867 matches
-
obicei, Poștașul își făcu apariția dis de-dimineață la Oficiu, își umplu geanta cu corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale, își spuse. Traversă bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului Studio și o luă spre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în Ungaria și Polonia. În aceste ț...ri, reformele economice își g...siser... un puternic sprijin în rândurile economiștilor, dar stradă era cu dou... sensuri: și economiștii de frunte se aflaser... la originea unor „str...pungeri” ideologice. La noi, a mijit o „prim...văr...” scurt... între 1966 și 1971, când au fost traduse lucr...ri importante (de exemplu, Teoria General..., a lui Keynes) sau au fost publicați un Tiberiu Schatteles, Ihor lemnij sau Aurel Iancu, aceștia, împreun... cu Vasile Pilat animând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
casă. Fiecare ducea cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat peste ei. Raj însă nu avea somn și se plimba îngrijorat prin curte. Îl și vedea pe cumnățel cu o broască în gură. Cînd zorile mijeau, au apărut gîfîind și cei doi trimiși la furat pește. Și sculele? țipă Raj. Mergem după ele. Le-am ascuns bine. Raj, cînd vede atîta pește, denunță mascat învoiala. Lăsați peștele aici și cînd aduceți sculele... Îl lăsăm acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o hîrtie, își apleca mult capul, mușca și din nou împacheta. Mesteca tacticos un timp îndelungat, înghițea și din nou pleca foarte jos capul ca să muște din ceva. Din ce muști așa lacom, nea Vasile? întreabă un băietan, căruia îi mijea mustața. Din mă-ta. Ce, te freacă grija? Nu, dar prea mănînci pe ascuns! Muncitorii se îndreaptă cu privirea spre Vasile și chiar devin curioși. Chiar, băi Vasile, doar nu te-ai dilit. Mănînci de frupt? Mănînc ce vreau. Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
terminat ce am avut de făcut aici. Putem merge mai departe”. Am plecat, În ordinea stabilită de Toader. Mergeam cu mare grijă, să nu Întâlnim vreo patrulă a inamicului. Zvonul mișcării garniturilor de tren se auzea din ce În ce mai clar. De altfel, mijeau zorile. La un moment dat, Toader se oprește. Îmi face semn să mă apropii. „La ce te-ai gândit?” - l-am Întrebat, fiindcă Începusem să-l citesc. „Adu-i pe Păpădie și pe șeful rusnacilor” Într-o clipită, rusul se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a fost extirpat și totul era pregătit pentru sutura plăgii, Despina - cu un ultim efort - a ordonat: ― Suturați plaga, domnule profesor. Comandă la care a adăugat un „tati” șoptit... Când și-au scos masca, printre șirurile sudorii de pe chip au mijit două zâmbete calde. ― Îți mulțumesc, tati. Întâi, fiindcă ai avut Încredere În mine și apoi pentru felul cum mi ai condus manevrele... Din priviri! ― Să nu crezi, draga mea, că eu nu am avut emoții. Și Încă mari! Dar acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o pipă aparent uitată într-o firidă de lângă soba care începe să se răcească. Se ridică și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment dat diferiți. Erau bărbați, doar bărbați singuri, bărboși, flămânzi, rău mirositori. Veneau după lăsatul serii, vorbeau în șoaptă... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
griji... Și eu, deși eram supărat-foc, mă bucuram, în sinea mea, pentru că mortul pe care zicea ea că-l purtam cu mine va învia. Un cadavru care va prinde suflare este măcar un cadavru special. Mai târziu, când mi-a mijit mustața, o singură dată m-a mai tachinat Nineta, întrebându-mă dacă pișătorul a căpătat, în sfârșit, funcție dublă. Peste puțin timp, când a mirosit fals că m-aș fi dat la fiică-sa, posesoare de soț și copil, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bizuiau nu știu ce sisteme filosofice celebre, ce-L negau aprig pe Dumnezeu și-L înlăturau necruțător din mințile oamenilor ș.a.m.d. Așa stând lucrurile, este de la sine înțeles că în tânăr începuseră să încolțească tot felul de întrebări și să mijească tot soiul de îndoieli privitoare la credință, astfel petrecându-se la dânsul o schimbare majoră. Fiind vrăjit de-a binelea de toate lecturile sale scientiste atent făcute, iată că, în decursul ultimilor câțiva ani, acesta ajunsese să se debaraseze de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o ia nebunește la goană. În fine, Șerban a așteptat poate zece, poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme, încât în el deja mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
