319 matches
-
există fără a fi determinată de acțiunea nemijlocită a obiectelor, așa cum se întîmplă în cazul senzației. Astfel stînd lucrurile, se pune întrebarea dacă această imagine mintală nu poate primi și ea un nume, fără a atinge treapta elaborării abstracte și metamorfozarea ei într-un concept. Dar, dacă reprezentarea este o treaptă spre realizarea noțiunii (conceptului), prin numele noțiunii se numește implicit și reprezentarea (sau reprezentările) care o fundamentează, numai că, dacă se are în vedere reprezentarea, atunci numele este de obicei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formă specifică de educație, bazată pe o pedagogie specială. Chiar atunci când Își propune să realizeze pentru elevi individualizarea programului de instruire / formare, educatorul nu abdică de la regulile relaționării cu clasa școlară, adevăratul partener În cadrul activităților desfășurate. Pentru a facilita metamorfozarea clasei de elevi dintr-o unitate delimitată după criterii administrative Într-o unitate socială cu o funcționalitate mult mai profundă, sprijinul cadrului didactic este esențial. Acesta trebuie să asimileze reperele teoretice minime din orizontul problematicii psihologiei grupurilor mici: definirea grupului
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
tiran sau de pustnic: un monstru în ambele cazuri” (II, 47). În fapt, el știe prea bine că disprețul față de ceilalți și ura pe care ceilalți i-o provoacă sunt doar consecința propriei identități: a răului din el sau a metamorfozării subiective a lumii. „Neizbutind să deprind arta de a mă suporta pe mine însumi, cum era s-o învăț pe aceea de a suporta lumea? Răul e totdeauna în noi, iar a-l căuta aiurea arată că ești la primii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
casele care o iau din loc./ Se crapă coaja norilor și apele greoaie vin cu capăt/ ca șerpii altor ere." Problema morții, a umbrei, revenirea la origini, atracția marilor depărtări capătă semnificații complexe. Trimiteri se pot face la credința în metamorfozare după moarte, când, în afara existenței, o noapte apasă universul: "Din toate părțile asediat/ De noapte prăbușită/ Ca o coajă neagră peste vreme,/ Aud planetele/ Cum sug din ea/ Ca niște pui/ Și răsuflarea ei/ Deschide flori/ Pe mările neantului". Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o lumină ce fierbe, încât nu-ți rămâne decât să "te dezbraci de trup ca de-o povară/ Când te cuprinde somnul sub care te-ncovoi". În al doilea ciclu al volumului apar cântecul albastru, fata în albastru, un proces de metamorfozare și abstractizare a realului cu elemente inefabile: "Trupul meu e numai o părere/ în prelungirea trupului meu cânt.". Copilul zărilor barbare își va zăvorî carnea undeva sus în lumea de albastru, iar odaia în care locuiește va avea pereții de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
concentrează pe latura biografică zbuciumată, care nu ni se dezvăluie decât atât cât s-o putem intui: "vine toamna/ și mă acoperă de palori/ beau alcooluri ciudate/ pe un dulce fond de erori". Lumea organică și cea anorganică sunt supuse metamorfozării și trecerii ("Umbra", "Hârtie albastră"), atmosfera este bacoviană, chiar versificația ne trimite la poetul "plumbului" și al "scânteilor galbene", îi lipsește însă eroismul deznădăjduit al poetului ce a coborât în infern ("Din altă toamnă", "Văzduh", "Bacovia", "Culorile se schimbă"). Motivul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
păianjenului rece/ un fir de noapte mă petrece;/ mâna oracolului tristă/ mă sfarmă ca pe o ametistă,/ mâna cu degete de fum/ destramă un tâlc ce-i trist acum." Imaginile dantelate în jurul unui singur motiv ne trimit la Desnos. Panteismul, metamorfozările, metempsihozele stau sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau într-o proră sângerând spre zare,/ în asfințitul care trist se surpă peste un sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
soldați./ dar aș vrea, când mă mâncați,/ să mă sui pe deal și să mă arunc,/ în stomacul vostru adânc". Explicând originea poporului român, poemul dezvoltă elemente de basm, descriind drumul lung pe care-l aveau de parcurs, precum și motivul metamorfozării mielului în Făt-Frumos: Își ia frați de cruce/ și se duce și se tot duce;/ zi de vară până-n seară/ și urcă pe-o scară". Finalitatea demonstrează Unirea: "Doamne, am unit turmele./ dar mie cine-o să-mi plângă urmele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o va face să-și piardă misterul, și deci poezia nu mai poate fi o reprezentare a "corolei de minuni a lumii" (L. Blaga), și atunci poetul caută expresia alambicată, încifrează ceea ce foarte bine vedem și simțim sau cunoaștem din metamorfozarea lumii, din iraționalul ei. Mai clar spus, încifrează, pentru a potența misterul, ceea ce ni se oferă direct și deschis cunoașterii și pune absurdul, iraționalul în fragmente inteligibile: În toate părțile deodată, zise/ cel fără părți./ Într-o singură parte zise
