173 matches
-
continuu pînă-n episodul 1492, anul nenorocit al descoperirii Americii latine și mai ales 1512, cînd și-a Încheiat campania Hernn Cortes fără de care aztecii n-ar fi făcut În vecii vecilor asemenea filme, apare la fel de continuu și-un individ rușinea metisajului cu mustață care-nfige un cuțit În cineva, sînge, iarăși chirăieli spaniole, publicitate, ecranul se retrage acoperit În Întregime de-un obiect gingaș cu eleroane laterale, mă simt minunat și pot face efort, spune Lucinda Floarea părăsită, cu mîndrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de trăsuri și un zugrav de case. La cea a unui copil de cotiugar (sacagiu) - doi cotiugari. La cea a unui copil de comerciant - doi comercianți. Și așa mai departe. în plus, evreii își păstrează reflexele de tip ghetou, evitînd metisajele. Dar dincolo de toate acestea există și o nevoie de comunicare între etnii, un „comerț” reciproc, o curiozitate față de oameni și de lucruri, ce depășește atît interesele, cît și barierele prejudecăților. în „Proză”, Bacovia e, în egală măsură, sarcastic și compătimitor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
XVII-lea și al XX-lea a reprezentat un proces de occidentalizare a estului european, care a inclus pînă și Turcia (revoluția kemalistă, 1920-1928). De asemenea, occidentalizarea a traversat Atlanticul și s-a implantat în America, unde a cu-noscut diverse metisaje. În zilele noastre noțiunea de Occident s-a polarizat în zona Statelor Unite, care din multe puncte de vedere constituie un hiper-Occident. Noțiunea de Occident se aplică așadar Europei, unde a apărut, fără a se confunda totuși cu aceasta, ci depășind
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a fi altcineva sau altceva. Astfel, virtualizarea nu poate fi redusă la procesele de dematerializare, de descarnare sau de amputare subiectivă ale subiectului uman. Dimpotrivă, încarnând și materializând identitatea în dimensiuni variate și multistratificate, virtualizarea poate asigura intensificarea, expansiunea și metisajul percepțiilor și al simțurilor fizice cu sistemele informaționale, de la cele sociale la cele politice. O serie de îngrădiri ale existenței și interacțiunii umane se înregistrează, totuși, în spațiul comunicării virtuale, limite care, de asemenea, trebuie luate în considerare. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și Guattari interconectarea este un principiu structurant într-un univers al destructurării și al destabilizării. Ansamblul mașinic nu este conceptualizat, în această orientare, nici din punct de vedere mecanicist, nici din punct de vedere vitalist, ci dintr-o perspectivă de metisaj al acestora: mașina nu este restricționată la limitele unei existențe unilaterale (tehnologiceă, la o colecție de părți funcționabile într-un întreg sau la o analogie cu corpul uman viu. Dimpotrivă, sistemul mașinic existențial, identitar și social este un circuit complex
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
adesea să sublinieze practicile prin care utilizarea noilor contexte restaurează diferența și inegalitatea în acces și devine emblema deopotrivă a dominării și a eliberării, a contestării și a aproprierii. După cum corporalitatea este surprinsă ca o zonă a devenirii și a metisajului (visceral, mintal, cultural, social etc.Ă, mai degrabă decât ca o predeterminare a naturii, identitatea subiectului online este o formă de întrupare care mixează organe, funcții și simțuri biologice cu procese sociale, dileme etice și problematici ale puterii. Perspectiva dezintegrării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și de eternitate. Încă o dată, virtualitatea nu își dovedește evanescența și imaterialitatea, ci intensitatea și variabilitatea fluxurilor identitare și dinamica contingentă a forțelor și a vibrațiilor corporale care compun ființa umană. În contextul avataric online, rețeaua de conexiuni și de metisaje a identităților umane este o dovadă a devenirii și a multiplicității, o tulburare a unității sau a dualității ființei, o ipostază a transpoziționării și a reinițializării subiectului. Corpurile tehnobiologice, cybersociale sau digital-politice sunt hibridate și interfațate până la contagiune și procreare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mașinal, postumanul cyborgic, cel avataric sau cel transgenic este material: organul, proteza, interfața, gena, toate acestea încorporează subiectul virtual. Biotehnologia postumană pune subiectul în relație atât cu lumea fizică, cât și cu lumea computațională, fundamentând virtualități diverse, evoluții confluente și metisaje identitare. Corpul și mintea virtuale stabilesc contactul subiectului cu lumea: postumanul poate fi înțeles în această direcție ca o extindere tehnologică a trupului și a conștiinței umane în lume, dar și ca pătrundere tehnologică a exteriorității și a străinătății tehnologice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