amintesc perfect de clipitul lui des din cauza luminii orbitoare a zilei, de mustața aceea groasă a lui care Îi acoperea buza de sus, de silueta-i subțire Învăluită În capă și de pălăria-i cu boruri largi de sub care Își mijea ochii deschiși la culoare, orbiți, care părură să zâmbească văzându-mă așezat pe o bancă de piatră din piață. Exista ceva special În privirea căpitanului: pe de o parte era foarte clară și foarte Înghețată, albastru-verzuie ori verde-albăstruie ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toacă banii din cutia milei sau din pantahuza Sfântului Eufrasio... În doi timpi și trei mișcări o să dai iar de bucluc: o Împunsătură de spadă, un scandal, un denunț. Și iar o iei de la capăt. Trase o dușcă din ulcea, mijindu-și ochii, dar nedezlipindu-i de pe căpitan. Asta-i viață? Diego Alatriste ridică din umeri. — Ai o idee mai bună? Îl privea drept În față, cu franchețe, pe fostu-i camarad din Flandra. Nu toți avem bafta de-a fi locoteneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
individului aceluia era respectuos; dar se ghicea o notă falsă În el. Un soi de insolență, bine disimulată, dar prin aceasta nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când măgăoaia aia a lui de spadă reteza, hârști-hârști, veșmântul unui client cu toată carnea de dedesubt. Surâsul acela era atât de monstruos de simpatic Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
meu. — Să presupunem c-ar fi vorba de dumneata. E ceva grav? — S-ar putea să fie. — Ei comedie! În cazul ăsta nu ne rămâne decât să ne batem... Ai nevoie de ajutor? — Deocamdată, nu... Căpitanul Îi privea pe spadasini mijindu-și puțin ochii, ca și când vroia să-și Întipărească mutrele lor În minte. Și-n plus, domnia voastră are suficiente necazuri ca să nu se mai Încurce și cu ale mele. Don Francisco rămase tăcut un moment. Apoi Își răsuci mustața și, potrivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spânzurați destui... Privirea lui Olivares Îl perfora pe secretarul regal ca un foc de muschetă. Deși Îmi Închipui că nici aurul lui Richelieu, al Savoiei și al Veneției nu a fost străin de afacerea aceasta. Zâmbetul complice și servil care mijea sub mustața secretarului regelui se șterse ca prin farmec. — Nu știu la ce se referă Înălțimea Voastră. — Nu știi? Ce ciudat! Spionii mei mi-au confirmat predarea unei sume importante către un personaj al Curții, dar nu au identificat destinatarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
găseam mi-ar fi fost peste putință să pornesc pe orice fel de cale. Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua." "O luasem numai cam repede", continuă magistralul stilist, într-o românească de balamuc, pentru a ne informa doct: "Dar deodată mă pomenii cu mine șsic!ț în mijlocul odăii. ș...ț Ce noroc că
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Mihail Gălățanu In ce țară trăim? Mijește întrebarea. Mișună.De-a lungul vremii, au fost mai multe ipoteze. țara lu' Papură Vodă. țara lu' Sinecură asigurată. Acum, însă, trăim în țara lui Gutză. Nu ne-a fost lesne să găsim acest personaj emblematic. Dar, pînă la urmă
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
Aici, regizorul a putut servi pe larg mai multe feluri dramatice instrumentate parcă pentru o campanie electorală, abuzul contra femeilor fiind unul dintre cele mai atrăgătoare. Un medic sadic, o soră așijderea, altele construite după tiparul femeii gardian cu mustața mijind belicos și mitraliera sub fustă, ce mai, un întreg colectiv sinistru administrează tortura pentru a o determina pe Christine să cedeze și să semneze acordul internării sale. Între timp, infatigabilul reverend duce o campanie febrilă pentru eliberarea sa, fapt la
