444 matches
-
că totul este deșertăciune și goană după vânt, lumea omului, dar și întregul cosmos fiind tributare cu un final infailibil. Așadar, cuvântul lume, din formularea sfârșitul lumii, trimite la imaginea globală a existenței în complexitatea sa răsfirată, extinsă multiplu între microcosmos și macrocosmos. Nu este vorba despre o finalitate a paradigmei umane inclusă în nesfârșirea universului, ci despre un punct terminus al universului ce topește împreună cu distrucția sa și dimensiunea de ființă a omului. Sfârșitul lumii adică un sfărșit global, atotcuprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
această curgere, revărsare, să se desfășoare nestingherită prin noi. Atunci vom deveni o picătură din acest imens râu și vom manifesta plenar o stare autentică de abandon, echilibrul și armonia ce se manifestă în Macrocosmos se va manifesta și în Microcosmosul ființei noastre. Această stare de rezonanță perfectă și continuă cu Universul noi o numim stare de sincronicitate. In acele momente suntem perfect echilibrați și mulțumiți, conștienți că ceea ce se manifestă în noi se află în tot ceea ne înconjoară și
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
eludează orice circumscriere teoretică rigidă. Dilatarea și contractarea continuă pe care le înregistrează ființă umană în Jerusalem ne confirmă faptul că, în concepția lui Blake, antropicul dobândește o prezență atât materială, cât și spirituală, constituind, astfel, legătura dintre macrocosmos și microcosmos. Am ajuns, astfel, la capătul întreprinderii mele exegetice. După prezentarea celor patru niveluri vizionare, așa cum se ipostaziază acestea în contextul operei literare a lui Blake, nu-mi rămâne decât să formulez câteva rânduri conclusive, menite să sintetizeze eforturile mele interpretative
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
simbolul stabilității, semnificând dominația centrului regal asupra direcțiilor spațiului terestru. În filmul lui Arrabal, omul cu mască de elefant ar putea, prin felul în care arată, evocă imaginea lui Ganesha, simbolul cunoașterii. După Dicționarul de simboluri, "trupul său omenesc reprezintă microcosmosul, manifestarea; capul său de elefant este macrocosmul, non-manifestarea. Potrivit acestei interpretări, elefantul este de fapt începutul și sfârșitul, ceea ce se înțelege, deopotrivă, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particulă om (deci de la stadiul de non-manifestare), cât și din împlinirea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
trebuie să o analizăm înainte de a trage concluzia că acele demonstrații de laborator vin în sprijinul afirmației generale că gândirii creative nu-i priește competența. Demonstrațiile de laborator ale transferului negativ sunt interesante, deoarece se presupune că este vorba despre microcosmosuri ale unor situații reale. Astfel, suntem îndemnați să ne punem întrebarea dacă, în viața reală, gândirea creativă este cerută cu adevărat de situațiile în care au apărut modificări „profunde”, care fac ca experiența acumulată de subiect să fie dăunătoare. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
existența umană nenumărate riscuri, adevărate pericole, perturbând În primul rând echilibrul naturii și În al doilea rând acumulând adevărate arsenale distructive. Dincolo de știință! Desigur, progresele științifice au cuprins În egală măsură macrocosmosul, deci lumea Înconjurătoare animată sau inanimată, dar și microcosmosul ființei viețuitoare și Îndeosebi a omului. Cunoașterea perfectă a structurii organismului uman (anatomia), dar și funcționarea lui (fiziologia), raporturile cu agresiunea externă fizică, chimică sau biologică (patologia), tratamentul unor boli (terapeutica), modalitățile de prezervare ale organismului față de agresiunea externă (igiena
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
în perioada interbelică, V. își centrează opera, cu precădere cea poetică, în jurul ideilor promovate de mișcarea Iconar: obsesia pentru valorile pământului, potențate de misterul germinației și al fecundității, demarcația abia perceptibilă între viață și moarte, relația între individual și universal, microcosmos și macrocosmos. Influențat în special de Georg Trakl, Rainer Maria Rilke și Stefan George și văzut adesea ca un poet afin prin tonalitate cu Ion Barbu, el se face remarcat încă de la publicarea primei cărți, Echinox în odăjdii, pentru concentrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
În Poeme de Nord (1937; Premiul Societății Scriitorilor Români) V. tinde spre o „recucerire a teluricului” pornind de la ideea - care îl leagă mai mult de Lucian Blaga - că existența „dumnezeirii”, atingerea stării de grație sunt dependente de omenesc, tot așa cum microcosmosul este dependent de macrocosmos. Efemerul e mediator între om și divinitate, V. găsindu-și substanța credinței în „zâmbetul nestatornic al zilelor și al anilor”. Încercarea de a accede la o treaptă mai înaltă, dorința de a descoperi sensuri noi, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
