1,187 matches
-
V.2001, București), prozator. Este fiul Margaretei și al lui Pavel Omescu, funcționari. A absolvit Școala Medie Tehnică de Drumuri și Poduri, apoi Școala de Ofițeri Chimiști. A schimbat multe meserii: topograf, proiectant, controlor tehnic de calitate, redactor de televiziune, metodist la o casă de cultură ș.a. Debutează în revista militară „Înainte” (1957), iar editorial în 1965, cu volumul de proză Între două trenuri. Urmează romanele Puștoaica (1966), Aventurile unui timid (1968), Enigma (1970), Aventurile unui cascador (1971), Impas (1979), Povestea
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
generală urmată în localitatea natală (1957-1965), frecventează, la Cluj, Liceul „Gh. Barițiu” (1965-1969) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană (1969-1973). Redactor și cronicar literar la „Echinox” (1972-1974), debutează aici în 1972. Lucrează ca profesor în județul Mehedinți, muzeograf la Golești, metodist la Casa de Cultură din Pitești, asistent universitar la Institutul Pedagogic din Pitești și ca redactor la revista „Argeș”. Colaborează cu critică literară la „Echinox”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Argeș”, „Vatra”, „Ateneu”, „Familia”, „Calende”, „Apostrof”, „Poesis”, „Ziua” ș.a., semnând și cu
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
familiei, la Cluj. Totuși, la terminarea anului al IV-lea, în 1952, este exmatriculat din toate universitățile din țară. De aci înainte va trece printr-un lung șir de slujbe: ajutor de caloriferist, funcționar la Biblioteca Centrală de Stat (1956-1965), metodist în Ministerul Învățământului, profesor la o școală postliceală (1967-1971), cercetător la Institutul de Cercetări Psihologice și Pedagogice - până, în 1982, când, în urma scandalului provocat de „meditația transcendentală”, acesta este desființat -, muncitor necalificat la Uzinele „Timpuri Noi” (1982), documentarist (1982-1989), consilier
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
a Universității din București, își ia licența în 1972. Participă la activitățile cenaclului revistei „Luceafărul” și face parte din colegiul de redacție al revistei „Ecoul” (Vălenii de Munte). Este profesor de română și franceză la școala din Olteni, județul Prahova, metodist și inspector cultural (1984-1988), director al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești (1988-1991), editor privat. În 1990, împreună cu Ion Stratan, Florin Dochia, Constantin Hârlav, inițiază publicația „Revista nouă”. Primele scrieri îi apar în revista școlară „Ecoul”, dar debutul propriu-zis îl reprezintă
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
și Filosofie a Universității bucureștene, pe care o întrerupe doi ani pentru a merge pe front, abia în 1946 obținând licența. Este redactor la „Veac nou” (1946-1956) și la „Gazeta literară” (1956-1959), lector la Institutul de Teatru din București (1961-1963), metodist la Casa Centrală a Creației Populare (1963-1968), instructor la Centrala Cărții (din 1970). Debutează cu versuri în „Vremea” (1941). La începutul carierei K. se simte atras de literatura rusă clasică și sovietică, pe care o cercetează și din care traduce
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
primară și liceul în Slatina. În 1954 intră la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1959. În 1971 își ia doctoratul în filologie cu o teză despre E. Lovinescu. Între 1959 și 1962 este metodist cultural în județul Olt și profesor la Drăgășani. Din 1962 își începe cariera universitară: asistent la Institutul Pedagogic din București (1962-1972), lector la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (1973-1979, 1985-1991), lector de limba, cultura și civilizația română
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
MOISE, Ilie (13.II.1948, Cut, j. Alba), folclorist. Este fiul Susanei (n. Hârjoc) și al lui George Moise, țărani. După studii universitare de limba și literatura română la Cluj (1967-1972), devine metodist la Centrul de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă (1972-1975), inspector la Comitetul de Cultură al județului Sibiu (1975-1978), director al Teatrului de Stat din Sibiu (1983-1988), cercetător (din 1988) și șef al sectorului de etnologie
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
fiul Mariei (n. Sava) și al lui Teodor Morar, zidar. După absolvirea Liceului Industrial de Chimie din Arad (1975), urmează Facultatea de Filologie, secția română-franceză, din Timișoara, absolvind în 1981. Profesor de limba și literatura română la Lugoj (1981-1986), trece metodist la Casa Studenților „Grigore Preoteasa” din București, ziarist la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1986-1990), redactor-șef la redacția Muzică, spectacole, varietăți din Televiziunea Română (1990-1991). Este membru al grupului „Divertis” (1984-1996), realizând și emisiuni de televiziune. Este membru fondator al Așezământului
MORAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
cumpăna veacurilor. Chiar pentru a ajunge în situl liturgic al teologiei, o inteligență proaspăt botezată este obligată să cunoască ereditatea istorică a creștinismului, în particular, dar și memoria colectivă a religiilor lumii, în general. Pentru a înțelege diferența dintre creștinii metodiști și adventiștii de ziua a șaptea, un musulman european va consulta exact aceeași carte care unui ortodox din Balcani îi va explica diferența dintre buddhismul tibetan și confucianism. Această carte ar putea fi, bunăoară, Enciclopedia Eliade (șaisprezece volume, 1986) - o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
umanului. Nu mă refer aici la momentul romantic al nașterii socialismului utopic în secolul al XIX-lea (Saint-Simon) - pe care apoi Karl Marx s-a străduit, în van, să-l fundamenteze științific - ori la tradiția inițiată în Marea Britanie de comunitatea metodiștilor sau de figuri impozante precum William Morris (1834-1896) sau John Ruskin (1819-1900)1. În Germania, curentul luteran condus de Adolf Stöker consona cu pledoaria grupării americane mobilizate de Henry James sr. (tatăl celebrului romancier) - ambele mișcări fiind critice la adresa abuzurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
complexitate pentru rezistență => Durata pentru forță => Încărcătura Orice calitate motrică poate fi programată pentru a fi,,educată" special în orice perioadă a anului. În procesul de antrenament fiecare calitate motrică își are un loc special de amplasare. Mulți specialiști (teoreticieni, metodiști, fiziologi, practicieni, etc.) sau ocupat de problema calităților motrice. Dintre ei, menționăm pe unii dintre cei mai importanți, ale căror puncte de vedere am încercat să le sintetizăm în cele ce urmează. Este vorba despre: N. A. Bernstein; A. Demeter; N.
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
comercial. Urmează, un timp, cursurile Institutului de Cultură Fizică și Sport din București (1953-1955). Este absolvent al Facultății de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967). Lucrează ca desenator tehnic, profesor suplinitor, instructor metodist, iar din 1964, ca redactor și apoi redactor-șef adjunct al revistei „Ateneu” din Bacău. După mutarea la București, devine secretar al Uniunii Scriitorilor (1979), apoi director al Editurii Cartea Românească (1980-1989) și redactor-șef al revistei „Arc” (1991-1997). Debutează
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Mestre, el nu i-a zis nimic despre Isus fetei cu care a urcat În cameră la Villa Rosa. Și n-a zis nimic nimănui vreodată. Soldatul s-a Întors acasă Krebs a plecat la război de pe băncile unui colegiu metodist din Kansas. Îl vedem Într-o fotografie, printre camarazii săi, toți purtând gulere Înalte de același fel. În 1917 s-a Înrolat Într-un regiment de pușcași marini și nu s-a mai Întors În Statele Unite decât În 1919, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bara din spate a autocarului? Nații au fost Întotdeauna asociați cu dezastrele. Ei erau coincidența accidentelor. Și creșteau În importanță Încontinuu, alimentați de nenumăratele tragedii și morți. Nici o religie nu reușise să scape de ei, nici budiștii sau baptiștii, nici metodiștii sau mormonii. Walter privea În față. Celor pe care-i avea În grijă le părea calm, dar, de fapt, era tulburat de ceea ce-i spusese Bennie În timpul conversației telefonice de dimineață. E imposibil ca domnișoara Chen să fi murit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Doar tu, părea că nu ești, deși te vedeam și‐ ți simțeam reîncărnarea ca pe un semn al nemorții. Vasile Ghica S‐ a născut la 8 noiembrie 1940 în comuna Priponeș ti, județul Galați. A fost profesor, inspector școlar, profesor metodist la Casa Corpului Didactic Galați. Director adjunct al Filialei I.D.Tecuci a Universității „Dunărea de Jos”Galați. A debutat în revista „Contemporanul” (1963). Dintre titlurile publicate: „Surâsuri migdalate”(1989), „Cristale de fum” (1990), „S.O.S. iubirea” (1995), „Răspântie de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cel mai disperat, cel care avea cea mai mare nevoie de consolare. În timp ce el continua să ne povestească cu glasul lui scăzut, cântat, jamaican, în mintea mea se năștea imaginea cadavrului lui Harry, întins într-un sertar frigorific de la Spitalul Metodist, la doar câteva străzi de locul unde ne aflam. Nu-l cunoscusem prea bine pe Harry, dar ținusem la el într-un fel mai special (în parte fascinație, în parte respect nemăsurat, în parte scepticism) și, dacă ar fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