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a predării-învățării este posibilă și poate funcționa în realitate, într-o școală, oferind astfel o perspectivă deosebită educației în viitor. Un gând care a prins viață... Ideea ne-a venit acum doi ani (anul școlar 2007-2008), însă doar după îndelungi metamorfozări a ajuns să se închege în ceva palpabil. Într-o primă etapă, nu am avut curajul să ne ancorăm într-o abordare transdisciplinară, căci ni se părea prea dificil, așa că ne propuseserăm să rămânem la ceva interdisciplinar. Mai apoi, în urma
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și a modelelor, pe care educația publică a încetat să le mai ofere într-o manieră convingătoare. Ideea proiectului derulat la "Moise Nicoară" s-a născut acum un an, din inițiativa doamnelor profesoare Mirela Mureșan și Camelia Circa-Chirilă. A suferit metamorfozări succesive până să ajungă la forma actuală, care a fost oferită elevilor în acest an școlar. "Gestația" a durat destul de mult, căci familiarizarea și înțelegerea corectă a conceptului de transdisciplinaritate, în accepția lui Basarab Nicolescu, a fost destul de dificilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
La rândul ei, Valeria Seciu, (Ana, soția lui Stavrache) propune prin personajul interpretat un inefabil amestec de forță și fragilitate, de pasiune și trecătoare resemnare. Florin Zamfirescu (Petre), se impune prin siguranța creionării unui personaj aflat într-un proces de metamorfozare, de clarificare a propriei poziții sociale. Ion Caramitru, (fratele hangiului), schițează într-o cheie romantică un personaj nu fără ambiguități, cu farmecul sponta neității sale conferite unei riscante aventuri umane. Mircea Diaconu (Dumitru), beneficiază de un rol excelent, conceput cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și numai așa pot să intru în realitatea celorlalți"66. În plan universal, triunghiul poate fi format din autori existențialiști și ai filosofiei absurdului direct indicați de Sábato însuși: Dostoievski, Kafka, Sartre, Camus. Cu Kafka are în comun coșmarul și metamorfozarea monstruoasa, dar Sábato trece dincolo de scriitorul din Praga, ducând oroarea până la o viziune generală, apocaliptica, buclă absurdului fiind compensata de buclă speranței, inexistentă la Kafka. Angela B. Dellepiane, unul din exegeții sabatieni, spune: "Similitudinea cu Kafka este evidentă. Că și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Aceste idei, pasaje, devin conținuturi integrate care ajută la interpretarea ,,deschisă" a textului blecherian. Astfel, concepția eminesciană asupra femeii ,,femiea icoană/ statuie", perspectiva bacoviană și heideggeriană asupra morții, lipsa afectului și cunoașterea lumii prin senzații atât de specifice prozei bengesciene, metamorfozările kafkiene ale personajului, imposibilitatea kierkegaardiană a eu-lui de a fi altceva decât ceea ce i-a fost dat să fie și nu în ultimul rând viziunile fantomatice ale eului narator asemănătoare celor descrise de textele lui Poe, cu origini adânci în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
împrumutată de medic în timpul vieții sale, pentru exercitarea existenței sale ilegale de om.216 Aparent ilegală și de neconceput este și noua ipostază a personajului Gregor Samsa, din textul Metamorfoza de Franz Kafka cea a unei ,,gângănii înspăimântătoare". În fapt, metamorfozarea lui Gregor vine din exterior: Of, Doamne, gândi el, ,,ce meserie obositoare mi-am ales și eu! Zi de zi pe drumuri. Neplăcerile afacerilor sunt mult mai nesuferite decât cele din magazinul părintesc de odinioară; în plus, mai trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