a doua lună a sarcinii. În acest stadiu, e posibilă alegerea sexului viitorului copil, majoritar masculin, cu condiția ca femeia Însărcinată să respecte cu strictețe indicațiile de regim care se impun” (A. Roșu, ibidem, pp.311-313). Conform omologiei dintre macroși microcosmos, ceea ce poate părea astăzi asociere arbitrară e arbitrat de fapt, În medicina clasică indiană, de corespondențe decelabile În procesul gestației Între lumea intrauterină și biografia viitoarei mame. Dorințele (acele dohada pe care Într-un exemplu mitic le studiază recent Hubert
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
punct. În fiecare punct finit al spațiului sufletul uman se poate constitui ca centru și să se servească de spațiu ca să atingă și să cuprindă întregul. Lumea e un câmp deschis pe care omul îl invadează cu gândirea. Macro și microcosmosul se interferează aici, univers și suflet uman. În univers orice mișcare trebuie să producă unde-unde, ca și infinitul celor produse de aruncarea unei pietre în apă. Primim astfel informații despre tot ce se întâmplă în univers. "Tous les êtres circulent
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe Carol cel Mare, Frederic Barbarosa, Frederic al II-lea, Marko Kralievici și Ștefan cel Mare, mari personalități ale istoriei retrași în nemurire în peșteri cu ziduri de cristal sau într-o insulă așteptând reîntoarcerea cu aspect mesianic sub clopotul microcosmosului revărsat din și înspre macrocosmos din vehiculul inițiatic. După tradiția siriană, buricul pământului este așezat pe un munte mai mare decât toți munții de pe pământ. În Peștera Comorilor ne afirmă că Adam ar fi fost creat în centrul pământului. Mântuirea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tainei ce înfrățește Peștera, Edenul, Insula cu sufletul nostru încercat de mântuire. Arcul reflex noetic 404 Corespondențele dintre cer și pământ implică o serie de corespondențe magice între toate ordinele existente, răsfrângându-se pretutindeni ca o proiectare mitică reflexă între microcosmos și macrocosmos, structură și funcție, între om și univers, între rețeaua mnemică a sinapsei cerebrale bazale și noosul cosmic, Dumnezeu. Omul nu anulează creația, ci îi este dator printr-o informație rituală de identificare a vieții sale interioare cu răspunsul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este firmamentul sau astrul din om. Ca și soarele pe cer, și balsamul din inimă este un centru de foc semnificând germenul din gălbenuș al oului, inspirat și însuflețit de căldura clocirii. Oul este un sinonim al balaurului serpens Mercurii microcosmos, monadă și deci și al apei. Vasul de ritual este de asemeni sinonim oului "rotundo vitreo vasulo, philolae vel ovo simili infunde", fiind asemenea oglindirii oului lumii. Jung arată că albușul corespunde aquis supracoelestibus (apelor supracerești), lui splendido liquori (lichidul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
când Invizibilul este Tăcerea insăși, iar noi oamenii suntem albinele Invizibilului 574. Și Goethe înțelegea că transformarea ciclică a forțelor din noi e o accedere spre libertate. Distanța dintre cer și pământ permite alchimistului să includă cât mai multe din microcosmosul său în această cale, îngreunând-o, dar sulful și focul pot exalta perfecțiunea cerul de diamant, pământul transformându-se în apă, apa în aer, aerul în foc, focul iar în pământ, substanță ce creează în athanor diamantul. Este mișcarea circulară
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
chemare îngăduie transcenderea frumuseții imaginilor, a timpului de sensibilitate, vorbind despre iubirea ipostaziată într-o lume în care marea poesie crează premisele lirice în care trăim. Chemarea care răsună în versuri este cea care anunță elementele universului, de la macro la microcosmos și până în străfundurile sufletului, la monada originară a atmei, unde începe spiritul. Și dacă " Nu-ngheață niciodată apa din fântână/ Cum în adâncul de celulă tu nu poți pieri/ N-am cum să spun un glas, atingerea de mână,/ Privirea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la fel ca și vremea sau clima. Cum, oare, să nu gândim sau să acționăm diferit când afară e furtună în antiteză cu o vreme însorită și caldă? Totuși, indiferent de anotimp, copii născuți au aceleași perpective de a deveni microcosmosul asemenea macrocosmosului din care fac parte integrantă. Analogia cu un clavecin bine temperat 911 nu este întâmplătoare, un instrument muzical cântând mult mai bine duzpă temperamentul artistului în diversele părți ale unei simfonii. Așa și fermenții din butoaile de vin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