N-a făcut altceva decât să te iubească, iar tu l-ai răsplătit atrăgându-l în escrocheria asta de doi bani. Bravo, băiatu’. Cred că ești tare mândru de tine. — Nu-i adevărat. Harry trăiește. — Atunci sună la morga Spitalului Metodist din Brooklyn. Nu e nevoie să mă crezi pe mine pe cuvânt. Întreabă-i pe domnii cu halate albe. — O s-o fac. Exact asta o să fac. — Foarte bine. Până atunci însă, nu uita să suni la firma de mutări. Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fusese o infecție a esofagului, dar în momentul acela nu se știa și, tot restul nopții plus cea mai mare parte a zilei următoare, am fost convins că viața mea a ajuns la sfârșit. Ambulanța m-a dus la Spitalul Metodist de pe Sixth Street colț cu Seventh Avenue și, pentru că toate paturile de la etajele superioare erau ocupate în clipa aceea, m-au băgat într-una din rezervele dedicate cardiacilor din camera de gardă de la parter. O perdea verde, subțire, mă separa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
didactice, metodele de evaluare și autoevaluare. Important nu e ce predai, ci cum o faci. Metoda optimă este una singură, cea venită de la centru. Aceasta este metoda α. Uneori se tolerează și metoda β ori γ, la mica înțelegere cu metodistul de sector. Metodistul pe sectorul 4 la limba engleză era o cucoană răvășită de bigudiuri, cu fuste strâmte pe funduțul ei rotofei. Ca să te lase să aplici metodele β și γ, accepta chiar și parfumuri, cercei, broșe. O tipă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
evaluare și autoevaluare. Important nu e ce predai, ci cum o faci. Metoda optimă este una singură, cea venită de la centru. Aceasta este metoda α. Uneori se tolerează și metoda β ori γ, la mica înțelegere cu metodistul de sector. Metodistul pe sectorul 4 la limba engleză era o cucoană răvășită de bigudiuri, cu fuste strâmte pe funduțul ei rotofei. Ca să te lase să aplici metodele β și γ, accepta chiar și parfumuri, cercei, broșe. O tipă pe cinste. Liceul aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât un palat“ există încă, în chip de rămășiță abandonată a unei epoci de glorie comercială. Pe vremea aceea, câteva vechi familii de quakeri (și familia McCaffrey se număra printre acestea) au fondat marile averii din Ennistone și, împreună cu câțiva metodiști, continuă să dețină controlul asupra unor surse comerciale mai puțin prospere, care furnizează însă principalele noastre posibilități de angajare a mâinii de lucru. Aș adăuga că mulții ennistonieni se ocupă cu agricultura, dar în ultimul timp nu ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și concerte - denumită Sala Ennistone. Izvorul în sine a fost victima unor periodice accese de puritanism, și ennistonienii au nutrit și nutresc încă sentimente ciudat de amestecate în legătură cu principala caracteristică faimoasă a municipiului lor. Înainte de primul război mondial, un ministru metodist a reușit chiar să închidă, pentru o scurtă perioadă, stabilimentul, sub acuzația, nicicând dovedită, că ar fi devenit un lăcaș de culturi păgâne. Dar până în ziua de azi persistă vaga idee că izvorul ar fi, într-un fel, sursa unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cuvântul folosit este „dezmățat“). Alan a studiat medicina, a devenit un doctor reputat și a servit, în calitate de medic, în cel de al Doilea Război Mondial. La o vârstă destul de tânără s-a căsătorit cu Alexandra Stillowen, dintr-o familie de metodiști originari tot din Ennistone, care pe vremuri se ocupaseră cu comerțul (având strânse legături cu defuncta țesătorie), și acum îmbrățișaseră felurite profesiuni liberale. Alan era inteligent și arătos, iar Alexandra trecea drept o frumusețe dublată de o intelectuală. Astfel încât căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înalta lui lume universitară, doar ca să-și viziteze mama care locuia încă acolo. Părinții lui fuseseră lipsiți de avere și locuiseră într-un cartier sărac, în zona numită Burkestown, aflată la mare distanță de umbrosul Victoria Park. Oricum, Rozanovii erau metodiști (tatăl lui John Robert se căsătorise cu o fată din oraș) și mergeau la biserica frecventată și de părinții lui Alex, așadar se cunoșteau. Geoffrey Stillowen, om bisericos, antrenat în diverse acțiuni caritabile, îl întâlnise pe tatăl lui John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inocentă fericire, fără de stăpân, încă din trecut, trecutul în care Alex și fratele ei Desmond fuseseră adolescenți, și când Geoffrey și Rosemary Stillowen inventau tot felul de jocuri și de petreceri pentru legiuni de oameni tineri și frumoși. Quakeri și metodiști, pentru care sexul constituia încă un mister al viitorului sau un romantism al prezentului și ale căror vieți se desfășurau încă neumbrite, într-o lume în care nimeni nu credea că va mai exista, vreodată, un al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]