254 matches
-
de concretă, pe atât de imprecisă, în definitiv, motanului Eustache. Scrie cu dreptate Mihăieș: „Povestea aventurilor motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, «cenzorul» intern, controlul calității muncii depuse de scriitor în liniștea vătuită, mic-burgheză, a căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe o convenție, toate aceste strategii știute încă de la moderniști. Partea cu adevărat seducătoare a poeziei o constituie formula prin care suntem invitați să pătrundem în universul aparent opac, dar în esență tragic, al
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
din 1986 cu Dustin Hofman în rolul lui Willy Loman și John Malkovich în rolul lui Biff. Cei doi fii semiratați trăiesc în versiunea deformată fantasmal un vis de glorie, iar în versiunea paternală cel puțin un deziderat de respectabilitate mic-burgheză. Mitomania lui Terry converge cu cleptomania lui Biff, mai înzestrat sub raportul umanității decît fratele său, fustangiul Happy, cu care se aseamănă frivolul Ian. Ambii se confruntă cu spectrul ratării, dar și al unei posibile glorii care nu mai apare
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
să comparăm filmul lui Guillaume cu Brüno (2009) al lui Larry Charles, cu Sacha Baron Cohen în rolul unui reporter gay, care parodiază gay style, aruncându-i clișeele, gesticulația în grotesc și scabros cu intenția de a provoca prejudecățile homoerotismului mic-burghez. Spre deosebire de acesta din urmă, Băieții și Guillaume, la masă! posedă esprit de finesse, nu doar pentru că Guillaume personajul nu este gay, chiar dacă excesiv de efeminat, ci pentru că regizorul ilustrează mai degrabă un rafinat rapel la propria interioritate, evocă o sensibilitate altfel
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
Heidegger este și astăzi filosoful favorit al lumii feminine germane. Filosoful femeilor este Heidegger, filosoful cum nu se poate mai potrivit pentru apetitul german de filosofie, consumabil la masa de prânz direct din tigaia savanților. Când mergeți într-o societate mic-burgheză ori și în una aristrocrat-mic-burgheză, vi se servește deseori, înainte de aperitiv, Heidegger, nici nu v-ați scos bine paltonul și vi s-a și oferit o bucată de Heidegger, nici nu v-ați așezat bine, și amfitrioana, ca să zicem așa
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
confiscați de imperativele doctrinare ale realismului socialist și de epica sociologizantă a artei noi, pusă și ea în slujba clasei muncitoare de la orașe și sate. Lupta oficială cu formalismul decadent, satanizarea geometriei ca formă elementară a evazionismului și a lașității mic-burgheze, denunțarea lui Brâncuși ca unealtă a propagandei occidentale împotriva comunismului eroic și a înaltelor sale valori umaniste se manifestau simultan atît cu formele tacite de rezistență, a se vedea cazul lui Gheorghe Anghel sau al lui Ion Lucian Murnu, de
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
lui Miron Bergmann romancierul & personajul (care se compară cu ofițerul executant ce se autoexecută în kafkiana Colonie penitenciară), e destul de aburit, pînă la urmă. Dar să vedem în ce constă "itinerarul exemplar". Abia ieșit din adolescență, băiatul de origine evreiască mic-burgheză, entuziast pînă la fanatism, își smulge rădăcinile (comparația cu Supraviețuirile lui Radu Cosașu se impune, mereu și mult în favoarea lui Cosașu ca expresivitate, complexitate, nuanțare, autoironie, relativizare, credibilitate, dar în primul rînd ca talent și originalitate a scriiturii) și intră
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
Daniel Cristea-Enache Negativist, intelectualist, obiectivist, rezistent prin familiarismul atitudinii și al producției literare, cu un scris ambiguu și iresponsabil; un element dubios, cu rude în străinătate; o javră mic-burgheză... Calificativele din repertoriul anilor '50, ai luptei de clasă și ai realismului socialist, i se potrivesc lui Radu Cosașu la perfecție, cu acea ironie a sorții care consacră mârșăviile unei epoci prin adevărurile cristalizate în alta. În limbajul lemnos și
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
ales pentru colecția Isiands, Women and God, Ruffin atacă în narațiuni șocante deopotrivă rasismul, clasismul și doctrina religioasă. Richard Burgin, cunoscut în principal pentru colecția The Identity Club, se diferențiază prin faptul că personajele prozei sale gravitează într-o zonă mic-burgheză. De un intelectualism sumbru, Burgin e urmașul romantismului german și al goticului american. Însă și el e fascinat de spațiul mărginaș al aberației, nebuniei, viselor neîmplinite. Aiecart a publicat o recenzie a colecției Shadow Traffic, străbătuta de melancolia înstrăinării venită
