1,337 matches
-
White”, care a avut premiera pe 5 iulie 2008 în Amsterdam, este una dintre cele mai grandioase producții Sensation. În Olanda, scena a acoperit întreaga lungime a stadionului Amsterdam Arena, aproape 160 de metri. Pavilionul Central al Romexpo se va metamorfoza complet într-un univers acvatic: un canal ridicat și 48 de fântâni arteziene care bat până aproape de acoperișul cupolei, în ritmul muzicii. Participanții vor asista la o desfășurare de forțe aproape la fel de spectaculoasă precum celebrelele arteziene de la Hotel Bellagio din
ultimele bilete în Ring [Corola-blog/BlogPost/97177_a_98469]
-
unei sfere radiante, cu efecte vizuale de neegalat, lasere, artificii și acrobații aeriene. Uniți sub imperiul alb, mii de pasionați de muzică sunt chemați să experimenteze un sentiment unic, leitmotivul Sensation: "all is one". Pavilionul Central al Romexpo se va metamorfoza complet. Structuri metalice a caror lungime pusă cap la cap depășește 300 de metri vor fi montate în cupola cu ajutorul a peste 86 de motoare electrice. Producția “Source of Light” folosește 1500 de metri liniari de led strip-uri cu control
Sensation White se pregăteşte de show în România [Corola-blog/BlogPost/97627_a_98919]
-
ipsos vopsita strident sau înghițitorii de săbii și tiribombă tiribombă tiribombă e-o e-o e-o e-oleee - cantul din veacuri apuse încă-n urechi răsună - dar alertata de sunetul strident mă scuturam de amintiri plonjând în clipa ce ma metamorfoza în abțibild lipit pe zidurile reci spre a face loc lungului șir de capete pătrate ce clămpăneau din limbile de lemn urmați de talentații în a sufla pe nări panglici colorate cu-un hocus-pocus apoi aspirate în vidul din jobenele
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
râme și melci. Situația devine hilară până când apare Vecinul X, care-l așează într-o roabă pe Bătrânul X, ca să-l ducă la doctor, să-i salveze piciorul înțepenit. Vecinul are și el fobia lui. Tânărul X se vede chiar metamorfozat într-un melc. Actul III are drept cadru un salon de spital. În toate aceste piese, iese în relief, ideea de închisoare, la care omul e condamnat șiuneori scapă, evadând, alteori rămâne prizonierul ideilor, gândurilor și fobiilor sale. Aveam de-
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
de bunătatea mării. Hans chiar le făcu un salut cu mâna celor de pe barca din apropiere, iar ei îi întoarseră salutul. Dar, fără de veste, albastrul cerului deveni mai verzui, valurile mării nu mai erau argintii pe ape albastre, ci se metamorfozară acum verzui. Chiar dacă nu se vedeau încă semne pe cer și pe mare, Hans știa că vremea se va schimba în curând. Parcă anume vrând să-i confirme lui Hans teoria despre vremea schimbătoare, dinspre larg răsări un val înalt
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
permanentă, inepuizabilă luptă cu Timpul, învestită, pare-se, cu valențe fizice de Titan, dar și cu virtuți metafizice de Luceafăr, mistuită mereu, neîncetat, zi de zi, clipă de clipă pe rugul Iubirii - rug căruia nu i-a îngăduit să o metamorfozeze într-o searbădă, palidă cenușă, ci, dimpotrivă, ea a fost cea care a ars rugul, printr-o flacără cu mult mai puternică, flacăra Pasiunii întru om și Dumnezeire, urcată până la treapta supremă: Amor intellectualis Dei, Iubirea Spirituală, de Dumnezeu, Cel
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
suferințele tinereții. Răzbunarea gemenelor - la rându-le victime (perverse!) ale sistemului - se rispește, însă, în pulberea vremii, aidoma vaselor sparte folosite la banchetele funerare menționate de Herodot. Ne reîntâlnim, așadar, cu mitul lui Castor și Polux, pe care autorul îl metamorfozează, din nou, cu măiestrie, în pagini de carte contemporană. „Câtă viață, atâta literatură!” Dar ce ne-am face dacă n-ar exista poveștile frumoase? Am mai avea, oare, motive de a privi „înapoi fără mânie”? În mod firesc, scriitorul își
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
decela filosofia de viață din scrierile sale și din interviurile acordate, rememorând astfel anii de muncă și creație poetică în România și pe meridianele globului pământesc. Oare, scriitorul este ascuns de poetul Ligya Diaconescu, sau poate că poetul s-a metamorfozat în scriitor? Liricul predomină, dar face loc și epicului. Frontierele dintre ele, teoretic vorbind, nu sunt rigide, evoluează unul spre altul. Poezia Ligyei Diaconescu are o scânteie care în extensie cuprinde mari tensiuni sufletești, are ceva din scânteia fulgerului sau
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]
-