semantic și hermeneutic. Totul pare ca în lucrarea Primavera 1012 a lui Botticelli, unde vraja planetelor aduce în ochii privitorilor respirația sacră a armoniei cerești. Fiecare dintre noi este în cularea penelului, în armonia muzicii sau în profunzimea cuvântului un microcosmos care exprimă deplinătatea creației și a divinității. Câte trupuri s-au zvârcolit în iubire câtă dragoste s-a risipit asemenea pulberii câte dimineți au sărutat victorii și moartea ca un plâns străbătând imperiile de câte ori învinsă a fost până să mă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin soția lui Hades, focul nestins al grâului copt, Persefona răpită de zeul mărilor și al apei, sau prin hecata Trivia, mister al regenerării vieții în moarte, grâul însămânțat în pământ. De aceea Ceres plină de jerbele de grâu aduce microcosmosului uman oglinda cerului. Templul interior, poetic, al omului reflectă pe cel cosmic în mod hermetic și în metafora culorilor dăruiește stabilitatea unei lumi în care se pierd până și monadele nestăpânite ale tărâmurilor de frontieră între fizic și metafizic. Cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
putea să ne înrădăcinăm arta de a distila spiritul care se evaporă prin porii celorlalte elemente. În alambicul de os1055 se coace oul filosofic și reverberează versurile-n matras, în destinul transmutat în cea de-a treia lume, cea dintre microcosmos și macrocosmos. A fost cândva pământul străveziu ca apele de munte-n toate ale sale în sine legănând izvorul clar și viu. S-a-ntunecat apoi, lăuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n niciun grai nu se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
galaxia noastră. Cosmologii studiază rămășițele stelare pentru a cunoaște istoria cosmică, analizează reverberațiile miliardelor de ani ce au transformat haosul în cosmosul de azi. Atomii izvorâți din materia primordială, materia prima ș-a condensat din nou în elementele planetare realizând microcosmosul în fiecare colțișor al universului. Imensul univers este inimaginabil, dar metafora poetică poate concepe concentrarea acestuia într-un grăunte de nisip. Umila noastră putere de înțelegere nu poate depăși nici măcar timpurile când viața a apărut pe pământ. Și cu toate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nevoie de un șaman, un preot sau cleric drept intermediar ca să pătrundă în canalul spiritual al comunicării cu Dumnezeul inimii lui. Aceasta e una dintre cele mai importante particularități ale misticismului. Doctrina noastră, a creatorilor, constă în eliberarea cugetului de microcosmosul înrobitor, devenind una cu Izvorul. Pentru mulți aceasta este o experiență mistică. Câtă neliniște implică calea spre pacea interioară! Nu putem aplica o definiție precisă fiecăruia, dar încercând să descrii ceea ce-ți strecoară în suflet un răsărit sau un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Oswald Spengler așează deșteptarea omului în rândul misterelor. "Este în ordinea misterelor ultime ale umanității, a vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
decisiv la toți pașii pe care i-am făcut. Suntem în epoca în care planetele au fost descoperite mai întâi prin calcul matematic și apoi prin perfecționarea instrumentelor de observat le-am descoperit și în realitate. De asemenea există, în microcosmos, de această dată, particule care au fost descoperite mai întâi pe cale matematică și apoi, prin perfecționarea instrumentelor de observare, descoperirile sunt confirmate. Din acest motiv nu împărtășim părerea lui Wallerstein care afirmă: "Trăim într-un univers incert,al cărui singur
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
subuniversuri în ordinea instituțională, în cultura penitenciară are loc printr-un proces de reificare 9, de percepere a fenomenelor umane ca și cum acestea ar fi lucruri, fapte naturale sau divine, neumane. Aceste subuniversuri devin lumi obiective, înfățișîndu-li-se oamenilor drept exterioare lor. Microcosmosurile lor sînt percepute ca reflectări ale macrocosmosului carceral, ordinea celulelor, a cabinetelor medicale, a cluburilor și atelierelor fiind, de fapt, palide reflectări ale ordinii "de la centru", "de sus", întărindu-le în felul acesta tuturor indivizilor din pușcărie ideea unor destine
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ale propriilor competențe. "Știința economică actuală este caracterizată de o dubla dinamică. Cu cît se înmulțește numărul de studii și de lucrări publicate, cu atît se îngustează specializările. Dispar viziunile globale, sintetizatoare și integratoare. Izolați în propriile parcele științifice, adevărate microcosmosuri, puțini mai știu să asculte și cu atît mai puțin să înțeleagă pe celălalt, să realizeze conexiuni, abordări interdisciplinare și să tragă concluzii în consecință, astfel încît sunt extrem de greu de surprins liniile de forță cu adevărat semnificative ale mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]