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
de 1 Mai, Cutezătorii, hăinuțe orange, Liceenii, „noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii“... Ce mai, curată perversiune, exact precum cărele de sălbăticie vânate în extaz de inconștiența americană, cea care, disprețuindu-și ca proasta sfântul confort mic-burghez, dă bani grei pe ședințe de sadomasochism turistic, cu foame, agresări de tot soiul, supraviețuire în peșteri, șanțuri sau cotețe, în condiții de Rambo. Abia m-am stă pânit s-o întreb pe juna forfotitoare: dar 1984-ul cu Bigul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însă pe maimuța de stofă. HUME, DAVID Cap. 16, par. 9. Plaglit din tratatul An Enquiry Concerning Human Understanding. IBSEN, HENRIK Cartea 3 și 4. Datorează mult piesei în versuri Peer Gynt, care prezintă un joc subtil între un univers mic-burghez și zonele supranaturale care îl parodiază și-l critică. îVezi și KAFKA) IMPERIAL GAZETTEER OF SCOTLAND, 1871 Cap. 25, par. 1. Nu este un Plaglit precum pare. Unifică extrase din Monkland Canal și Monkland and Kirkintilloch Railway, care îl precede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
instrumentele de a pune mîna pe alte planete sînt încă într-o fază incipientă, și nu ne strică să recunoaștem că unor tipi deștepți ca noi nu trebuie să le fie rușine de străbunii noștri. în egală măsură, această lume mic-burgheză de vînători și meșteri țărani mă plictisește. Da, mă plictisește. Tînjesc după exuberanța nesperată a Ziguratelor, a Zimbabwenilor, a Marilor Ziduri și Catedralelor. Ce lipsește din acest parc natural preistoric în care homo sapiens a trăit atît de mult fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chirie ai familiei) și își câștigă traiul (său și al Fetiței) decupând siluete din hârtie. Va reveni în centrul romanului ca regizor și producător de film mut, pentru a se căsători cu Mama eliberată, prin moartea soțului, de chinuitorul mariaj mic-burghez. Coalhouse Walker e prototipul negrului nedreptățit care ia justiția în propriile mâini și răzbună vandalizarea Fordului său printr-o serie de crime și atentate cu bombă. Pianist, discipol al lui Scott Joplin (tăticul ragtimeului), e „autorul“ bebelușului găsit de Mamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
pricepere în ce privește producțiile literare. De la un timp încoace această pricepere a devenit însă foarte filistină, iar judecata critică a căpătat un caracter care nu operează ca un stimulent în nici una din cele trei forme ale sale. Prima formă, puțin cam mic-burgheză, a lui Jacques, Gane și alții este paralizantă; a doua, cea sceptică, care se vrea întotdeauna superioară, a lui Carp, - care la Pogor este foarte amestecată cu necuviințe - este deprimantă; a treia, superficială, a lui Naum, Vîrgolici ș. a. e foarte
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
amintirilor și a povestirii. Monologul batjocoritor sau ursuz al Vicăi trezește ecouri și această polifonie a naratorilor care se succedă multiplică ecourile, epocile, punctele de vedere. Ne vedem transportați și în ajunul intrării în război a României, într-un salon mic-burghez unde considerațiile pe tema conveniențelor se amestecă cu speculațiile politice. Unde se va plasa România, veșnic dependentă de alianțele între puterile europene, la Aliați sau la Puterile Centrale ? O foarte fină dispunere a actorilor lasă loc unui joc de oglinzi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Kavrig și gospodina Dochița Barbalat se întâlnesc în moduri subtile, apte să smulgă admirația cititorului. În centru se află aventurile conștiinței pionierului Iulian, sfâșiat sufletește între poeziile patriotice de la școală, scrise de Liviu Deleanu, Nicolai Costenco, Grigore Vieru, și melancoliile mic-burgheze ale mamei despre brișca părintească ce o purta la iarmaroc, pe vremea stăpânirii românești. Dar Iulian e un neastâmpărat, aruncă cu roșii stricate în capetele bătrânilor din bloc: astfel intră în scenă veteranul de război Polikarp Feofanovici, încărcat de orgoliul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
la Îndelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gîndului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că sîntem revoluționari, susținând cu exaltare tezele spiritului primar a cărui grosolănie și agresivitate le confundăm cu ardoarea și fermitatea altitudinii. Iar intoleranța obtuză și amenințarea brutală le contemplăm cu stupoare, dar și cu o secretă convingere că spiritului filistin mic-burghez, care ne însoțește în revoluția socialistă, și spiritului reacționar burghez, împotriva căruia luptăm să-l eliminăm, nu li se cuvine ceva mai bun, asta merită, fără să ne dăm seama că nu spiritul filistin mic-burghez și nici spiritul reacționar burghez
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
secretă convingere că spiritului filistin mic-burghez, care ne însoțește în revoluția socialistă, și spiritului reacționar burghez, împotriva căruia luptăm să-l eliminăm, nu li se cuvine ceva mai bun, asta merită, fără să ne dăm seama că nu spiritul filistin mic-burghez și nici spiritul reacționar burghez cad victime, ci marile va-lori clasice și contemporane, și până la urmă noi înșine, când e prea târziu să ne mai putem apăra și trebuie să ne degradăm în triste, sumbre și isterice palinodii. Falsa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nici doi ani mai mare decât mine: un tip de toată isprava, care avea haz și știa să alerge în mâini. Îl admiram, râdeam când râdea el, alergam în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tinichea - sau Autorul ca martor îndoielnic. Acolo este descrisă șederea noastră la Paris și se răspunde la întrebarea în legătură cu impulsul care a declanșat migăloasa scriere a unui roman după cum urmează: „Imboldul cel mai de încredere a fost probabil originea mea mic-burgheză, această manie a grandorii saturată de aer stătut, potențat de întreruperea studiilor gimnaziale - am rămas în clasa a cincea de liceu -, ce m-a făcut să vreau să produc ceva imposibil de trecut cu vederea.“ A mai existat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în viitorul luminos al comunismului. Visam să punem mâna pe societatea românească și s-o transformăm într-una americană cum o visau copiii de acolo: fără republicani, fără ipocrizie mic-burgheză, fără opulența și artificiul hollywoodian, fără magnați manipulatori de destine. Prinseserăm jargonul freudo-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorbește mama, viața mea curge cam la fel ca înainte, doar cu un tonus mai bun, cu mai mult interes pentru fiecare dintre momentele zilei, începând cu cafeaua-și-țigara de dimineață care nu mai erau o manifestare nervoasă, ci adevărată plăcere mic-burgheză. La birou, un fenomen ciudat, computerul începuse să mă inhibe. În camera femeilor de serviciu țârâie de pe un CD muzica veșnicelor manele, pe care altă dată n-o percep; una dintre femeile de serviciu angajate mai nou, probabil țigancă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în nucleul inițiaților. O frumoasă roșcată a-nțeles cu greu de ce un amfiteatru-ntreg a izbucnit în hohote când și-a-nceput o prezentare cu cuvintele: „Mă uitam aseară în Cours-ul lui Saussure...“ Exista, firește, și o opoziție la conceptul (mic-burghez) de struc tu ralism, mai ales din partea celor ce con duceau destinele facultății. Decanul de pe-atunci, de pildă, se ridicase la sfârșitul unui colocviu și rostise cu mânie proletară: „Am ascultat câteva luări de cuvânt în care unii colegi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
d. Un simbolism „snob”, exterior și decorativ al cafenelei bucureștene, dar și un simbolism nevrotic, interiorizat al Provinciei moldave. Nostalgia față de „vechea lume care dispare” se asociază cu expectația febrilă a unui viitor utopic, cu respingerea „cercului strîmt” al mediocrității mic-burgheze și cu execrarea subproducțiilor ruralist-populiste. Gazetari la reviste obscure, profesori la școli de provincie, funcționari dezrădăcinați, boemi în mizerie, tineri rebeli și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale lui Vinea, Tzara și Adrian Maniu în paginile Noii reviste române tindea să asocieze, de pe poziții conservatoare, politicianismul cu modernizarea liberală, în cazul de față avem de-a face cu o critică de la stînga. O „fiziologie” caricaturală a politicianului mic-burghez oferă — sub indicativul „Note“ — Ernest Poldy în Ionaș Grădișteanu. Incipit-ul cvasiurmuzian indică dezumanizarea personajului: „Un trup inert și nevertebrat... Sub sprincenele lăsate ca un accent circomflex, ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele unei case clandestine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]