183 matches
-
Dante șovăia dacă să o urmeze, sau dacă să o aștepte să iasă, iar apoi să o supravegheze În continuare fără să se lase văzut. Hotărî să aștepte Înapoia unei coloane din galeria de pe colț, după ce alungase cu violență un milog care și-o alesese ca loc pentru cerșit. Omul se deplasă cu doar câțiva metri, cu toate că el Îl amenințase că va pune să fie biciuit de polițai, și se tolăni la loc pe jos, cu mâna Întinsă la pomană. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
haina primului cerșetor se deschisese peste piept, scoțând la iveală, pentru o clipă, o suprafață Întunecată și compactă, probabil din piele sau din bronz. Se pare că omul purta o platoșă. Voia să verifice, dar văzându-l cum se apropia, milogul se grăbi să se desprindă din strânsoarea potrivnicului, care continua să mugească de durere. Îndreptându-se brusc din șale, cu o iuțeală nebănuită pentru Înfățișarea sa masivă, se ridică În picioare și o zbughi de partea cealaltă a străzii, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din umeri. — Nu știm. A apărut la Florența ca prin farmec. Se crede că a călătorit cu o corabie. Probabil la bordul unei nave genoveze... Pentru bani, pirații aceia sunt gata de orice. Se află În oraș și sienezul acela milog, Cecco Angiolieri. S-a alăturat de Îndată companiei. Ei Îl așteptau, evident. — I-am citit chestiile, zise cardinalul cu un zâmbet disprețuitor. E taman omul potrivit pentru dânșii. — Poate că e omul potrivit și pentru noi. Cu câțiva florini, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din prăvălia meșterului Teofilo. Acum e la Stinche, la tortură. Se declară nevinovat, dar nu va dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima. Cel mult, putea să fi prădat prăvălia profitând de moartea spițerului. Se pregătea să Îi ordone lui Bargello să Îl elibereze pe nenorocit când un gând Îi curmă vorba. Era just
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
domnule profesor. Nu mă jigniți deloc. Tot așa o văd și eu...! Izbucni În râs, tocmai când dialogul risca să devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de milog trufaș. Flavius-Tiberius schiță doar un zâmbet. Grațian avea o Întreagă teorie asupra suferinței identitare, pentru care nu nutrea decât dispreț. Iolanda se uita mirată la Petru: Carevasăzică așa arată un cinic. Își propuse să citească mai atentă Caietul cu vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să muncească el, că-i prost! Dacă munca era bună, o luau pricopsit" și p-aia! Fiecare cu cinstea lui! Trebuie să fii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
venit să-i cânte la cap fără primejdia de a fi sfâșiat de oameni. Și clipa sosirii dricului se apropia. Nu puteau s-aștepte nici noaptea. O dată cu căderea întunericului, porțile cimitirelor se închid. 215 Fratele mortului tocmise o ceată de milogi, să-l bocească, dar cerșetorii, orbii și schilozii trebuiau să aștepte la capelă, tocmai pentru a nu băga nimeni de seamă că vestitul cămătar al Cuțaridei pleacă în lumea celor veșnici. Rudele, vreo două femei și vreo trei bărbați, așteptau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bolovani și de bucăți de gheață se abătu asupra echipajului. Cioclii auziră sfărâmarea geamurilor și bătură cu desperare caii, dând să intre pe poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Frați creștini! Nu intrați în păcat! - Voi sînteți frate cu dracu, nu cu Dumnezeu! strigau femeile, înghesuindu-se spre ușa fărâmată a dricului, prin care bărbații traseră afară sicriul din scânduri ieftine. - Fraților, ce vreți să faceți, fraților! strigau rudele. Milogii nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă. Fuseseră tocmiți să vină la cimitir și să întîmpine dricul cîntînd: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." și acum vedeau cu mirare cum coșciugul e cărat de muieri și de bărbați, dincolo de cimitir
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chipul lui Bică-Jumate, abia văzut sub seara cenușie. - Atârnă greu! spuse careva. Mulțimea se destramă. Femeile urcau cu greutate dâmbul acoperit cu zăpadă. După ele rămâneau găurile mari de ghete în care se scufundaseră ceilalți. La urmă de tot pășeau milogii, orbii și ciungii, cântând fără să știe de ce: "Primește-l, Doamne, în pământul tău!" Aveau niște glasuri dogite de beție, răsunând până departe peste câmpia încremenită. Păreau mulți și înalți, urmând celorlalți în trențele lor murdare, al căror miros pierise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mișcătoare ce spmzura deasupra Colentinei. Râul avea o pojghiță subțire verde si părea nemișcat. Pe malurile albe de zăpadă rămăsese mulțimea mspaimintată parcă de judecata care avea să urmeze, privind fără milă la bărbații care îl duceau pe cămătar. Numai milogii cântau la nesfârșit, în speranța unei pomeni: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." Ajunși la mijlocul podului, oamenii se opriră, cătând înainte spre tocul unde cerul întunecat al zilei de iarnă se unea cu linia câmpiei Cerșetoru tăcură pe neașteptate și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pură convenție culturală, dându-mi aerul de ins integru. De câte ori nu m-am lăsat miluit, totuși, cu scuza că așa-i tradiția, să nu refuzi sau să