181 matches
-
cercetă cu atenție, încercând să-și dea seama ce fel de copii sunt. Basarwa, își spuse ea: fără nici un fel de îndoială. Fetița avea pielea de culoarea aceea specifică, maro-deschis, culoarea bălegarului; băiatul avea ochii aidoma acelor oameni, un pic migdalați, ca ai chinezilor, și avea fundulețul bombat. — Copiii aceștia au să locuiască aici, o anunță domnul J.L.B. Matekoni, plecându-și privirea. Sunt de la orfelinat, dar acum sunt în grija mea. Menajera făcu ochii mari. La asta nu se așteptase. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nici ziua în care a plecat din Oquedal n-a fost o zi fericită... Toți ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei născuți la Oquedal seamănă între ei. Chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
groapă nu se mai Întoarce. Ba se-ntoarce, dacă e strigoi, sare Gore nitamnisam. Sau vampir. Am văzut anderuărld, trei serii, e cu vampiri. Da’ să vezi și ce vampiroaice, Sandule, am rămas cu dureri de cap. Picioare lungi, ochi migdalați, păr buclat, buze ca focul... Așa vampiroaice mai da, le-ai lăsa la gâtul tău o țâră. Tu-i dai Înainte cu Boc, cu Geoană, Crin și Băselu’ și ăia se băteau ca chiorii și trăgeau cu gloanțe de argint
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
în comuna Priponeș ti, județul Galați. A fost profesor, inspector școlar, profesor metodist la Casa Corpului Didactic Galați. Director adjunct al Filialei I.D.Tecuci a Universității „Dunărea de Jos”Galați. A debutat în revista „Contemporanul” (1963). Dintre titlurile publicate: „Surâsuri migdalate”(1989), „Cristale de fum” (1990), „S.O.S. iubirea” (1995), „Răspântie de milenii” (1997), „Recviem pentru mileniu doi” (1997), „Aforisme” (2004), o plachetă de poezii” „Spălător de cada vre”. În 2008 i‐au apărut la Editura PIM, Iași, volumele „Chef
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Zâmbi necăjită. - Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe mâine, se schimonosește el la gândul că va da ochii cu Barney. Pe peron, văd un tip care seamănă puțin cu Patrick. Un ins brunet, destul de ciudat, care are aceiași ochi migdalați și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie că seamănă. Acum, că am rămas singură și nu trebuie să mă prefac, îmi dau seama că sunt foarte beată. Cred că visez cu ochii deschiși și îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru ca, împreună cu niște pomeți ușor conturați și o frunte lată, să întregească, pentru mine, tabloul unei Fete Morgana. Cea din dreapta era mai specială decât partenera ei. De origine asiatică, avea un nume specific, Maritsu Horotashi. Avea un nas mic, ochi migdalați și un magnific iris negru. Dar nu era un negru cum se întâlnește de obicei la rasa ariană, unul corcit cu cea mai închisă nuanță de maro. Nici acel negru ce se întâlnește câteodată la cei mai colorați dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
G șopti languros: Ești super de bun, mersi, acum să ne ocupăm amândoi de prietena noastră! Ia privește-o! Rică rămase uimit de corpul longilin și mlădios, de capul de păpușă, de pleata rebelă de sub care Îi zâmbeau ghiduși ochii migdalați ai frumoasei ... Viorela! Toți trei s-au Îmbrățișat fără reținere și s-a repetat scena de mai Înainte doar că rolurile au fost inversate și când toată lumea a fost mulțumită și obosită, fericită și În al nouălea cer, nepământeana amfitrioană
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trepidație. Și Dumnezeu mi-a făcut pe plac, dar a adăugat o clauză adițională. Cel care intrase pe ușă era, într-adevăr, Luke. Dar Luke era însoțit de nimeni alta decât superba Anya, Anya cea scheletică, bronzată și cu ochi migdalați. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost că dacă Luke era destul de bun pentru Anya, atunci era destul de bun și pentru mine. Nu că aș fi avut de ales. Luke ne-a salutat din cap pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șoaptă A.A. „Eram la o petrecere, venisem târziu, lumea era deja cherchelită, se trecuse de la Gary Glitter la Barry White și înapoi la Gary Glitter. De cum am intrat pe ușă, am remarcat-o: trup superb, picioare fusiforme, ochi verzi, migdalați, păr șaten, lung până la brâu, un mini de blugi de-nghețau apele, botine italienești pe scurt, o splendoare-n iarbă... Dar ce mi-a tras lovitura de grație a fost când s-a dus la masa cu sendvișuri, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în sertarele și miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
diverse pretexte ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care nu ieșea decât la masă sau când pleca la școală. Îi pieriseră până și scânteile acelea ce înfloreau adesea în ochii ei migdalați, care însoreau îndeobște întreaga casă. Sfătuindu-se îndelung, părinții Inei găsiră că hotărârea pe care o inoculaseră fiicei lor nu era în firea lucrurilor. Dacă aceasta o fi chemarea ei!? Era într-o duminică dimineață. Deși Ina se trezea mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mi s-a încordat atunci când ușa sălii de conferințe s-a deschis brusc. Înăuntru a intrat o femeie superbă, calmă și perfect echilibrată, o sosie a Isabellei Rossellini, dar cu păr blond, de culoarea aurului vechi și cu ochi verzi, migdalați. — Claire? m-a întrebat ea cu un zâmbet captivant, strângându-mi mâna cu fermitate. Vivian Grant. Asta era Vivian Grant? Din tot ce auzisem despre Vivian, nimeni nu-i făcuse dreptate, descriindu-i frumusețea de star de film. Arăta mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
