2,243 matches
-
minte grija asta idioată. Nu-i așa că e grozav să fii un om nou? De fiecare dată când puteam prinde puțină viteză, îmi dădeam tot mai bine seama de asta. Azi-dimineață nu eram decât un francez obscur fără destin. Prin mijlocirea unui miracol, mă reîncarnam brusc într-un scandinav misterios, bogat, pe cât se pare, și - frânai cu toată puterea: mașina asta mergea perfect. Ce-mi tot îndrugase? Dacă omisiunea cabinei telefonice putea fi pusă pe seama zăpăcelii, mașina în pană scotea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
atunci cînd nu era decît un particular se spunea despre el: "quod nihil illi deerat ad regnandum praeter regnum" ("că nimic nu-i lipsea pentru a domni, decît un regat"). La considerația din Principele (cap. VI) că "Aceia care, prin mijlocirea însușirilor lor deosebite ajung să fie principi, asemenea celor de mai sus, obțin principatul cu greutate, dar îl stăpînesc apoi cu ușurință", argumentată prin cariera lui Hieron sau Agatocle, fiul de olar ajuns rege, se adaugă mai tîrziu, în Discorsi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unitate. Așadar prilejul favorabil a îngăduit acestor oameni să reușească în acțiunile lor, iar însușirile lor strălucite i-au făcut să recunoască întotdeauna prilejul favorabil; astfel țara lor a fost înălțată și a devenit pe deplin fericită. Aceia care, prin mijlocirea însușirilor lor deosebite, ajung să fie principi, asemenea acelora de mai sus, obțin principatul cu greutate, dar apoi îl stăpînesc cu ușurință; iar greutățile pe care le întîmpină în cucerirea lui decurg, în parte, din legiuirile și orînduirile noi pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
forțe dinafară, și pentru ca să nu mai aibă nevoie de a le pune pe acestea la încercare, ducele începu să se folosească de vicleșuguri. Și știu să-și ascundă atît de bine intențiile încît înșiși Orsini se împăcară cu el prin mijlocirea lui Paolo Orsini, față de care ducele folosi toate mijloacele posibile pentru a-l face să aibă încredere în el, dîndu-i bani, echipamente și cai; cu naivitatea lor prostească, ei i-au căzut ușor în mînă la Sinigaglia. În momentul cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și-a înălțat puterea erau trainice 28. Principatele de acest fel sînt puse la grea încercare atunci cînd trec de la o formă de guvernare largă la un regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atîrnă în totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar aceștia pot să le ia cu ușurință puterea, mai ales în împrejurări grele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fie foarte mult disprețuit de oricine); al doilea, că la începutul domniei lui tot amînase de a se duce la Roma și de a lua în stăpînire tronul imperial, ceea ce îi crease faima de om foarte crud deoarece săvîrșise, prin mijlocirea prefecților lui o sumedenie de crime la Roma și în celelalte părți ale imperiului. Lumea îl disprețuia, deci, foarte mult, pentru că se trăgea dintr-un neam mic, după cum tot ea îl ura pentru că îi era frică de cruzimea lui; și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
textul spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea - mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, înseamnă că împărăția lui nu mai stă în picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tine Însuți, Incoruptibil, fără pată/ Nenăscut, Neîntinat, Nemuritor/ Desăvârșit în Tine Însuți, prin Tine Însuți iluminat/ fără mamă, fără tată, Necreat/ Preaînalt, din foc ș...ț. Primește-mi rugăciunea și sacrificiul pe care Tu Însuți Ți l-ai oferit prin mijlocirea celui care Te caută/ Primește-mă cu bunăvoință, arată-mi ștoate celeț, învață-mă și dezvăluie robului Tău cele pe care mi le-ai făgăduit” (XVI, 8-18). Prin urmare, gnoza primită de mistic în cursul călătoriei sale se află în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și Flavius Josephus 3. Primul care încearcă să demitizeze radical fragmentul, dându-i un sens alegoric, este Philon din Alexandria. De altfel, Ioan Casian va relua pe cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă). Philon respinge, încă din primele rânduri ale tratatului său De gigantibus (6-18)155, caracterul mitologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în mai multe locuri