circumstanțial, "condiționalul indiferenței" (CI), nesubsumabil riguros nici condiționalelor, nici concesivelor. Pentru a descrie detaliat și coerent procesele de hibridizare și rezultantele lor, va trebui să pornim de la descrierea naturii logico-semantice1 și pragmasemantice a conectorilor/tipurilor de conectivitate care intră în metisaj 2. 2. CONECTORII CONDIȚIONALI 2.1. Dacă (în utilizarea sa propriu-zis condițională 3) instituie, intre cele două propoziții conectate, un raport de implicație logico-semantică, la nivelul aserțiunii*: Dacă A,B B dacă A Implicația funcționează, de cele mai multe ori, în plan
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sau (nu), acestea proliferând necontrolat în mass-media (chiar de nivel mediu-înalt), în stilul scris, dar și oral, începând să apară sporadic și în discursul unor vorbitori cu înalt nivel de educație, uneori inclusiv în mediul academic, și generând deja noi metisaje de tipul chit că ... sau (nu), deși ... sau (nu) (vezi infra, 4.3.2). 4.3.1. În cazul lui fie că ... sau este vorba de o contaminare între valoarea concesivă a lui fie (de proveniență verbală copulativă) - caz în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
este totul. Situație deocamdată profund specifică doar Europei occidentale unde se constată o intensificare considerabilă a fenomenului imigrației, dar și în fostele imperii coloniale etc. care tinde să devină tot mai paradigmatică: apariția fenomenului, denumit, după expresia lui Armando Gnisci, metisaj literar. Exemplu său este, bineînțeles, italian: o întreagă literatură scrisă de imigranți din lumea a treia, Africa etc., în limba italiană, dar publicată prin traduceri, colaborări și corectări aduse de jurnaliști și scriitori italieni profesioniști. De unde un fenomen nou de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Exemplu său este, bineînțeles, italian: o întreagă literatură scrisă de imigranți din lumea a treia, Africa etc., în limba italiană, dar publicată prin traduceri, colaborări și corectări aduse de jurnaliști și scriitori italieni profesioniști. De unde un fenomen nou de adevărat metisaj intelectual scris de mutanti e metici. O adevărată literatură de imigrație, de cooperare colaborare, nu numai acceptată, dar, adesea, și cultivată, cu drepturi literare egale. Apare deci o nouă identitate literară, care duce și la o altă concepție despre literatura
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spontană devine perfect posibilă. Fără a pune în discuție, dar nici a privilegia specificitatea, deloc imuabilă. Ea intră în tot mai multe, noi și inedite combinații, încât orice purism devine practic imposibil. Pășim, progresiv, într-o perioadă de interferențe și metisaje culturale inevitabile. Fenomen strict obiectiv, de acceptat și evaluat ca atare. A treia formă, în sfârșit, de depășire a complexelor de orice tip este de a le... ignora pur și simplu. Este cea mai dificilă, dar și cea mai eficace
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etc. spațiul identitar e construit pe o dilemă. Căci un francofon e cineva care a făcut o alegere aceea de a-și defini identitatea culturală optînd pentru franceză ca limbă de expre sie și de creație -, îndreptîndu-se astfel spre un metisaj cultural, avînd în vedere faptul că se adapă din cultura Celuilalt, continuînd să se raporteze însă la propria-i cultură. Fără a se deculturaliza, el își transpune în franceză emoțiile și ideile, gîndite inițial în limba sa maternă, apoi, progresiv