unei realități secunde, constrâns și exasperat de tirania obiectelor reale care-l înconjoară. Este interesant de observat cum realitatea se transformă în acest prim roman în realitate secundă, o existență pe care naratorul-personaj o va căuta în celelalte romane. Aceste metamorfozări ale realității au un scop precis, de a pregăti transformările proprii ale naratorului-personaj în celelalte scrieri: Deodată într-o înfășurare de vânt mi se păru că o statuie de marmură se ridică în aer. Era în acel moment o certitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu putem scăpa, dar există în aceasta acel ceva, ,,interesantul de viață" de care vorbea Kierkegaard care ne ajută să mergem mai departe. Acesta este planul seducătorului Blecher. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată va recunoaște în această transformare începutul metamorfozărilor care vor urma: ,, Urmarea cea mai surprinzătoare a acestei întâmplări avu loc peste câteva zile în mijlocul unei pieți"236. Astfel, ,,ieșind fantastic din aburii varului ca o apariție infernală vorbind în mijlocul focului și a trăsnetelor"237 îi va apărea naratorului-personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lumea nu pentru a o înțelege, ci pentru a crea o altă realitate. Dacă personajul Hortensiei Papadat-Bengescu încearcă să-și ,,organizeze fizic sufletul"284 pentru a-l cunoaște și a-l descifra mai bine, personajul lui Blecher încearcă o continuă metamorfozare a acestuia în ideea prinderii unei alte identități. Emanuel a dispus de timpul și spațiul necesar pentru a-și cunoaște sufletul care nu mai este de mult o necunoscută pentru el. Tentativa personajului este alta, de a pătrunde într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele 305. Primele două romane ale lui Blecher vorbesc despre tentativa eului de a scăpa de sine. Întâmplările în irealitatea imediată aduce în prim plan nevoia evadării eului în ireal, impulsionat de dorința metamorfozării continue în vederea găsirii unei alte identități iar Inimi cicatrizate descrie demersul eșuat al personajului de a se folosi de eros pentru a avea libertatea mult visată. Personajul va înțelege că libertatea altuia nu este libertatea sa. Ultimul roman al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care eul narator se situează. Putem afirma că primul roman al lui Blecher este o scriere a eului care încearcă să găsească în realitatea imaginată numită metaforic ,,ireal" ipostaze ale unui ,,sine" dezirabil. Este un roman nu numai al metamorfozării realității, dar mai ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată poate fi asociat cu ,,un țipăt", al unui eu care-și provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată poate fi asociat cu ,,un țipăt", al unui eu care-și provoacă și dorește o metamorfozare a ceea ce i-a fost dat să fie, creând în acest scop lumi imaginare, al doilea roman al lui Blecher, Inimi cicatrizate, poate fi comparat în ansamblul lui cu un alt tablou celebru al lui Edvard Munch, Death in the
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
of Death, 1954364 Cunoscut pentru tehnica sa aparte, ,,earthquake lines" care exprimă de fapt imprevizibilul thanatic, Arp sugerează că moartea, asemenea fulgerelor sau tunetelor, poate ,,lovi" în cel mai neașteptat mod. Semnificativă în acest sens, pentru opera lui Blecher, este metamorfozarea ,,locurilor bune" în ,,locuri rele". Încercarea lui Blecher, în primul scenariu oniric despre moarte din Vizuina luminată, este de a tematiza sentimentul care premerge sfârșitului: Mă gândesc adesea la propria mea moarte și încerc cu răbdare, cu exactitudine, și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea, cele mai semnificative dintre ele suportă un subtil proces de metamorfozare po(i)etică grație căruia, deși capătă un plus de semnificanță, devin greu de recunoscut din perspectiva creștin-ortodoxă. Astfel, materializat în mai multe poeme de Dan Laurențiu, tronul lui Dumnezeu invocat în repetate rânduri în Vechiul și în Noul Testament nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Athanorul: întregul ciclu Poema monadelor și a trupului și, prin extensie, întregul ansamblu al creației sale lirice apare ca o adevărată matrice a transmutațiilor fizice, psihice, spiritual-mistice. Deloc întâmplător, un poem numit chiar Xanthosis în oglinda timpului mută accentul de pe metamorfozarea fiziologică pe cea spirituală și de pe axul orizontal al căutării erotice pe cel vertical, al inițierii în sine. Încă un fel de a spune că autorul este conștient că mișcarea anabasică este necesarmente dublată de cea katabasică. Pentru că doar amândouă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este creionata în vers alternând elemente creștine și păgâne, plasate într-o lume desprinsa de curgerea timpului. Reintegrarea, ritmata deopotrivă de dinamică rătăcirii (redata prin motivul vântului, dar și de cel al valurilor sau de chemarea drumului) capătă uneori formă metamorfozării în element vegetal. Întoarcerea în sânul matricei prin fitomorfoza de sorginte ovidiana, delimitează cadrul relației dintre vizibil și invizibil constituind, uneori, un semn al religiozității ce concentrează efortul spiritual al ființei. Giuseppe Zagarrio consideră că structura spirituală a poetului poate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]