185 matches
-
iarba, "... din toate mai frumoasă" (Mod), "iarbă de abur înzăuat" (Suflet petrecut)". În monografia sa, Introducere în opera lui Ion Barbu (1935) (prima dedicată poetului), Tudor Vianu va observa afinitățile dintre poetul Nebănuitelor trepte și cel al Oului dogmatic: "Poet metafizician în toate ipostazele sale, deși de fiecare dată cu mijloace deosebite, Ion Barbu poate fi comparat cu o altă figură a literaturii noastre contemporane, cu Lucian Blaga. Cîntăreți deopotrivă ai vieții în spirit, cîte deosebiri totuși între ei!". Laudă somnului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai multe vocabulare; astfel critica va fi mai în cunoștință de cauză. Acestei atitudini i s-a reproșat că nu oferă premisele unei solidarități sociale, Rorty însuși acceptând că ironistul nu poate oferi aceeași speranță socială pe care o oferă metafizicianul. Pe de altă parte, există două diferențe între liberalul metafizic și cel ironist, care arată mai bine de ce ironistul este un liberal mai bun decât liberalul metafizic. Dacă acesta își pune problema temeiului pentru care să nu fim cruzi, ironistul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
starea lui paradisiacă, să-l facă să respire în același ritm cu duhul, animate amîndouă de Duhul divin. Sigur că o asemenea distribuție între Orientul și Occidentul creștin nu trebuie exagerată ; sigur că există mari figuri de spirituali și de metafizicieni occidentali care lucrează în orizontul coincidenței și al depășirii contrariilor. Nu atît o geografie a mentalităților e pertinent să avem în vedere, cît mai ales o tipologie a modelelor spirituale. Cît despre modernitate, ea s-a născut dintr-o tendință
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
al lui Dumnezeu. Christos strălucire, autorevelare a Tatălui poartă totodată numele de Fiul Omului: nu doar fiindcă asumă condiția noastră, ci, dacă riscăm sensul tare al expresiei, tocmai fiindcă radiază în lume chipul lui Dumnezeu. în termenii musulmanului Ibn Arabî, metafizician vizionar din secolele XII-XIII, omul manifestă forma calitativă a lui Dumnezeu. Prin definiție, umanul este așadar divino-uman ; constituie un episod central din metabolismul divinului. Berdiaev spunea, pe drept cuvînt, că prin tematica persoanelor Treimii recunoașterea lui Dumnezeu ca persoană a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
catastrofă primordială care să fi fost pricinuită tocmai de libertatea umană. Omul nu trebuie să se îndreptățească în fața unui divin de tip juridic, ci să se îndrepte ca perspectivă către Polul christic, care îl atrage spre sine. Ca mai toți metafizicienii contemplativi, Cusanus nu gîndește destinul lumii în funcție de păcatul originar și de diviziunea finală (și fatală) între izbăviți și osîndiți. Libertatea umană nu e concepută în termeni de alegere, de vină, judecată, merit și sentință. Actul christic, actul lui homo maximus
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cunoașterea lumii. După Kant, încercările anterioare de a ajunge la o astfel de viziune sunt nesatisfăcătoare, deoarece nu reușesc să ofere răspunsuri la ambele cerințe. El distinge între două astfel de încercări cea făcută de "matematicienii naturii" și cea a "metafizicienilor naturii" și atrage atenția că una dintre ele nu este satisfăcătoare pentru că nu reușește "să dea seama de posibilitatea cunoștințelor matematice a priori" (CRP, p. 86), i.e. nu răspunde la problema statutului cunoștințelor matematice, iar cealaltă nu este satisfăcătoare deoarece
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Kant, încercările anterioare de a ajunge la o astfel de viziune filosofică sunt nesatisfăcătoare, deoarece nu reușesc să ofere răspunsuri la ambele probleme. Astfel, "matematicienii naturii" nu reușesc să răspundă la problema relației dintre cunoștințele matematice și cunoașterea lumii, iar "metafizicienii naturii" nu reușesc să răspundă la problema statutului cunoștințelor matematice. "Primii se aleg cu câștigul că deschid judecăților matematice domeniul fenomenelor. În schimb, ei se încurcă mult tocmai din cauza acestor condiții, când intelectul vrea să iasă din acest domeniu. Cei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Cum metafizica este acea disciplină care cercetează natura realității care transcende fenomenele pe care le studiază științele naturii, este clar că enunțurile care se fac în cadrul acestei discipline sunt nonsensuri. De asemenea, problemele ei sunt pseudoprobleme, deoarece întrebările puse de metafizician nu sunt susceptibile de a avea ca răspuns enunțuri cu conținut factual. O consecință foarte interesantă a adoptării acestui principiu este acela că știința devine exemplul paradigmatic de cunoaștere și certitudine, iar matematica se află într-o situație destul de delicată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nesfârșită de concepții metafizice și ar produce metafizici durabile. Toate sistemele metafizice sunt într-un fel sau altul produsul încercării de a rezolva contradicțiile. Acceptând metafizici bazate pe antinomic, goana după rezolvarea contradicțiilor ar înceta, fiind posibilă o colaborare a metafizicienilor, printr-o întâlnire între concepții opuse. Această cunoaștere antinomică a transcendentului, pe care o propune Lucian Blaga, pare să fie greu de asociat cu vreo altă formă de cunoaștere metafizică ce s-a teoretizat în istoria filosofiei. Ea "se deosebește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
