471 matches
-
născut am putea zice forțând nota - odată cu el și întrebarea: cum se poate împăca subiectivismul său, inerentul militantism pe tărâm istoriografic cu exigența primordială a adevărului ? Alexandru Zub se plasează pe o linie de împăcare întâlnită acolo - spune el - „unde militantismul se exercită, după formula maioresciană, «în marginile adevărului» în limitele mai sus schițate”. Neîndoielnic că terenul tematic predilect al lui Alexandru Zub este istoriografia, ca reflex subiectiv al faptelor reale care alcătuiesc un fundal oarecum estompat. Faptele sunt însă fapte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care le-a absolvit în 1934. S-a profilat apoi pe grafică și gravură, expunând în diferite saloane sau publicând, din 1936, desene în „Șantier” și „Cuvântul liber”, unde debutează și cu versuri, toate cu un pronunțat caracter de militantism social. Sporadic, colaborează la „Lumea românească”, „Raza literară”, „Revista literară”, „Cuvântul liber”, „Drum”, „Viața literară” ș.a., fiind în principal preocupat de editarea unor albume de gravură: Domino (1936), Instantanee din viața orașului (1938), Patimi omenești (1939), Ciclul morții (1942), Drumul
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
cu antecedente, „istoric”, utilizări și consecințe și, în primul rând, cu sensurile multiple, incerte, contradictorii, în permanentă mișcare. Sunt prezentate dezbaterile teoretice asupra subiectului, reverberațiile lor, sunt analizate toate nivelurile (naratologic, poetic, tematic, ontologic, filosofic, al circulației și receptării, al militantismului estetic și atitudinal, al mentalităților etc.), pertinente pentru cuprinderea globală și totodată aprofundată a chestiunii. Toate dezbaterile, constructele ideatice și realitățile culturale analizate sunt comentate cu distanțarea necesară și chiar cu o ușoară, binevenită undă de ironie, cu o perfectă
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
fi presimțit, adevărata noastră critică literară modernă. El privea opera în sine; în cazul lui Eminescu privea chiar capodopera; nu privea însă și structura unui scriitor” (Eros și Daimonion). Lui N. Iorga, critic de direcție, i se impută atitudinea retardatară, militantismul anacronic, fiind vădit că „după război, prin trecerea pe primul plan a valorilor moderniste, sămănătorismul defunct s-a fragmentat în inele provinciale” (Regionalismul literar). Nici o afinitate cu G. Ibrăileanu: ca eminescolog, acesta „înțelege poezia ca un mecanic bicicleta, demontând-o
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
1974), axată pe intervalul 1840-1860. Arhitectura din Originile... e suplinită de studiile primei secțiuni, despre structura, programele, profilul generației pașoptiste, psihologia pionieratului, diversitatea teoretică, dar și despre unitatea acțiunii practice, dialectica visare-faptă („romantici ai energiei, nu ai nostalgiei”), congruența între militantism civic și specific artistic, între originalitate și influențe. Secțiunea secundă a cărții clarifică aspecte obscure sau controversate, propune pregnante profiluri ce beneficiază de darul formulărilor memorabile (despre Heliade, Bălcescu și Hasdeu), sinteze tematice (titanismul pașoptist), abordări sociologice (traducerile de la mijlocul
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
și F. Aderca, pe care îi compară cu Paul Valéry, Charles Baudelaire și Julien Benda, E. Ionescu nu-i menționează, în schimb, pe Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Lucian Blaga și Liviu Rebreanu. Meritul revistei constă în atitudinea antifascistă fermă, în militantismul pentru democrație și libertate. Astfel, în articolele Doi ani de la incendierea Reichstagului și Viesparul războiului: Berlinul, se atrage atenția opiniei publice asupra pregătirilor de război ale Germaniei hitleriste. Cărți de Romain Rolland, André Malraux, André Gide, Mihail Șolohov și Maxim
CRITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286518_a_287847]
-
însă apropierea de socialiștii ieșeni și colaborarea la „Contemporanul”. Poezia sa din această perioadă se înscrie în lirica socială, protestatară și umanitară. În „Contemporanul” îi apar Dezmoșteniții, Lăutarul, Vechituri, Amurgul veacului, piese în care, înrâurit de ideologia socialistă, evoluează spre militantism. În 1887, în urma unor neînțelegeri cu V. G. Morțun, B. părăsește cercul „Contemporanului” și își formează un cenaclu propriu, din care au făcut parte Ed. Gruber, Artur Gorovei, Izabela Sadoveanu, Dimitrie Anghel, A. Steuerman, Artur Stavri, V. Lateș. La ședințe
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
scriitorul care continuă să mai scrie o literatură artistică” îl declară „pur și simplu nebun”. Aplicând cu strictețe dogmatică preceptele esteticii marxist-leniniste, care vede o antiteză de nedepășit între arta pentru artă și arta cu tendință, publicația crede într-un militantism radical, cum o arată, de pildă, articolul O generație falșe de Alexandru Sahia: „În acest timp de existență dureroasă, în acest timp când o șleahtă de exploatatori omoară clipele de fericire ale unei clase sincere și drepte, noi negăm arta
BLUZE ALBASTRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