partea de iluzie din această afirmație)... Poemul de deschidere, "Reversibilitate" este, sper, ceva mai mult decât un exercițiu pe motive mitologice. Daphne, fecioară consacrată zeiței Artemis, este dorită cu ardoare chiar de fratele acesteia, Apolo. Ea sfârșește prin a fi metamorfozată de propriul ei tată, zeul fluviului Peneus, într-un dafin. Apolo a ținut, totuși, să se păstreze amintirea neconsimțitoarei nimfe prin gloria cununii de lauri ce-i încununa pe artiști de seamă. Am îndrăznit să inventez imaginea unei Daphne dinamice
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
tuturor amănuntelor de frazare, expresie și caracter în absolută omogenitate sonoră, ca două vieți diferite, dar în același trup. Sunetul înfiorat, uneori pătimaș al violoncelului lui Dan Cavassi (completat la fel de subtil și înfiorat de pianul lui Mihai Ungureanu) s-a metamorfozat în Sonata lui Claude Debussy în minunate modulări de paletă, devenind aerian, diafan, învelit în poezia eterică a inspirației instrumentale de largă imaginație. Câtă poezie în Sérénade, câtă putere expresivă și cât de revelatoare sonorități au țesut în secvența Animé
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
observatori. Nu-ți trebuia prea mult fler ca să simți că emoția pe care o transmitea Dan Puric era mult mai adîncă decît cea pe care o răspîndea prin joc pantomimic. Iar efectul era pe măsură. Actorul devenise misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise periculoasă. Și
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
înapoi ca nouă. Dar cînd s-a aflat că la boiangeria și spălătoria lui puteai să dai un costum vechi de o culoare și primeai unul ca nou colorat altfel, cum voiai, doamnele din oraș s-au dus să-și metamorfozeze garderoba. Noaptea, acasă, îi spune Fănică doamnei Virginica ce discutase cu Cezărel, partea despre cumetrie, nu și cea despre fețele de masă, ca să nu-l bată la cap să renunțe la spălătoria lui Șwarț. "Altu mai bun nu găseai!" începe
Cumetria tocmai cînd by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7777_a_9102]
-
relația cu cititorul. Nu înțeleg, ca să dau un singur exemplu, de ce, comentând Antimodernii lui Antoine Compagnon, Alexandru Matei nu-și limitează setul de localizări banale care-i stă atât de la îndemână: "Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat în istoric al ideilor, demontează în primul rând clișeele ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e -, poate ar fi bine să ne gândim că nici stânga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tâmpă și mult cabotinism; poate
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
și chiar de admirație pentru comportamentul neașteptat de demn al condamnaților aflați în anticamera morții. Din momentul în care lui Nicolae Ceaușescu și soției sale li s-au legat mâinile cu sfoară, imaginile au devenit insuportabile. Temuții dictatori s-au metamorfozat brusc în doi bătrâni neputincioși, victime fără dreptul la propria apărare (cum au fost atâtea în perioada comunistă), iar Dan Voinea, judecătorul Popa, Gelu Voican-Voiculescu, Victor Athanasie Stănculescu, Virgil Măgureanu și ceilalți actori ai farsei judiciare (cărora, în primă instanță
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
Claudius se îmbată și capul îi cade în farfurie pentru a se ridica apoi, cu fruntea însîngerată și a deveni fantoma ce reclamă răzbunare. Extraordinară, exemplară schimbare de rol, tot așa cum interpreta Gertrudei își va scoate peruca pentru a se metamorfoza în Ofelia. Un singur corp pentru identități multiple! Finalul capătă de asemeni o intensitate unică. Momentul duelului combină curajul de a adopta orice armă - Hamlet, enervat, ia chiar o lopată - și rezistența combatanților. Duel nesfîrșit, prelungit pînă la epuizare, duel
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
volumelor celui pe care - cu empatie - Gellu Naum îl numise, evghenisindu-l, Contele Sebastian. Din mocheta lui Klimt și din covorul lui Sierpinski evadarea e imposibilă. Orice margine conține prezumția centrului, orice fragment livrează - la pachet - întregul, orice pată albă se metamorfozează într-o matrice de pete întunecate. Până la urmă, pentru sintezele ample, necesitatea genului proxim se dovedește a fi mult mai mult decât un capriciu. Iar întrebarea pe care, în maligna Scânteie a anului 1966, o rostea - cu o dezarmantă cacofonie
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
părea simple manifestări frivole ale unei femei dornice să își trăiască iubirea neîmplinită. Totul are o înrâurire magică asupra lui Miron, iar acesta se lasă - în cele din urmă - prins în mrejele femeii pe care, a doua zi, o găsește metamorfozată într-o creatură hidoasă, cu ,,părul veșted, nasul ascuțit și gura pungă". Un ceremonial funerar de o sobrietate încăpățânată Din Mistreții erau blânzi rămân vii în mintea cititorului secvențele în care Condrat se îndârjește să-i sape fiului mort o