pe mitemele referitoare la originea demonilor, în vogă printre apologeți (miteme prezente și în textele apocrife). Cu același grup el împărtășește, de altfel, câteva teme și atitudini - de exemplu, misoginismul, uitarea binelui făcut, transmiterea răului prin mijlocirea lui Ham. Stratagema prin care el ajunge să scoată din uitare știința perversă a omenirii coincide cu cea despre care ne informează Cartea Jubileelor și Flavius Josephus: inscripționarea ei pe cărămidă, piatră sau metal, adică pe niște materiale mai greu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arbitru, trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de fapte oferiseră confirmarea că aveam dreptate să resping a doua argumentație ateistă care prevede sfârșitul religiei. O astfel de prognoză, într-adevăr, s-a dovedit o previziune în ultimă analiză nefondată. Nu a avut loc nici depășirea religiei prin mijlocirea umanismului ateu (Feuerbach), nici moartea religiei în socialismul ateu (Marx), nici dizolvarea religiei ca rezultat al științei atee (Freud). Mai curând umanismul ateu, socialismul și credința în știință au fost cele suspectate de proiecție. Dar discuțiile asupra religiei continuă. Argumentele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
moartea sa. Este Crucifixul, momentul în care nu mai este deloc capabil de performanțe și nici de succese și trebuie să-și recunoască eșecul, acel Crucifix pe care Pavel îl pune în fața ochilor săi și ai noștri: justificat doar prin mijlocirea lui Dumnezeu, Tatăl său și al nostru. Privind la Crucifix a înțeles: omul este justificat doar printr-o credință încrezătoare, care îi dă o libertate imensă. O imensă libertate "Cristos ne-a eliberat pentru ca noi să rămânem liberi" (Gal., 5
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
toată rigoarea legilor sanitare și a celor de poliție rurală. Concomitent cu expunerea cadavrelor în aer liber se mai practica și metoda aruncării în apă, firește, acolo unde omul primitiv avea cursuri de ape. Când se găsi focul, fie prin mijlocirea trăsnetului ce aprinse pădurile seculare, fie prin puternicele radiațiuni solare, ori prin inteligența omului, care frecă două lemne uscate, atunci am putea zice coborî din cer adevărata fericire pe pământ, căci numai grație focului progresă omenirea și civilizația ei, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ceia ce probează că-n acest interval de timp nu era o normă statornică de distrugere, ci felurite, între care desigur cremațiunea ocupa locul de căpetenie, ca una ce preda lui Dumnezeu trupul păcătos spre înnoire și sfințire deplină, prin mijlocirea focului. NIMICIREA CĂRNII, ÎNSEAMNĂ NIMICIREA PĂCATULUI. Dacă de la Avram încolo se-ntrebuința mai mult înhumarea, apoi aceasta a fost făcută numai și numai, ca Evreii să se deosebească de alte popoare, care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
susceptibile a fi cunoscute din punct de vedere științific. Progresul tehnic, care era perceput în mod tradițional ca efect al unei descoperiri teoretice "geniale", adică înfăptuite de un individ excepțional (Pasteur), și-a schimbat și el total natura. Prin această mijlocire a activității individuale a inventatorului și a vieții sale proprii, el era legat de progresele culturii în general și perceput ca una dintre ramurile acesteia. Însă nimic asemănător nu se regăsește astăzi în dezvoltarea tehnicii ce se înfăptuiește ca autodezvoltare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru a le ceda locul și a se transforma în ele, ci ca ceea ce rămâne în sine în Noaptea abisală a subiectivității sale, pe care nici o auroră nu o risipește vreodată. Și totuși aici, în această Noapte nepătrunsă și prin mijlocirea sa se înfăptuiește istorialul Ființei despre care vorbim, operația imobilă în care viața se cuprinde pe sine în cuprinderea conservării și a sporirii sale. Această cuprindere este fenomenologică, este fenomenalitatea în textura sa cea mai originară, este patosul în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Faptul că în acest contact ultim cu viața proiectul acesteia din urmă este de a se revoca pe sine, adică de a nu face nimic în cel mai bun caz, este demonstrat de existența mediatică ca atare, o existență prin mijlocirea mass-media, în care se pune