noastre comuniste, să-și dea sufletul odată cu iluzia că totul merge bine de vreme ce textele PC spun că totul merge bine. Dedublarea semn-obiect funcționează atunci ca un analgezic pentru faza terminală: grija pentru text intră în rîndul grijilor paleative pentru organizatori. Militantismul socialist este acolo sus mai avansat sau mai treaz decît militantismul stalinistă; el pierde mai puțin timp în dezbaterile interne asupra virgulelor și calificativelor, fiindcă își dă seama că textele sînt în prezent pretexte. Pierre Leroux, omul anului 1848, tipograful
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bine de vreme ce textele PC spun că totul merge bine. Dedublarea semn-obiect funcționează atunci ca un analgezic pentru faza terminală: grija pentru text intră în rîndul grijilor paleative pentru organizatori. Militantismul socialist este acolo sus mai avansat sau mai treaz decît militantismul stalinistă; el pierde mai puțin timp în dezbaterile interne asupra virgulelor și calificativelor, fiindcă își dă seama că textele sînt în prezent pretexte. Pierre Leroux, omul anului 1848, tipograful totemic al tribului, era un fiu al Luminilor și al Enciclopediei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Este aici o alunecare în zone în care argumentarea nu mai are accente convingătoare. O modalitate simplă dar expresivă de a prezenta comunitățile din perspectivă pozitivă o are Max Weber (1966) când arată că acestea sunt "antiteze ale conflictului". b) Militantism și comunități utopice Stan și Ionescu (1999: 201) arată că "în istoria omenirii nu a existat comunitatea zugrăvită de utopiști, sau de către Ferdinand Tönnies; dar în interiorul unui spațiu-timp delimitat pot apărea interese materiale, morale etc. comune, ce atenuează conflictele dintre
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
existat comunitatea zugrăvită de utopiști, sau de către Ferdinand Tönnies; dar în interiorul unui spațiu-timp delimitat pot apărea interese materiale, morale etc. comune, ce atenuează conflictele dintre oamenii ce trăiesc laolaltă". Utopismul nu dispare neapărat, iar noi îl regăsim ușor sub forma militantismului, care se sprijină ca întotdeauna pe iluzia raționalismului, "întemeiată" însă de această dată datorită posibilităților de comunicare contemporane. Deși nu întotdeauna explicit, Amitai Etzioni este în mod constant militant în direcția promovării comunităților ca singura modalitate realmente eficace pentru stabilirea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cel ce nu era (ncă Gherea, atunci c(nd, (n martie 1875, a sosit (n Rom(nia, ș(-a putut desfășura activitatea (el ș( tovarășii lui) tocmai pentru că aici exista deja un mediu socialist ș( socializant care i-a (ngăduit militantismul" (Ornea, 1982: 81). Pe l(ngă handicapul său fizic (era șchiop din naștere sau datorită unui accident), Gherea a trebuit să (l depășească ș( pe cel reprezentat de adaptarea la un spațiu cultural necunoscut lui. Deși (nainte de venirea (n
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aceștia din urmă vor trebui să mobilizeze atuuri suplimentare (relaționale, politice), pentru a ajunge în vârful diferitelor ierarhii. Calea politică este cea care permite cel mai bine membrilor „subelitei” să pătrundă în rândurile elitei fie și pe calea ocolită a militantismului și a alegerilor. Astfel, chiar dacă victoria stângii din 1981 n-a modificat fundamental raportul forțelor politice ea a permis reapariția în sferele conducătoare a unui personal politic care beneficiase de mult mai multă influență sub Republicile a III-a și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
e cazul, să i se dea și dreptate. Pledați de câteva ceasuri pentru un intelectual activ, militant, revoluționar. Vă situați în plin conformism, acolo unde îmi place să mă situez eu însumi, cu condiția ca asta să se înțeleagă prin militantism: luptă pentru adevăr, cinste, dreptate, omenie. De ce-i zicem conformism atunci? — Pentru că acestea sunt - în mare - idealurile societății noastre. Ori, dumneavoastră vă declarați un apărător al lor. Urmărind ceea ce scrieți îmi permit să confirm conformismul dumneavoastră. Adică gândim și acționăm
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
proză - Revers. Orientat spre comentariul sociologic al literaturii, A. își afirmă opiniile în „Vremea”, „Facla” și, îndeosebi, în „Floarea de foc” și „Bluze albastre”, proclamând scopul „utilitar moral” al artei, necesitatea „atașării de viața prezentă”. Invocând exemplul de vigoare și militantism pe care îl vedea în marile literaturi europene, ca și în cea americană, el cere să se facă loc noii generații de scriitori, „obiectivă, sinceră, realistă”, profund angajată social. În acest sens, A. va continua, în special în „Rampa” (1933-1934
ADANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285182_a_286511]
-
