177 matches
-
îl necăjeau continuu, dar oricum familia era fericită că trăia. În această vacanță a contribuit zilnic la traiul familiei cu primii bani câștigați de el. Sora lui se ”împrumuta” de câte ori avea nevoie de la el și era tare mândru când se milogea să-i dea bani din sertarul lui și îi făcea mofturi. O bună perioadă din acea vară își strângea cu grijă averea în bancnote de 10 lei, noi, plăcut fâșâitoare cu seriile notate conștiincios însă și acele timpuri au trecut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
câțiva metri distanță ne-am așezat la un bar să servim o înghețată, o apă rece, un suc. Partea cea mai distractivă a urmat, când plăcerea relaxării ne-a fost curmată brusc de-un mic grup de cerșetori, care se milogeau la masa noastră în greacă, iar mama, în cea mai pură limbă română lea zis: „Cărați-vă de aici, să-mi savurez cafeaua-n liniște.” Replica, a venit instantaneu: „- Reauo! Dă unde știi că ni-s români? Di șe-ai vorbit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai zis doar că nu am chef să intru în detalii. — Degeaba, îl întrerupe Comandantul, fără Armată sînt toți legați de mîini și de picioare. Cînd n-o să mai știe pe unde să scoată cămașa, tot la noi o să se milogească, și atunci, de ce să ne oferim noi primii serviciile dacă nu e cazul? — Păi tocmai aici e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cu cât pinacotam mai tare din fizic, cu atât se încrețea și pielea mai de găină pe noi. La vreo două case de pârjol, numai ce încep, cu glasuri necordite de muiere, cu vorbe omenești, scândurelele de pe noi să se milogească de subsemnații. Drăcuindu-se că or face orice vor vrea mușchii noștri, numai să nu le vârâm în flăcări. Și să le scoatem din atentat. "Bă, dacă tot tânjiți să ne fiți utile și dulci, ia luați-o voi în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce-i zmîrțîie acum în ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul său corp. Milogindu-se, lăcrimând, implorând și căznindu-se să împingă din trup afară firul de păr al mustății, al pieptului și al burții, transpirația, saliva și pișatul... - Adică nu făcea numai să crească metale... În pauza de la metale, Cristi ăsta, al Poeților
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-mi cumpere ciocolată cu fructe... Ce să-ți mai spun? șoptea, aproape cu ură, băiatul. Când m-au luat acasă stăteam atunci liniștit. Ședeam ore întregi chircit în genunchi, rugîndu-mă la mutrița ta, căreia îi mai uitasem din trăsături; milogindu-mă la năsucul tău, care mi se părea că avea aerul celui mai înțelept năsuc de pe pământ; jelindu-mă, dacă o să mai vrei să te plimbi cu un tip care poseda, acum, deja un început de cazier. Aveam din nou
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lumina! Nu-ți bate joc"... O silabă nu m-am abătut de la ceea ce mi-a ordonat atunci Domnul și Stăpânul meu! 360 DANIEL BĂNULESCU A apărut, după o vreme, și copilul ăsta, Doru, parcă așa îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se să-i dăm și lui cămăruță, zice, eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vânătorul destoinic, cel care-l săgeta dureros ori Îl ochea cu piatra de la distanță, făcându-l să sufere În taină dureri cumplite. El juca rolul săracului care trebuia să care mari și colțuroase pietre, umplându-se de julituri, să se milogească, să cerșească Îndurare (cum văzusem prin filme), eu eram voievodul semeț, sprijinit În sceptrul prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală, lovindu-l cam prea tare uneori cu vârful
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai tîrziu, Îi deschise din nou, Îl văzu acolo, În picioare În fața lui, Înalt, puternic, pe jumătate gol și negru ca smoala: cel mai desăvîrșit mort viu pe care și l-ar fi putut Închipui vreodată, ploconul pentru care se milogise de Elegbá vreme de aproape patru ani nesfîrșiți. La Început, nu Îi veni ușor să creadă că nu continua să viseze și clătină de mai multe ori din cap, Încercînd să Îndepărteze efectele beției, Însă, deși Închisese și deschisese ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amintirea profesorului violent nu se ștersese cu trecerea anilor. Rând pe rând, Wittgenstein le-a bătut la uși, cerându-le iertare pentru cruzimea sa intolerabilă din urmă cu două decenii. Față de unii, a îngenuncheat de-a binelea și s-a milogit, implorându-i să îl absolve de păcatele comise. S-ar crede că, aflat în fața unor păreri de rău atât de sincere, orice om simte compasiune față de pelerinul suferind și se îndură de el, dar, dintre toți foștii elevi ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se povesteau cazuri cu fete care au luat foc în felul ăsta sinistru. Am mai avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun în ce hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often!