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
multnemărginirii tale;/ E cum ai trece-o noapte/ De nopți albe și albind,/ Să vrei s-ajungi/ La transparența trecerii/ Ca o tăcere în deșir..." (Hamlet către scutierul său, Histrion); " Acolo, în paiul zilei,/ Tăiați de pleoapa-mi,/ Ochii/ Abia mijesc/ Prin apa milei,/ Cum cerul/ Prins din muchii,/ L-adună Dumnezeu la brâu;/ Cum jupuindu-se pământul/ Devine transparent,/ Ca-n trupul unui râu,/ Prin care El/ Se uită mai atent" (Prin apa milei). De altfel, însuși focul este mereu
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
i-a dat pe toți la o parte, intrând în salonul pentru cină și nimerind chiar în mijlocul filmării. Mulțimea a amuțit. Echipa de filmare privea tăcută. În afară de Colette, nimeni nu respira. Observând-o pe strania tânără, Colette privi cu ochii mijiți în lumina reflectoarelor, apoi își ridică ochelarii pentru a vedea mai bine. Audrey n-avea habar că e privită. Iar Colette n-avea habar cine era fata. Ceea ce știa e că parc-ar fi pășit în propria ei carte: chipul
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
la Devonshire Terrace, unde a locuit cu prima lui soție, în 1843. Gad’s Hill este o clădire mare, în stil victorian, pe lângă Rochester, de unde, pe vremea când o cumpărase Dickens, se putea admira priveliștea splendidă a Medway. Dacă îți mijeai ochii și ignorai rafinăria de petrol, centrala de apă grea și utilajul de prevenire a scurgerilor exotice ExcoMat, n-ar fi fost prea greu să-ți dai seama ce-l atrăsese pe scriitor în această parte a Angliei. Mai multe
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
-l împingă la loc. Și aceasta a fost greșeala, că s-a aplecat. Păcat că s-a aplecat. Dumitru și Cocoș săriră pe el. Într-o clipită se năpustiră și cei doi din Giurcuța. Doar Maftei rămase în picioare și, mijindu-și ochii din cauza fumului, se uită pe deasupra focului să vadă oare ce se va întâmpla. Dar nu se clinti din loc. Îl imobilizară. Îi luară pistoalele și-i aruncară pușca cât-colo. Apoi Dumitru Neag scoase din traistă niște cătușe mari
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
cu ceilalți, spaima de a fi respins de persoana iubită, obsesia de a fi puternic, incapacitatea de a ierta sunt principalele teme ale celor patru nouvelles care alcătuiesc La recta intención (Buna intenție), adevărate parabole ale modernității, pe fundalul căreia mijește inevitabila tragedie. MARATON Îi plăcea să alerge așa cum îi place I unui copil să privească cerul; într-un mod absurd, fără să se plictisească. Îi plăcuse dintotdeauna și nici nu se gândea să nu-i mai placă vreodată, așa cum nu
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
naintează p-o mare ca o gheață Și Samos se arată prin azurită ceață. Al lumii far se culcă și-așterne, apuind, Pe mare altă mare de raze scînteind. Mycale se înalță cu vîrful său cel verde, Prin umbre depărtate, mijind, tăcut, se pierde” (Ionienele). Bolintineanu unește istoria și geografia într-un ansamblu de neașteptată coerență. Trecînd pe lîngă insulele grecești, Conrad își rememorează epopeile homerice, ca și imnurile primilor lirici; în Liban, el versifică în stilul lui Rudel, trubadurul îndrăgostit
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
văzut-o în piață, neobrăzata. - Este rușinos. Cine-ar fi crezut, adăugase cealaltă. Peste câteva zile li se vor citi la biserică primele slujbe, de logodnă. - Nu, spusese Delia, sufocându-se. Prăpădita asta... Fața i se chirci brusc și-și miji ochii plini de ură sub crăpătura îngustă a pleoapelor. „Nu se poate, nu se poate”, repetase cu voce joasă, lăsându-și bărbia în pieptul vizibil agitat, cu buzele strânse într-o cută lividă, fără să se mai uite la prietenele
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]