263 matches
-
negru și nu știe decît/ să miaune mic și neajutorat/ devorat într-o noapte de maică-sa/ moartă și ea apoi într-un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de casă - despre care am citit
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
dezleg de lume/ și te invit/ acolo unde/ dragostea nu se zărește/ în oglindă." Simbolistica este una inadecvată realității de la care pornește, la fel cum inadecvate sînt și titlurile poemelor în care găsim o prețiozitate artificioasă: sex coral în paralipomenă, mieunat de vulturi în templu, invitație la orgasmul din rană, dardanelele reculegerii, psalm fără napalm. Meditațiile filozofice sunt cele ale unui inadaptat și astfel apar definiții de genul: "genul crăciunurilor: a contempla un imbecil e un lucru exemplar", "a merge pînă
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
apară în calea vieții vreun bărbat stricat, nu cumva, lipsită de experiență, să-și rateze viața! Iar Kîsenka a apărut pe neașteptate, venind din universul ei paralel și oprindu-se în pragul universului uman. Au luat în apartament pisoiașul care mieuna disperat, cu lăbuțele lui fragile, i-au dat lapte într-o farfurioară. Pisoiul a adormit fără griji, pe un pulover vechi. Au castrat pisica. După aceea niciodată n-a mai ieșit în stradă. Și uite, Uliana Vladimirovna n-a ajuns
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
sa; fiul o săruta cast, mama închide ochii - după care începe "delirul": regizorul mișcă imaginea, înainte-înapoi, de trei-patru ori, "the good-bye kiss" devine concupiscenta curată, incestul - un progres tehnologic! Altă scenă: Judy Garland cîntă. Iar înainte-înapoi, ca la rap - sunetul miaună distorsionat, vocea lui Garland e un Guignol muzical... Cu această farsă obraznica, "la îndemîna oricui", Arnold muta scurt-metrajul în secolul XXI, lăsîndu-ne să ne gîndim că în artă, adesea, micile tifle ascund mari revoluții.
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
ale filmului. Un Brodski în vârstă este tratat ca un copil și se comportă până la un punct asemeni copilului care a fost. Mama îi verifică mâinile înainte de a se așeza la masă să vadă dacă sunt spălate corespunzător și fiul miaună (la propriu) convingător pentru a-și proba pofta de mâncare așa cum o făcea în copilărie. Discuția mângâie tandru fleacurile când deodată întrebarea adresată tatălui cade din senin. „Tu cum ai murit?” Câtuși de puțin ofuscat, tatăl îi povestește că a
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
artistului într-un regim totalitar. Însă cu adevărat subversiv într-un sens kunderian este regizorul atunci când pune în scenă o reacție la moartea lui Stalin. În corul patriotic al komsomoliștilor dirijat de consecvente și planturoase instructuoare, Brodski împreună cu prietenul său miaună în loc de a cânta. Doi elevi duc un bust al lui Stalin care se intersectează cu un bust al lui Apollo pe coridor, care pare să-l privească curios pe mustăciosul dictator. Cei doi elevi răstoarnă bustul de ispos care se
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată. Se furișează pe scările blocurilor, miaună prin curțile interioare, așteaptă la uși care nu se deschid". Năpăstuirea (și umilirea) pisicilor din București, deplânsă în Dilema veche de istoricul Andrei Pippidi, ne pare a fi încă un simptom al afundării noastre în subcivilizație. Nu în cameră în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
scris în ultimele decenii în limba română: "Cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate râsul văr// oglindă se-nrosea că fata mare/ scaune mieunau, pisicile deveneau țepene/ mi-era dor de tine că de o eroare/ adormeam îmbrăcată în roșu - sămânță de pepene// cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
tip arbore, cu nume de granguri, politicieni, partide, ministere, comitete și comiții. Prietenii erau notați cu F, indezirabilii, marcați cu un X hotărît. Și totul a luat-o razna, cam așa: Diriga observă un F barosan lîngă numele lui Năstase. Miaună: - Dar, Derrin, iubire, e atît de nesuferit... Și îl privește lung, și genele ei fîlfîie... - Da, Derrin, e un gras prost, aprob eu. 007 chicotește ca o școlăriță: - Așa-i, nici eu nu înțeleg de ce-l mai ținem... Și harști
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
La un capăt șade jugul, Iar la altul este plugul; Dar mai este și-o zicală Cu lăsatul pe... Burduhos ca un butoi, Are mersul cam greoi; Are nas, dar n-are coadă Și stupinele le pradă. Nu zbiară, nu miaună, Când îl doare scheaună. Nu vreau gura să v-astup, Dar aș vrea să-mi spuneți ce-i: Unii spun că-i buduroi, Alții, mai deștepți ca noi, Zic precum că-ar fi știubei; Numai eu susțin că-i... De
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
asculți și-apoi să-mi spui: Nu se vede, dar se-aude Cum îți cântă la ureche Și pe vale și pe grui Melodia lui cea veche, Parcă ar cânta la nai. Nu muge, nu schiaună, Când i-i foame, miaună. La un capăt e-ascuțit, Celălalt are tichie Și la multe-i folosit, Mai ales în tâmplărie. Are coarne și-are coadă, Harnică-i ca și stăpânul; Cine vrea, poate s-o vadă Vara, când se strânge fânul. Are dinți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
38 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dracul ești dumneata! (fr.) Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