problema de a trăi nu propria viață, ci pe cea a altuia, care povestește, se agită, lovește, se dezbracă sau face dragoste în locul tău. Pentru că instinctele subzistă la telespectatori, neelaborate, în manifestarea lor cea mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cele ale morții sale; este întotdeauna, sub masca aparatelor conceptuale sau statistice, o istorie a praxisului și a angoasei sale. Literatura nu are alt scop decât de a înfăptui în același fel dezvăluirea esenței vieții, și dacă o face prin mijlocirea procedeelor estetice, este pentru că arta, căreia îi aparține, este vehiculul privilegiat al acestei raportări esențiale la viață. Această raportare devine conștientă de sine în filozofia a cărei temă proprie o constituie. Dihotomia dintre științe și litere se întemeiază astfel pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
creaturi ale mass-media. Mijloacele de comunicare ale culturii mozaicele, frescele, gravurile, cărțile, muzica aveau de obicei drept temă sacrul, în orice caz, sporirea puterilor vieții până la descoperirea exaltată a esenței sale. Mijlocul însuși era arta, adică trezirea acestor puteri prin mijlocirea sensibilității care le purta pe toate celelalte. Imaginea estetică, vizuală, sonoră, ideală era obiectul unei contemplații. Ea era ceea ce rămâne, la care revenim fără contenire pentru a ne face, în repetarea proceselor transcendentale care au dus la crearea sa, contemporanul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în aceeași calitate de neobosită venire în sine a vieții, de rostire a acesteia care nu tace de fapt niciodată. Însă ea rămâne într-un soi de incognito. Schimbul la care năzuiește nu se mai produce în lumina Cetății, prin mijlocirea monumentelor sale, a picturii sale, a muzicii sale, a învățământului său al mijloacelor sale de comunicare. Acest schimb a intrat și el în clandestinitate: fraze scurte, lămuriri grăbite, câteva referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acționau ca un sedativ puternic, pentru că pe acestea din urmă obișnuia să le pronunțe pe un ton plin de bunăvoință. Însă cei doi necunoscuți nu știau latinește, iar rima aceea cu hidalgii și nădragii era prea greu de Înghițit. Pe deasupra, mijlocirea bunului cleric era subminată de ironiile acide ale Licențiatului Calzas: un clănțău de avocățel deștept, cinic și potlogar, asiduu prin tribunale, specialist În apărarea unor cauze pe care se pricepea de minune să le transforme În procese interminabile până Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o cu totul altă semnificație decât cea modernă. Este un act de devoțiune, un ritual ce invocă o lume ce transcende cea reprezentată. Libertatea de expresie adusă de "inventarea" picturii în ulei în }ările de Jos a făcut posibilă - prin mijlocirea lui Memling și a familiei Bellini - epoca de aur a picturii venețiene din secolul al XVI-lea. Este o perioadă remarcabilă în istoria artei. Înlocuirea lemnului cu pânza ca suport al picturii în ulei face și mai ușoare retușurile și
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
suptului și nutriției, deopotrivă cu cele afective. Lăptăria îi reface moftangiului sentimentul demnității, îi susține curajul de a suporta vicisitudinile istoriei reale ingrate, îi cultivă spiritul de dependență într-un dulce alint. Lăptăria substituie pe mama, alcoolul înlocuiește laptele. Prin mijlocirea alcoolului, moftangiul se întoarce la copilăria paradisiacă. Aici, orice urmă de discurs rațional dispare. Mitică (Inspecțiune) pentru care spațiul vital se restrânge exclusiv la lăptărie, nu mai știe a rosti decât „a... ăpt......ptăiie" ceea ce ar vrea să însemne „lăptărie
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
de bază ale esteticii germane clasice sunt aici clar rezumate: "Arta este însușirea sau darul ce are omul de a produce opere reale care, fără de a sluji direct la trebuințele practice ale viețuirei sale, deșteaptă totuși în sufletu-i, prin mijlocirea simțurilor vederei și auzului, emoțiuni sau mișcări de interes, de plăcere, de admirațiune și chiar de entuziasm". Cînd a încercat, fără succes, să devină nuvelist cu Mihnea-vodă cel Rău, Odobescu scria singura sa bucată de proză cît de cît reușită
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]