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
e cazul heterosexualității masculine, al homosexualității feminine), fie că obiectul pierdut e transpus printr-un efort simbolic incredibil a cărui întâmplare nu poate fi decât admirată, care-l erotizează pe celălalt (celălalt sex, în cazul femeii heterosexuale) sau care se metamorfozează în obiect erotic Ťsublimatť în construcțiile culturale (ne gândim la investițiile, prin bărbați și femei, ale legăturilor sociale, a producțiilor intelectuale și estetice etc." (Kristeva, 1987: 38-39) Din fericire, doar o mică parte a literaturii de specialitate privind doliul ia
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
o "sărăcire" a universului, diminuarea materiei inefabile alcătuită din amintire și sentimente, din gânduri și prezențe. Menținut în spațiul memoriei, cel dispărut va continua să populeze imaginar lumea cu detalii cât se poate de concrete. Prin doliu, amprenta morții se metamorfozează într-o pecete plină de energie vitală, convertită fie în ceremonialuri, fie în suferința exprimată în singurătate sau în cadrul organizat de comunitate. Funeraliile marchează, din acest motiv, o primă etapă din conglomeratul gestual-simbolic numit doliu. În terminologia asumată, între alții
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
fi parcurs mai mult de 12 km, iar trenul din 1867 ar fi străbătut numai 193 de km! La cumpăna secolelor XIX-XX, trenurile prindeau ușor 100 km/oră. Viteza din ce în ce mai mare a trenurilor micșorează din ce în ce mai mult lumea (spațiul), peisajele se metamorfozează; cerul devine un infinit activ, natura - o frumușețe în acțiune: „Câmpii întregi/Cu ape, grâne, copaci și cer/ Se duc pierzându-se prin vârtejul crunt/În care cad stâlpii subțiri de telegraf/Ale căror fire au strania înfățișare a unei
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]
-
retină, în memorie? Nu am putut niciodată să-mi iau note: refuzam să-mi mut chiar pentru câteva clipe privirea de la un peisaj, de la o catedrală, de la o statuie și să o îngrop într-un carnet anodin în care să metamorfozez splendoarea într-o frază seacă și o denumire înghețată. Soțul meu fotografia cu patimă. Cred că multe din frânturile de frumos, din imaginile fragmentare pe care le revăd astăzi, când încerc să- mi „amintesc” nu sunt rememorări directe, personale, ci
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
cu nebunia și moartea. Nu e de mirare, deci, că, în închipuirea lui, lumina se transformă într-o ghilotină, aneantizînd obiectul adorației. E vorba aici, desigur, de o lumină neagră, luciferică, izvorîtă din dorința posesiunii. În aceasta lumină formele se metamorfozează, trecînd din planul existenței, în cel al nonexisteneței. Din negrul viu spre negrul mort, stăpînit de beznă pură, plin de forme fără contur aflate într-o perpetuă mișcare. Pentru a putea desluși lumina în beznă, e nevoie de un ochi
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
combinații letale nu i s-a adăugat, cu vremea, decât un singur lucru, dar esențial: fragilitatea, camaraderească și sexuală totodată, a lui Audrey Hepburn. Dar asta e altă poveste - și anume, una complicată, despre felul în care corpul fizic se metamorfozează într-o formă a inteligenței pure, abstracte și contradictorii. Stăpân - măcar câteva ore - peste acest mic imperiu de celuloză și cerneală tipografică, săream de la o publicație la alta. N-am cum să uit numerele din „Combat” (nu făceam nicio legătură
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
făcu semn unui subaltern, apărut pe neobservate în birou, să se apropie. Ia-le de aici, eu așa ceva nu semnez, nici pentru mama! Domnule director, știu și cei de la Centrală, vă rog! Bărbatul cu trăsături fine, din spatele uriașului birou, se metamorfoză brusc. Un pumn puternic cutremură masa și răsturnă vaza de cristal. Era gol vasul, directorul nu suporta florile, locul acestora era în parcuri sau în cimitire, cum spunea uneori. Dumitrașcule, îi bag în mă-sa de tâmpiți, spune-le că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Petrache, la stradă, bine că mi-am luat cascheta albă... într-o oră fac bani de chefuit o săptămână. Dacă așa vrea mătușa... Primarul își reveni după al doilea pahar de vin. La al treilea, băut ca pe apă, se metamorfoză brusc. Parcă ar fi devenit un alt om. Dumnezeii mamei lor de bandiți! Să-mi spargă mie geamurile la casă, și cine? Un fost pușcăriaș, care l-a omorât pe taică-său, un golan care nu dormea noaptea, umbla numai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]