turti de tot. Sub țoalele mirosind a ierburi și rădăcini ale babei ceva prinse să miște. Moașa scoase de-acolo pruncul înfășurat într-o pieliță flască, pe care-o sfâșie cu un cuțitoi de cârnați. Băietul se cufurise tot și mieuna ca o pisică. Îl spălară, îl înfășară și-l puseră la sânul unei muieri care mai avea un plod, și care-l luă și pe acesta-n grijă. Îl botezară chiar în zori, vîrîndu-l de trei ori în cristelniță și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spus că trebuie să-i facă, numaidecât, un culcuș cald și moale. Au găsit un lighean vechi și spart în care au așternut câteva velințe. Peste ele a pus, apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel nu era mulțumit. Mieuna întruna. Ce nu i o fi plăcând? Cred că-i e foame! spuse bunica. Și ce-o să-i dăm de mâncare? întrebară copiii? Lapte. Mă duc să caut farfurioara cea mică, s-o spăl... Nu, nu-i nevoie. O să-l
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Crengi uscate, Trec, Plec Ramuri, Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor) Izvor, Din munte cobor, Când vântul vo ramură armă Fac larmă! (Cerul se coboară, Armonie, Schimbare. SCENA I[I] (ara. Furtună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de noapte a majestătii ei în ziua înmormântării mele! Noaptea lasă un miros precum respirația din gura unui copil. Mintea lui Jiang Ching revine la scena de dimineață. Se întreabă dacă totul e doar somnambulism. Când trece prin curte, aude mieunat de pisici dincolo de zidurile groase și un strănutat puternic venind dinspre un tufiș. Rezemat de pat, Mao pune la îndoială siguranța piscinei. Îl cheamă pe șeful pazei și îl întreabă dacă bazinul e rezistent la proiectile. Când răspunsul e nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cină, dar recepția oferea doar Shiraz și bucăți unsuroase de hering pe biscuiți. Întreaga sală se molipsi de Klüver-Bucy: își vârau în gură tot felul de lucruri ca niște copii mici, văzându-și de-ale lor puțin cam prea maniacal, mieunându-și unii altora silabe fără sens, făcând avansuri în stânga și în dreapta. Se întoarse la hotel abia după miezul nopții. Nu era sigur dacă o putea suna pe Sylvie. Nici măcar nu putea calcula diferența de fus orar. Zăcu treaz, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar totuși foarte vie. Acum părea o țintă pentru squat-eri. Spiritul comunității se dusese de râpă. în fața ușii era o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine să o mângâi. Traiul în comun o învățase să fie prietenoasă fără să discrimineze și imediat a început să lingă tot ce apuca, gudurându-se la picioarele mele ca și cum eu aș fi fost mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
curat și am stat așa câteva minute, inhalându-l cu nesaț. Pe cer erau o mulțime de stele și o lună în creștere. Strada era liniștită, cu perdelele trase împotriva nopții, trasând cadre galbene de-a lungul ferestrelor. O pisică mieuna într-o curte vecină. O mașină a trecut pe lângă mine, cu motorul torcând confortabil. M-am urcat în dubiță și m-am dus acasă. 17tc "17" L-am găsit pe Nat pe scări când am ajuns acasă. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
valoare :”Dicționarul zice că e actor fără talent, care din vanitate și cu mijloace ieftine, urmă rește succese ușoare. Altă ediție : actor mediocru. Caboti nul stoarce rolul ca pe-o lămîie, e-n stare să umble-n patru labe, să miaune, să urle, să facă cu ochiul la public pentru ca, la galerie, cîțiva spectatori să-i acorde hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul nici scuza
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bărbătești. Urmărit de lătrăturilor îndârjite ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se agață cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic, spune Marius în timp ce scarpină ușor între urechi micul animal. Urcă cele două trepte ale prispei și intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Din cauza blănii, nu mi-am dat seama decât atunci când s-a apropiat cât era de slabă. Îmi treceam palma prin blana ei și parcă mă scufundam în păr înainte să ajung la o fâșie de piele trasă peste oase. Nu mieuna, nu se freca de mine. Într-o sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
printre aracii grădinilor din depărtare. M-am întors la grajd. - Pleacă de aici, am auzit o voce stinsă care părea trezită din somn. Pleacă de aici... Înăuntru, Sonia încerca să alunge pisica neagră care îi dădea târcoale și începuse să miaune. Femeia se ridicase în capul oaselor și arunca neputincioasă în animal cu mănunchiuri de paie. Pisica se ferea, sărea în lături și voia cu încăpățânare să se apropie. — Ajută-mă, nu știu ce vrea, parcă a înnebunit... Umbra mea a acoperit pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
motani. Învingătorul încearcă să-l facă pe celălalt cu nervii, să-l bage în pământ, și, șmecher cum e, îl pune într-o situație fără ieșire: pleacă de aici, ăsta e teritoriul meu, și când ăla dă să plece șmecherul miaună nervos: ce faci, unde pleci, atâta îți trebuie să pleci, intri pe teritoriul meu și acuma vrei să pleci? E un conflict dureros, dar frumos de privit. Tramvaiul a venit și i-a luat pe oamenii grăbiți cu conflictele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mama, dându-și seama că a greșit, a luat fetița în brațe și a sărutat-o, îmbunând-o. Unde ești tu, beată mamă acum? Poate nu știi că fetița ta este pensionară de ani buni de zile! Când pisica noastră mieuna îndelung, probabil vrând să spună sau să ceară ceva, surioara mea, pe atunci tot o copiliță, îi spunea: - Ce tot mau, mau, mau? Cici tata! (Ce tot miauni atât. Suge la țâța tatei!) Frumoasă și fără griji a mai fost
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]