față de mulțime sau savantul față de omul de rând. O scurtă explicație a felului În care funcționează aceste metafore ne va ajuta să definim politica lui Lenin, extrem-modernistă, deși revoluționară. Lenin și-a dat, desigur, seama că proiectul revoluționar depindea de militantismul popular și protestul spontan. Totuși, era problematic să se bazeze doar pe acțiunea populară a maselor, fiindcă aceasta era sporadică și neunitară, deci ușor de reprimat de către poliția țaristă. Dacă o comparăm cu un material politic incendiar, atunci rolul partidului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Lenin constă În Încrederea ei În creativitatea autonomă a clasei muncitoare. Optimismul care se degajă din „Greva de masă, partidul și sindicatele” se datorează În parte faptului că lucrarea a fost scrisă, spre deosebire de Ce e de făcut?, după lecția de militantism muncitoresc dată de Revoluție În 1905. Luxemburg era surprinsă mai ales de reacția masivă a proletariatului din Varșovia la evenimentele acelui an. Pe de altă parte, „Chestiuni organizaționale privind social-democrația rusă” fusese scrisă Înainte de acestea, ca răspuns direct la Ce
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
încă din paginile „Jurnalului literar” și apoi în marea lui sinteză îl menționa pe I., „excelentul deocamdată jurnalist literar”. Călinescu intuia astfel una dintre coordonatele activității lui I., care s-a mărturisit el însuși, mai târziu, drept „ziarist militant”, înțelegând militantismul ca „mediere” între personalitatea culturală și opinia publică, ca factor de „orientare” și „educare” a gustului, nu doar de informare. Intervențiile lui, chiar și atunci când înclină spre forma de studiu, păstrează un aer de propedeutică și de onorabilă vulgarizare didactică
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
semnul unor trăsături comune este neconvingătoare, prin exces de generalizare, iar termenul „proletar intelectual” e mai mult o metaforă, care nu acoperă o realitate socială. D.-G. a fost un critic al literaturii contemporane lui. Scriitorii pașoptiști sunt elogiați pentru militantismul lor, dar niciodată analizați. Din tradiția literară românească a reținut cu adevărat numai valoarea poeziei populare, de a cărei importanță pentru evoluția literaturii culte era pe deplin convins. În privința grupării junimiste, atitudinea lui este diferențiată: apreciindu-i meritele în lupta
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
în volumul Intelectualul și epoca sa (1966). Considerând intelectualitatea un factor înnoitor în procesul cunoașterii, F. examinează critic poziția și realizările ei în angrenajul societății italiene. Demersul analitic se menține în sfera culturii, dar sunt frecvente trimiterile la alte domenii. Militantismul creatorilor de idei și frumos este urmărit pe un traiect care are drept limite Renașterea și anii de după al doilea război mondial. Cercetătoarea afirmă că aportul făuritorilor de cultură italieni crește în volum și importanță de-a lungul istoriei, dar
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
an de zile - face din perioada de probă forma generalizată de angajare. El presupune că, anual, salariații sunt concediați și reangajați, în funcție de obiectivele angajatorilor. În asemenea condiții, dominația capitalului asupra muncii este absolută și orice formă de protest sau de militantism al salariaților pentru drepturi, creșteri salariale etc. este retezată din capul locului. Nici această formă a Codului Muncii nu a fost, deocamdată, acceptată, dar semnificativ este faptul că oricare dintre excesele susținute de actorii sociali este pe deplin posibil în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
toate importante, referitoare la opere, scriitori și curente, de istorie și de sociologie a literaturii, pe care le completează cu informații despre celelalte arte și discipline pozitive, pentru a închega în final un impresionant tablou al culturii americane. Însușirile distincte - militantismul polemic, dinamismul și pragmatismul - se detașează încă din perioada de constituire a acestei culturi. Ele s-au menținut și au înflorit îndeosebi după 1837, când filosoful R.W. Emerson formulează o adevărată declarație de independență intelectuală. Aspirația spre sinteză a
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
minoritate În acest grup, ceilalți temându-se de discreditarea asociată modelului consumat al intelectualului angajat. Rezervele față de politică erau un reflex În raport cu formele de angajare constrânsa din perioada anterioară, cănd faptul de a te declară «apolitic» reprezenta o sfidare față de militantismul obligat. Stabilirea de limite angajării presupunea de asemenea să se evite compromisurile cu orice formă de putere. Dimpotrivă, asistență umanitară și dezbaterea intelectuală puteau fi plasate În centrul acțiunii. Dacă nu se angaja ca organizație, GDS-ul invită actorii scenei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din „constituția [...] de la 1848, adoptată și susținută de nația întreagă”. Primele opt numere sunt predominant politice. În cel de-al nouălea este inserată o notă redactată evident de Heliade, prin care se anunță o schimbare a obiectivelor. Se renunță la militantismul politic și se trece la acțiune pe tărâmul literar. N.B. Locusteanu și G.P. Bacaloglu colaborează la partea politică. G. Baronzi, N.I. Șerbescu, P.M. Georgescu și E.C. Viișoreanu dau versuri și fabule, unele reproduse din „Albina” și din alte publicații ale
LEGALITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287771_a_289100]