jignești omul care-ți dă. Și alte baliverne. Geme în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prieten, înainte de a-l părăsi definitiv, adică, cu o mișcare a brațului care voia să însemne: Doar atât, altceva să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de replică, se adresă în șoaptă să audă numai ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acum văd că nu mai știu, silindu 174 Rareș Tiron mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați!” Astfel gândind, tot ceea ce putuse el să facă în privința aceasta, fusese doar să le promită și să le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Vă spun eu, că sunt și altfel de cerșetori, cerșetori cu „ștaif", cu costume impecabile fără nici o scamă care să le strice aspectul, cu ochelari din aceia „supărați" de boss, cu pas elastic și cu glas sigur, nu miorlăit și milog, ca a unui cerșetor de rând. Acesta are propria lui metodă de cerșit: "El coboară dintr-un jeep BMW negru, spălat, lustruit și dichisit, cu număr neapărat de București, ca să ia ochii prostului, și-ți spune o poveste complicată, dar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de treabă amicul acesta al meu! Știa el, că mie- mi plac la nebunie țiganii, îmi sunt așa de simpatici, încât le-aș da foc, cu drag, aș da pe gratis, șoricioaică sau stricnină, la toată seminția asta de hoți, milogi și escroci. Iată reportajul. Este atât de instructiv, încât vi-l transcriu și pentru dumneavoastră, așa cum a fost el înregistrat la fața locului. „Zilele trecute, la Sibiu s-a inaugurat Tribunalul suprem pentru țigani. Și mai exact, inițiativa a avut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fascinează lăsând frâu liber imaginarului. După acest fragment textul își reia parcursul stilistic specific, mai mult, mesajul se urâțește subit, odată cu atitudinea Manuelei, atitudine dezumanizată față de copilul care dorea povestea: Trase mâna cu milă și dezgust. Copilul tăcu. Pui de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat cu un păianjen, o revolta, oprind-o pe Manuela din lunga ei meditație. Este zguduitor naturalismul desprins din aceste pagini descriptive, în care ea se simte năpădită ca
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe inimă și cu ochii la cer afirm: poporul român a dat dovadă de cea mai mare toleranță pentru ca în zilele noastre să fim acuzați de discriminări, intoleranță și cuceriri teritoriale. A
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe Ceaușescu care-o oprima ca minoritate și disident politic În fuste largi suprapuse Înflorate predominant roșii, așa era moda, tehnica stîrnirii compasiunii avînd drept rezultat răspîndirea de franci În poala milogului direct din buzunarul adînc al francezilor de-atunci. Profesorul s-a apropiat și i-a șoptit conspirativ taci, femeie, că vin ăștia, sînt peste tot, nici nu știi cînd te pomenești cu ei peste tine, potolește-te că te ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obicei. Dacă asta ai comandat, asta ai băut - l-a lămurit moș Dumitru, privindu-l ghiduș. După ce și-au pus burțile la cale, cărăușii au rămas cu ochii ațintiți spre Pâcu... Ce vă uitați la mine cu mutrele iestea de milog? In seara asta îi rândul lui Dumitru să vă povestească - a declarat Pâcu. Pâcule! Tare aș vrea eu să povestesc, dar necazul mare îi că nu mă pricep și mă tem că adormiți de la primele vorbe. Așa că tot tu ești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa ticălos... Și lumea parcă s-a mai ticăloșit, îi răsunau lui Coltuc în urechi cuvintele Ologului în timp ce privea umerii gârboviți ai Melaniei, pe trotuarul de pe strada Viitorului. Uită-te cum ne-am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie pe rafturi și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii și pomanagiii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și orbii. Trupurile milogilor rămaseră pe caldarâm, frământate ca un aluat de încălțări de tot felul. Ceafa lui Coltuc se răsuci pentru o clipă, destul cât cineva să-i tragă tolba peste cap. Mulțimile dezlănțuite trecură, în urmă rămaseră tarabe răsturnate, mănunchiuri risipite de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privirile de pe jos și să le îndrepte către ochii neîndurători ai maică-sii. — Să nu mănânci toate prostiile alea din conserve, spuse. Taci ! îl avertiză, deși Jenică nu schițase niciun gest de împotrivire. Să nu te aud ! Conservele sunt pentru milogi, pentru ăia care n-au un suflet de femeie care să-i aștepte. Înainte masa era masă, exista o rânduială. Acuma toți mănâncă pe apucate, ba chiar mai și șterg cu o bucată de pâine prin toate ruginiturile alea, ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răz(lat. răs) ca în cuvintele: a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai multă și, deci, vinde de trei-patru ori mai mult; fapt, într-adevăr, plin de semnificații, dacă ne amintim că atunci, prin '80-'85 produsul se dădea, "la negru", de două ori mai scump! Mi-a mai vîndut, ca la milogi, un kil de carne, și mi-a atras atenția că-mi ia un bacșiș derizoriu, numai pentru a nu-l bîrfi între foștii lui confrați, pe la restaurantul Casei Scriitorilor unde mă opream, des. Peste vreo trei luni, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]