natura se pricepe cel mai bine și că cea mai bună atitudine umană posibilă ar consta în neintervenția în procesualitatea naturală. Dacă lucrăm cu un concept cuprinzător de natură de tip categorial, asemenea conceptului de Ființă pe care îl utilizează metafizicienii, atunci ajungem la consecința absurdă că tot ce se petrece în lume este parte a naturii, deci este natural. Dacă Natura este atotcuprinzătoare, atunci orice este parte a ei, iar ceea ce era anterior conceput deosebit devine indistinct. Bunăoară, dacă luăm
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa voastră". Faptul că participase efectiv la acestă adâncire tacită a înțelegerii aproapelui, caracteristică fenomenului artistic, că se implicase în ceea ce metafizicienii ar numi o volatilizare a realului, îl umplea nu numai de bucurie tâmpă, ci de conștiința unei înalte misiuni sociale împlinite. Ca spectator, se solidarizase cu suferința minerilor brazilieni din fotografii într-atât încât devenise brațul lor cu acțiune la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
698)"/>. Tot atunci - Își aduce aminte Eugène Ionesco -, studenții legionari din România „Îi loveau pe oamenii care nu aveau un nas prea ortodox” <endnote id="(696, p. 140)"/>. Și personajul imaginat de Matei Călinescu, Zacharias Lichter, cu „o fizionomie de metafizician și de iluminat iudeo-german de la sfârșitul secolului al XVIII-lea”, are nasul „superlativ, Încovoiat semitic” <endnote id="(663, p. 8)"/>. Pentru filozoful român de origine evreiască Ion Ianoși, „premisa biologică” la identificarea etnică este „cu totul și cu totul insuficientă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dimpotrivă, e un adevărat mistic, într-un sistem scris care e întîia încercare masivă și izbutită de construcție metafizică. Trecând peste amănuntele verbale, Blaga e un platonician, admițând ca mijloc de investigație delirul, căruia îi spune pitoresc "cunoaștere luciferică". Obiectul metafizicianului este "misterul", deci ilogicul, și modul de expresie mitul. Mult datorește fără îndoială filozoful lui Goethe. El, inspiratul, e un geniu, un "daimonion", capabil de intuiții revelatoare. Cosmologia lui Blaga, în ciuda termenilor schimbați (poetul e un mare căutător de expresii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
francez al religiilor și-a asumat cu privire la religie un punct de vedere personal, diferit de cel al lui Émile Durkheim. Îi reproșează, pe bună dreptate, lui Durkheim „identificarea sentimentului religios cu sentimentul social”. Consideră că sociologul Durkheim ar fi devenit metafizician atunci când a propus o înțelegere exhaustivă a sentimentului religios prin câteva „afirmații dogmatice”. În altă ordine de idei, teza divinizării societății propusă de Émile Durkheim o consideră a fi neconvingătoare. De ce? Printre altele, pentru că nu explică teodiceea. i.2.5
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, În fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște esteți ai moralei, În calitate de poeți - sau metafizicieni - ai politicii. Ceilalți sînt (ar trebui să fie) niște pragmatiști pentru care dreptatea nu se traduce neapărat prin sufragiul public și nu rezistă la sofisme. Dezechilibrul fundamental dintre cele două discursuri la noi, rezultă din rezervele diferite de prestigiu moral
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii cu realitatea. Sensul hazardului este dat de hazardul apariției sensului: “În labirintul său, șoarecele alb Întâlnește un psihiatru, un neurolog și și un metafizician În dificultate, foarte intersați toți de strategia lui.” Decât provocarea de accidente Întâmplătoare care să dezmintă punctual posibilitatea reprezentării, Chevillard preferă, În cel mai bine primit roman al său de până atunci (1992), un Don Quichote avangardist, personajul Furne din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este chestionat și să devină locul permeabil revelației. Pentru a gândi Ființa în sens heideggerian, trebuie să o trăiești. Cel care se preocupă astfel de a răspunde la și de chestiunea Ființei este gânditorul, nu filosoful și încă mai puțin metafizicianul. A ști cum să chestionezi Ființa este a ști cum s-o aștepți, dacă este nevoie, chiar toată viața. Singur omul între fiinduri are privilegiul de a asculta și răspunde la chemarea Ființei. Destinul omului este de a face Ființa