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spațiu interior fără alte ancore decît imaginarul. Identitate multiculturală în literatura francofonă. Cazul lui Atiq Rahimi 1. Limba ca diferență Mai avem încă nevoie de o "identitate"? Mai este ea posi bilă, revendicată sau de dorit în era globalizării, a metisajelor a "creolizării" (Edouard Glissant) lumii? Nicicînd nu s-a mai cunoscut o asemenea dezbatere în jurul acestui concept cum se întîmplă de cînd au dispărut coloniile ; anii din urmă au trăit o adevărată explozie discursivă și o repunere în discuție tot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fran cofone și al cercetărilor postcoloniale, ținînd de o concepție rigidă, fixistă, învechită a culturii, moștenită din perioada Statelor-națiune și a trezirii conștiinței naționale. Ne aflăm mult mai departe astăzi, sub efectul mondializării, al valurilor de imigrație masivă și al metisajelor variate. Desigur, se face încă simțită nevoia fundamentală de aparte nență la o comunitate, la o limbă, la niște tradiții, altfel, problema însăși a identității nu ar mai fi pertinentă, dar termenii ecuației s-au schimbat mult și au dobîndit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o viziune a romanescului în termen de difracție: doar la nivelul fracturii din discurs, al acestei imposibilități de a locui pe deplin limba franceză se poate observa singulara aventură a scriiturii francofone, o literatură a răspîntiilor culturale, lingvistice, ontologice, un metisaj care nu ajunge într-un impas, ci într-un spațiu infinit flexibil și modelabil. Atunci cînd franceza, ca limbă de expresie scrisă, nu coincide cu limba maternă a autorului se produce inevitabil o distanțiere în raport cu norma admisă în mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Carol cel Mare, apoi la Marea Schismă și la cruciada din 1204, fapt ce continuă a produce și azi ,,cartografii mentale” sau ,,rupturi” de civilizație de tipul ,,spațiului Schengen” sau cel al războiului din Kosovo. O atare ideologie - a ,,evitării metisajului” Est-Vest - Înseamnă, În fond, tocmai ,,amnezia trecutului metisat” al Occidentului, amenințând cu o ,,mortifiere” a societății vest-europene. Departe de a fi barbară”, scrie Mesnil, ,,cealaltă Europă este moștenitoare a 2 000 de ani de istorie”, cu un ,,model de societate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
democratice”. Inspirându-se din perindarea neîntreruptă a oamenilor de culoare prin fața terasei la care eram așezați, vorbea amestecând previziunile apocaliptice și speranța într-o Europă regenerată de sângele tânăr al barbarilor, promisiunile unui război interetnic total și încrederea într-un metisaj universal... Subiectul îl pasiona. Se simțea, probabil, când de partea Occidentului muribund, căci piela lui era prea albă, iar cultura lui era europeană, când de partea noilor huni. „Nu, puteți să spuneți tot ce vreți, totuși, sunt prea mulți venetici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de acolo care-i explicația, dar, mai întâi, dacă ei știau că au femei foarte frumoase. Mi s-a răspuns firesc, molcom, că femeile slovace sunt recunoscute pentru frumusețea lor adică doar eu nu auzisem și că explicația stă în metisajul datorat întretăierii de drumuri europene la Bratislava, în istorie. Ce era așa de greu...? Liviu Antonesei: Nu mă îndoiesc că vor fi fiind frumoase femeile din Bratislava, dar cred că ar trebuie să le vezi și pe cele din Cracovia
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
identifică la confluența cu impresionismul și divizionismul, fie prin hibridizarea sa cu Art Nouveau-ul sau stilul Secession, fie în relație cu literatura simbolistă, în special cu poezia simbolistă, fie printr-o mutație în cadrul picturii academice sau ca inserție, factor de metisaj într-un amalgam de formule. "Dar simbolismul mai apare în Arta 1900 încă în mai multe ipostaze: fie printr-o exprimare în care materia se volatilizează, se topește, imaginea se încețoșează sau este pudrată de un halou luminescent, ca la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistului, ca pictor și poet, literatura servind asemeni unui libret picturii simboliste care își manifestă metabolismul poetic deopotrivă cu libertatea fanteziei pe care basmul o condiționează în formule bine precizate. Orientalizarea basmului, "fantezia orientală", consună cu un exotism pe care metisajul mitologic al picturii lui Loghi îl revendică plenar chiar în notele sale kitsch. Karnabatt sugerează că lumea basmului reprezintă deopotrivă o formă de evaziune și de transcendență puse sub semnul artei, pentru care simbolurile joacă rolul unei medieri. În aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
citate" din Böcklin ne dau măsura unei "intertextualități" picturale pregnante în tablourile sale. Nu despre un fenomen de aculturație este vorba, acest mixaj, acest sincretism devine o caracteristică a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile având ca subiect poemul "Luceafărul" al lui Mihai Eminescu, Mișu Teișanu ilustrează și "Călin (File din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]