Van Ruusbroec numește inning devine preocuparea unui șir de generații obsedate de descifrarea misterelor cuvântului. La o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de Editura Ioan Cușa la Paris, în 1973. Acest studiu deschide probabil cea mai importantă contribuție eseistică românească a lui A., căci „prolegomenelor” din Perspective românești le-au urmat în timp Metafizica creației lumii, Metafizica „Stării pe loc”, Lucian Blaga metafizician al sacrului românesc, Starea de urât etc., toate fiind publicate în „Revista scriitorilor români” și reprezentând capitole ale unui posibil Letopiseț metafizic al Țării Românești. „Prolegomenele” sunt concepute ca un „discurs filosofic” adresat națiunii la redobândirea conștiinței de sine. Procesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
cunoașterea metodelor de descoperire a adevărului. Metodele sunt date de specificul științei definită drept formă a energiei sufletești, ințeleasă la răndul ei ca formă a energiei universale; realitatea și necesitatea științei sunt date de necesitatea și realitatea energiei. Vocația de metafizician a filosofului romăn l-a orientat spre conceperea energiei ca realitate obiectivă, o realitate dinamică ce explică dinamismul și diversitatea lumii ca totalitate; în discursul referitor la metefizică este vizibilă tendința de evidențiere a nevoii acordului metafizicii cu știința și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
moștenirea transmisă de atîtea generații ce dorm în sîngele lui ("oboseala e specialitatea familiei mele", îi scrie lui Noica în 1979), a crede că ideile trebuie neapărat să conducă la ceva e contrariu contemplării pasive a lumii învățată de la acei metafizicieni înnăscuți ai Orientului, pentru care Vidul e întotdeauna plin. Într-un anume fel, doar lenea reușește să inducă acea stare de disponibilitate totală pe care o așteaptă Dumnezeu pentru a coborî în om; în momentele de abandon absolut, de inactivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]