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
medievală, acest personaj este mai mult decât atât. Marlowe nu este doar un detectiv flegmatic, mărginit la rezolvarea unor cazuri complicate, un „cruciat urban“, ci, așa cum observă Mircea Mihăieș, el este „un contemplativ“, „un idealist“, „un ins de interior“, „un metafizician“ care își caută echilibrul în „interminabile partide de șah solitare“, un cavaler și un personaj „mult mai ambiguu decât ne-am fi închipuit“, „un Don Quijote fără iluzii“. Încercând să arate care este secretul succesului lui Raymond Chandler, autorul Metafizicii detectivului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Constantin Țoiu O chestiune subiectivă. Am o antipatie certă față de așa-numiții "scriitori culți", cu fumuri de metafizicieni amatori. Am mai spus: antipatie față de cei suspect de abstracți. Același sentiment neplăcut mi-l provoacă cei complet lipsiți de cultură - și tot atât de ostentativi. ...Exceptând cazurile autorilor de cărți cu experiențe directe, senzaționale, unele documente de viață trăită în condiții
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
inspirată de ermetism, fiind criticată în epocă drept idee ocultă. Newton respingea dogma Sfintei Treimi și considera adorarea lui Isus drept Dumnezeu ca fiind idolatrie, idolatria fiind cel mai grav păcat în optica lui. Isaac Newton nu a fost nici metafizician de profesie ca Henry More, nici în același timp filozof și om de știință ca René Descartes. Filozofia îl preocupă numai în măsura în care are nevoie pentru a pune bazele investigației sale matematice a naturii. Fizica sa, mai exact, filozofia naturală a
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
că liberul arbitru (voința liberă) devine o iluzie, cu excepția definiției din compatibilismul strict. Conform credinței populare, determinismul afirmă că toate evenimentele viitoare au fost deja predeterminate și vor avea loc în mod obligatoriu (poziție cunoscută sub numele de fatalism); , iar metafizicienii încă dezbat această problemă. ul este asociat cu, și se bazează pe ideile de materialism și cauzalitate. Cei care s-au ocupat cu problema includ Omar Khayyám, David Hume, Thomas Hobbes, Immanuel Kant, și, mai recent, John Searle. Semnificația exactă
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
partizan al monarhiei constituționale. John Locke este socotit în genere ca întemeietorul empirismului modern, adică al acelui curent epistemologic care susține că toate ideile noastre provin din simțuri, că își au fundamentul în experiență. Locke nu este, prin urmare, un metafizician, ci un epistemolog, adică un teoretician al cunoașterii. El își propune în lucrarea lui fundamentală să dea o "cercetare asupra originii certitudinii și întinderii cunoștinței omenești, asupra temeiurilor și gradelor credinței, părerii și asentimentului". În legătură cu problema originilor cunoștinței, Locke ia
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
1925). Încă din "Ființă și timp", Heidegger afirmase despre Kant că a fost „primul și singurul care a mers o bucată de drum către investigarea dimensiunii temporalității ființei“ (p. 23). Drept urmare, îl interpretează pentru a scoate la iveală un Kant „metafizician“, adică preocupat de problema dintotdeauna a metafizicii, cea ontologică. Heidegger încearcă să arate, printr-o interpretare destul de „violentă“ (și va recunoaște asta mai târziu), că facultatea imaginativă ("Einbildungskraft") este „timpul însuși“, așadar că acolo s-ar pregăti determinarea ființei umane
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
în curentele lingvistice contemporane. Fondatori ai neorealismului, ei consideră că analiza exactă a limbajului reprezintă dezideratul principal al oricărei atitudini în filosofie și resping cu fermitate modelul idealist al realității în tradiția lui Hegel. În mod deosebit este criticată teza metafizicianului englez Francis Herbert Bradley, după care realitatea nu ar fi un produs al percepției senzoriale, ci o reprezentare spirituală, în consecință neabordabilă cu mijloace de investigare științifică și inaptă de orice posibilitate de previziune. Moore susține că principala sarcină a
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
Prima este cunoașterea lui Dumnezeu ca "nirguna Brahman (Dumnezeu fără atribute)", în timp ce a doua este cunoașterea lui Dumnezeu ca "saguna Brahman (Dumnezeu cu atribute)". Citând mai mulți cercetători europeni, Lucian Blaga subliniază faptul că Adi Shankara "este cel mai mare metafizician din toate timpurile."
Adi Shankara () [Corola-website/Science/304709_a_306038]