472 matches
-
din Transilvania. În cazul lor, impactul mesajului italian se soldează cu efecte imediate, marcând În mod automat o reacție. Aceasta va depăși palierul unor mentalități difuze, fiind prin excelență o reacție ideologică, modulată din direcția imperativelor politice și doctrinare ale militantismului național românesc. Înregistrând atitudinile extrem de diverse asumate de liderii ardeleni, observăm că delimitarea lor În raport cu demersul italian reprezintă situația cea mai frecventă. Chiar dacă exista un climat general favorabil efortului emancipator, reacțiile politice se vor cristaliza În funcție de anumite repere concrete, care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
reacții ideologice și efecte politice concrete În Transilvania. Desigur, după cum s-a putut vedea, consecințele directe ale acestui impact nu au fost deloc spectaculare și nu se poate spune că lecția politică italiană ar fi modificat În chip notabil evoluția militantismului național românesc din Ardeal. Cu toate acestea, dacă este să urmărim traiectoria ideilor politice receptate acum În conștiința publică ardeleană, putem delimita cel puțin trei rezultate ale asimilării mesajului ideologic italian: a) imaginarea demersului risorgimental ca un model practic de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și ortodoxia românească tradițională) de folclor și superstiții păgâne. Clivajul de natură confesională, suprapus peste cel etnic, social sau economic explică și atașamentul mulțimilor țărănești față de preoțimea catolică, componentă importantă - pe considerentele arătate mai sus - a structurilor elitare și a militantismului politic irlandez. Totuși, spre deosebire de cazul românilor din Transilvania, elita națională irlandeză Îngloba elemente urbane mai numeroase, precum și o pătură destul de consistentă de proprietari funciari. Problemele politice ale Irlandei anilor 1801-1848 erau strâns condiționate de contextul socio-economic și național. „Actul de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cantitativ, se mai poate remarca faptul că ea ocupă spațiul cel mai Întins În cadrul rubricii „Britania-Mare”, fiind considerată așadar În mod implicit, principala problemă internă britanică. Totodată, ocupă primul loc În ceea ce privește cantitatea de informație referitoare la diferitele popoare animate de militantism național cărora li se acordă atenție În Gazetă, Înaintea Poloniei sau Italiei, ceea ce indică valoarea sporită, de model, a Irlandei, În raport cu celelalte două națiuni. Includerea masivă, din start, a problemei irlandeze În paginile Gazetei, fără o eventuală perioadă de tatonare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și cea confesională, conturându-se, astfel, un portret complex și veridic. Ca o sinteză a acestei imagini, este reprodus pe larg un manifest al lui O’Connel, În care se rezumă cu claritate Întreaga situație, din punctul de vedere al militantismului irlandez: Irlanda suferă de sute de ani, de pe urma oprimării și a urii naționale a englezilor. Aceste resentimente se concretizează Într-o discriminare efectivă mai Întâi la nivelul relațiilor interconfesionale, apoi În plan politic, prin restrângerea drepturilor electorale ale irlandezilor, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
suferă unele oscilații. După ce, la Început, pusese accentul pe oprimarea națională, el revine pe parcurs asupra acestor considerații, apropiindu-se În cele din urmă de concluziile lui Engels XE "Engels" , În formulări neașteptat de asemănătoare. Cu toată vizibila simpatie față de militantismul irlandez, redactorul Gazetei se arată sceptic cu privire la șansele mișcării pentru Repeal, subliniind, În schimb, faptul că „industria e fiica timpului”, că pe aceasta nu o poate genera nici un parlament, așa că Irlanda nu se va putea ridica decât prin propriile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a „istoriei”, de unde o sumă de revelații-evenimente contrafăcute. Voltaire și Ignațiu de Loyola e o nuvelă de salon franțuzesc despre conflictul dintre scepticismul raționalist și militantismul greoi al doctrinei salvării, conflict tratat burlesc și rezolvat în aceeași manieră a ambiguității de semnificație. Într-o povestire pe o faimoasă temă iudaică, Golem, care reia motivul clasic în cheie parodică, dar și cu puseuri de poezie, într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
înscriu în Marvel Fan Club, Stan Lee este chemat să țină cuvântări, depășindu-l în audiență la Bard College pe nimeni altul decât pe fostul președinte Eisenhower.658 A urmări aventurile lui Spiderman devenise pentru studenții americani un act de militantism social, de chestionare a ordinii stabilite, de eliberare de normele impuse fără a fi explicate. Eroul marginal era, în anii '60, cea mai celebrată figură în cultura de masă a tinerilor, personaje precum Hulk și Spiderman fiind asociate altor figuri