erau atrase de cele două tinere cilioaie ce încercau să-și ascundă vârsta fragedă sub straturi groase de fard, deși acesta nu făcea decât să le pună și mai mult în evidență trista frumusețe. Căci amândouă cilioaiele aveau ochii mari, migdalați, de un albastru bătând spre violet, pielea feței catifelată, bruneție, năsucul ușor în vânt, buze roșii, senzuale, talia fină, dar, din păcate, printr-una din acele neștiute legi care guvernează infinitatea de alcătuiri ale Cosmosului, mijlocul lor se termina prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. — De unde vii? am întrebat-o înșfăcând-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deși puțin cam mai scurte decât i-ar fi plăcut, dar în legătură cu chestia asta chiar nu avea ce să facă. Decât să poarte tot timpul tocuri înalte. Până și cizmele ei de cauciuc aveau toc. Ochii căprui erau blânzi și migdalați. În mod clar, ochii erau detaliul cel mai seducător al trupului ei. Mai ales că erau bordați de niște gene obscen de lungi și de întunecate, care nu aveau nevoie decât de foarte puțin rimel sau deloc. Iar cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dintre cele mai bizare)! Lola - Lolicica, cred că te-ai amețit, drăguțo. Ea, Însă, se opri din râs și mă fixă mustrător cu privirea. Apoi, două lacrimi care nu pot ști cât erau de sincere i se desprinseră din ochii migdalați și se prăbușiră, cu zgomot stins, de masă. Ce Dumnezeu ai, Lola? am Întrebat-o nedumerit. Mi-a făcut semn că adică să o las În banii ei. De sub rochia roșie, inspirat decoltată, sânii micuți se ițeau pe jumătate, curioși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot restul lumii! Oh, rar exemplu de chip cu adevărat divin, Întrupând toate șansele, Înzestrat cu forță și cu o irezistibilă putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale, calde, viu colorate; ochii, migdalați, negri, adânci, arzând de o flacără neasemuită, mângâietori și imperioși, Îmbrățișează, Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra frază a poetului: Sufletul meu plutește pe parfumuri așa cum sufletul celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
le adulmecase și ogarul, mai întâi cu interes, apoi fără și, în fine, ridicându-și botul spre franjurii de la tapiseria fotoliului, mult mai distractivi. Barzoiul se uita cu reproș la Algiu: de două ore nu se clintise din fotoliu. Ochii migdalați ai ogarului erau umbriți de o nobilă nedumerire: stăpânul citea, fără să se miște, fără să-l strige pe nume, fără o cât de fugară privire pentru el. Generalul, în schimb, retrăia fiecare zi a anului 1893, când biata lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că ordinele se execută, nu se discută, ordonanța ar fi avut câteva obiecții solide. Așa însă, bărbatul se uită la General cam cu aceiași ochi cu care se uitase mai înainte barzoiul, mai ales că și ai lui erau tot migdalați. Apoi ogarul își primi, în sfârșit, mângâierea și fu scos în curte, unde alergă ca un nebun prin viscol. Îi venea și Generalului să facă la fel, dar se obișnuise să nu arate ce simte. Rămase neclintit lângă ușă, între
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Vasile Ghica cele necesare pentru a tezauriza adevărate grăunțe de înțelepciune (sub masca râsului marcat de apăsarea tragicului) în sipetul spiritualității românești. Îl îndemn să persevereze, dar cu atenție : Când râzi de toți, ba și de zei, Chiar cu surâsuri migdalate, Să nu pățești precum Socrate : Cucuta nu e ceai de tei ! » Mircea Colosenco Fragmențelele ni se vor fi părut admirabile, memorabile, și mai cu seamă de citat undeva, cândva, căci aliajul lor de pesimism tonic și percepție ludică a curvei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Vasile Ghica, ideea că urmele lăsate pe terenul expresiei aforistice, la noi, vor rămâne atâta timp cât va vremui limba română, în care și-a zidit, cu modestie pilduitoare, căsuța gândului și a sufletului său. C-tin Parfene De același autor : Surâsuri migdalate, Ed. Junimea, 1989 Cristale de fum, Ed. Porto Franco, Galați. 1991 S. O. S. Iubirea!,Ed. Alma, Galați, 1995 Recviem pentru mileniul doi, Ed. Geneze, Galați, 1997, (ediție engleză română). Răspântie de milenii, Ed. Geneze, Galați, 1997 (ediție franceză - română
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul spatelui. Din pricina poziției, pe vine și cu picioarele desfăcute, sexul ei, mare și trandafiriu, se distingea ca partea cea mai ațâțătoare a trupului. Lipsa părului îl făcea să pară cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Piá - sau cum s-o fi numind ea - nu era nevasta lui și nici nu va fi vreodată, dar se hotărî să tacă. Observă unul după altul chipurile războinicilor: ai fi zis că sunt pașnice, dar în ochișorii lor negri migdalați strălucea mereu acea lumină dușmănoasă și neliniștitoare. Înțelese că nu era momentul să se împotrivească tribului. În fond, nici nu era foarte sigur că ar fi vrut să se împotrivească. Toată ziua cugetase la posibilitatea de a călători la Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]