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de a se ridica deasupra suferinței, având revelația frumuseții naturii și a vieții prin activitate creatoare. Valoarea epica a romanelor e diminuată de dantelăria lirica, abuzivă pe alocuri. În paralel cu elaborarea prozei, R. s-a dedicat febril și consecvent militantismului umanist și pacifist, cum se întâmplă cu pledoaria din Principiile umanitariste sau din Umanitarismul și Internațională intelectualilor, ambele apărute în 1922, unde sunt analizate atitudini văzute drept singurul instrument eficace pentru solidarizarea popoarelor, în timp ce Umanitarismul biblic (1926) propagă eternă idee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
timp, accente caracteristice pentru filonul ulterior al poeziei feminine de la noi. Doi ani mai târziu, publică un volum de traduceri din Rilke (Poeme, 1939). Urmează un deceniu de implicare politică și socială (B. a fost activistă în ilegalitate a PCR, militantismul său antifascist fiind evocat în paginile de jurnal intitulate Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, 1978). Face, în această perioadă, multă publicistică, scrie poezie și proză, iar imediat după război numele său este prezent în paginile revistelor „Contemporanul”, „Steaua”, „Gazeta literară”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
schimbată. Congresul al IV-lea al Internaționalei Socialiste, ținut la Londra în 1955, se mulțumește doar să ia act de acest impas. În plan apropiat, acest episod are o primă consecință asupra SFIO: începînd cu această dată, ea își abandonează militantismul în favoarea Europei. Foarte repede, turnura politicii interne franceze o va face să treacă de la un internaționalism, aparent intransigent, la un naționalism dintre cele mai exacerbate. O asemenea evoluție nu poate decît să determine regresul noțiunilor de internaționalism din cadrul Internaționalei Socialiste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lungi și complexe. De decenii întregi, mișcarea socialistă și-a construit o parte din identitate, opunîndu-se pe toate planurile comunismului. Această situație tinde să fie astăzi depășită. Această mișcare este însoțită în unele țări, precum Franța, de o criză a militantismului care atacă dur organizațiile politice și sindicale, nelimitîndu-se numai la partidele comuniste și la sindicatele pe care acestea le influențează: ea privește de asemenea o mișcare socialistă la nivel înalt. Trebuie văzută aici una din consecințele crizei apărute încă din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceștia din urmă vor trebui să mobilizeze atuuri suplimentare (relaționale, politice), pentru a ajunge în vârful diferitelor ierarhii. Calea politică este cea care permite cel mai bine membrilor „subelitei” să pătrundă în rândurile elitei fie și pe calea ocolită a militantismului și a alegerilor. Astfel, chiar dacă victoria stângii din 1981 n-a modificat fundamental raportul forțelor politice ea a permis reapariția în sferele conducătoare a unui personal politic care beneficiase de mult mai multă influență sub Republicile a III-a și
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Moldova și a epocii încă din toamna anului 1842, dar va fi înfăptuită după mai bine de un an. Programul noii publicații continuă acțiunea inițiată de „Dacia literară”, urmărește aceleași obiective în planul culturii și literaturii, afirmă cu aceeași hotărâre militantismul generației revoluționare, dar cuprinde și elemente noi, cum ar fi preocuparea pentru științe, economie politică și jurisprudență. Sinteză a cerințelor epocii, dar și a unor tendințe ale spiritului românesc, ideologia publicației câștigă asentimentul celor mai reprezentativi scriitori ai vremii, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
la viol de Avizo feminin și ascunderea de informații în vederea șantajului. În paralel, Avizoarele cu pregătire de punere în scenă de la școala populistă de arte vor sonda starea de spirit din clasa Light-Boat și le vor stimula navigatoarelor pofta de militantism anti-sexist, anti-machist (orice, numai să fie bine încadrat periculosul U-Boat pornocrat), echipându-le cu exemplare din Codul Eticii și Esteticii Comunale (exemplarele vor fi furnizate de cei de la Serviciul de Salubrizare Igienică a Purități de Limbă și Simțire Matriotică). Arhivele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
toate importante, referitoare la opere, scriitori și curente, de istorie și de sociologie a literaturii, pe care le completează cu informații despre celelalte arte și discipline pozitive, pentru a închega în final un impresionant tablou al culturii americane. Însușirile distincte - militantismul polemic, dinamismul și pragmatismul - se detașează încă din perioada de constituire a acestei culturi. Ele s-au menținut și au înflorit îndeosebi după 1837, când filosoful R.W. Emerson formulează o adevărată declarație de independență intelectuală. Aspirația spre sinteză a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
și portul Binelui suprem. Teodor Baconsky discută apoi avalanșa mediatică a neantului - intoxicarea imaginației cu simulacre ale fericirii - la care singura soteriologie disponibilă rămâne isteria ecologistă. „A trăi local, a gândi global” se încheie într-o notă pesimistă care amendează militantismul naturist de coloratură neopăgână. Deși identifică dezechilibre clare în ritmurile biosferei, partidele „verzilor” occidentali propun sistematic soluții salvatoare doar pentru natură, nu și pentru om. Or, teologia ortodoxă ne spune că doar restabilirea legământului dintre Creator și creatură poate rectifica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modernității are, prin urmare, un sens terapeutic. El consemnează disoluția unei subtile, dar foarte răspândite forme de idolatrie. Trecerea de la idolul conceptual al metafizicii la icoana doxologică a liturghiei nu este deloc facilă. „Moartea lui Dumnezeu” nu implică neapărat un militantism ateu, ci ascunde o secretă relație de conivență cu proclamația creștină. H.-R. Patapievici pare să adere la interpretarea teologică de mai sus atunci când afirmă că „moartea lui Dumnezeu” reprezintă un principiu epistemologic implicat de Buna-Vestire creștină 4. Absența sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de părinți de schimb”. Devotamentul față de comunitate înseamnă deci autoprotecție, conservarea „legăturii” care te unește cu ceilalți și care permite afilierea în caz de dificultate. Există și un alt domeniu în care afilierea și altruismul sunt strâns legate - acela al militantismului. Boitard (1994) notează că unul dintre motivele succesului de care se bucură militantismul rezidă în faptul că el este o sursă de satisfacții individuale. Indivizii se regăsesc într-o ambianță călduroasă și trăiesc plăcerea de a se simți „în familie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
te unește cu ceilalți și care permite afilierea în caz de dificultate. Există și un alt domeniu în care afilierea și altruismul sunt strâns legate - acela al militantismului. Boitard (1994) notează că unul dintre motivele succesului de care se bucură militantismul rezidă în faptul că el este o sursă de satisfacții individuale. Indivizii se regăsesc într-o ambianță călduroasă și trăiesc plăcerea de a se simți „în familie”, faptul de a fi împreună constituind, fără îndoială, principalul mobil al acestor reuniuni
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1951/1955), Traité du psychodiagnostic de Rorschach, PUF, Paris. Boisvert J.-M. și Baudry M. (1981), „Un programme d’entraînement à la communication et à l’affirmation de soi: résultats préliminaires”, Annales médico-psychologiques, 139 (2), 291-299. Boitard O. (1994), „Le militantisme: attitude névrotique ou sublimation?”, Psychiatrie française, 25 (4), 17-24. Bond M.P. (1995), „The development and properties of the Defense Style Questionnaire”, in H.R. Conte și R. Plutchik (eds), Ego Defenses. Theory and Measurement, John Wiley and Sons Inc, New York. Bond
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
însă apropierea de socialiștii ieșeni și colaborarea la „Contemporanul”. Poezia sa din această perioadă se înscrie în lirica socială, protestatară și umanitară. În „Contemporanul” îi apar Dezmoșteniții, Lăutarul, Vechituri, Amurgul veacului, piese în care, înrâurit de ideologia socialistă, evoluează spre militantism. În 1887, în urma unor neînțelegeri cu V. G. Morțun, B. părăsește cercul „Contemporanului” și își formează un cenaclu propriu, din care au făcut parte Ed. Gruber, Artur Gorovei, Izabela Sadoveanu, Dimitrie Anghel, A. Steuerman, Artur Stavri, V. Lateș. La ședințe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
industrializare. Pentru a ține în frâu acest dinamism îngrijorător, chiar dacă schimbarea, noutatea și tinerețea reprezentau puncte nodale în cadrul discursului oficial al regimului - rolul unei birocrații aflate în expansiune a fost unul crucial. Sindicatele: de la "curele de transmisie" la focare de militantism național-comunist? Dacă birocrația a eșuat în stagnare și conservatorism, reflectând de fapt natură regimului irevocabil dual care a articulat-o, sindicatele, se speră, vor reuși să insufle dinamismul creator, rmantismul revoluționar al partidului în cadrul structurilor tot mai anchilozate administrativ ale
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
cazul accepțiunii leniniste a sindicatelor, aceste organizații trebuiau să se implice activ în planificarea economică și în asociațiile publice, numai că rolul lor trebuia să fie unul "activ, nu formal, făcând acolo doar un simplu act de prezență"; în absență militantismului partinic, eficiența lor era nulă, daca nu chiar contraproductiva 13. În altă ordine de idei, Ceaușescu nu era de acord nici cu nelijarea flagrantă a sindicatelor de către organizațiile de partid; chiar dacă devenise de mult timp derizorie, "muncă de lămurire a
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
21. Pentru a evita confuziile și neplăcerile legate de suprapunerea autorității partidului și a statului în diferite domenii de activitate, care oferea tot felul de pretexte pentru stagnarea producției și amânarea luării unor deciziii importante, iar în termeni ideologici inhiba militantismul de care avea atâta nevoie PCR - "organele de partid și de stat" erau "organizate ca niște verigi cu dublă subordonare", fiind răspunzătoare atât în fața "organelor de partid", si anume Comitetul Central al PCR, cât și în fața "organelor de stat (Marea
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]