“ M-a iritat, fiindcă și eu aș putea face așa. Nu felul oribil în care se poartă Amelia cu sărmanul maior m-a revoltat, cum îl lasă s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să iau legătura cu organizatorii să le cer să-mi dea o cameră mai ca lumea că dacă nu pretinzi nu dă nimeni doi bani pe tine cînd aud că venim din România se uită la noi ca la niște milogi pînă și redegiștii acum cinci ani la Berlin auzi Într-o cameră la un hotel de mîna a doua cu un pîrlit de coreean și dacă nu făceam scandal și nu-i amenințam că plec imediat că astea nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai pe care-l ai, cucoană? o Întrebă el tăios, ațintindu-și ochii asupra ceștii de un albastru strident. — Lăsați jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
jos nu mai auzeau Însă nimic. Cele câteva secunde de zăpăceală pe care le traversaseră În momentul dispariției fuseseră Înlocuite de-o hărmălaie cumplită, produsă de miliarde de voci vorbind În sute de limbi, Întrebând, răspunzând, rățoindu-se, dând verdicte, milogindu-se, exprimând temeri. Doi brokeri, pe care sfârșitul Îi găsise În exercițiul funcțiunii, tranzacționau Încă pachete de acțiuni ale unor companii care Între timp Încetaseră și ele să existe. Câțiva tineri Încinseseră un meci de fotbal. Mai spre vest, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lor. În copilărie, reamintea mesajul obsesiv, el căra peste tot acea poșetă roșie, din vinilin, în care se aflau fondurile casei. Dar absolut peste tot: la baie, în pat, la meciurile de fotbal din curtea școlii de dresură canină. Se milogeau de el să le finanțeze micile plăceri, se umileau, acceptau plata în spălat de vase, bătutul covoarelor, masaje și cântece de relaxare, seara. Pentru strictul necesar nu se zgârcea deloc, plăcerile însă nu-l convingeau că ar merita vreo deturnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vișla mea de vânătoare, singura cățelușă de pe stradă. Îl aud pe Radu, nepotul meu... are 4 ani, s-a cocoțat pe poartă și strigă: - Sonia! Sonia! vino și dă-mi un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței: - Mă duc la ’adu să-i dau un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în vervă! Nu se dansa în seara aceea, deși ne-am fi bâțâit puțin cu ele. Banii lui Edy s-au evaporat din primul foc tras de cineva, căruia nu i-au plăcut mutrele noastre și a început să se milogească în stilul lui caracteristic, cu apropouri directe și declarații diluate: - Ce aș mai bea, măcar o baterie.. două... și aș mânca o friptură ca lumea! Începuseră să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât - s-a milogit Alecu Slobodă. Ia te uită ce bățoși se țin flăcăii! s-a prefăcut a se minuna Pâcu. Se țin, dar nu știu ce îi așteaptă! a întins coarda și mai mult moș Dumitru. Să le spun eu, Dumitre? s-a prefăcut mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lucia. Înjură încă o dată. Cu poftă. Înjură, bineînțeles, Magicienii care stau picior peste picior și îți spun ceea ce nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vag străbate spre fața mea prin valurile de durere și greață atunci când mi‑am dat seama că o lăsasem, pentru moment, fără grai. Din nefericire, și‑a revenit rapid. Exista posibilitatea foarte vagă să nu mă dea afară dacă mă milogeam imediat de ea și Îi explicam și renunțam la atitudinea sfidătoare, dar nu păream În stare să găsesc Înlăuntrul meu cea mai infimă cantitate de autocontrol. — Ahn‑dre‑ah, Îți dai seama ce faci, nu? Știi foarte bine că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oamenilor nu mai au porumb... E îngrozitor! Gîndiți-vă ce vor face nenorociții până în toamna viitoare? Sunt siliți să cerșească pur și simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei și de bărbați să se milogească pentru porumb, numai pentru porumb, și să se îndatoreze peste puterile lor. Și ce-a fost aici e pretutindeni, dacă nu și mai rău... Colonelul Ștefănescu își redobândi încrederea și-l întrerupse, adresîndu-se prefectului: ― Vasăzică întocmai ce afirmam eu, iubite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi făcut orice cuplu condamnat la eșec și ne-am dus imediat să cumpărăm ceva ce ne-ar fi putut apropia mai mult sau cel puțin ne-ar fi oferit un subiect comun, În afară de al cui e rândul să se milogească de proprietar să schimbe colacul toaletei. Am ales un terier de două kilograme, la prețul de 1 700 de dolari kilogramul, după cum ținuse Cameron să-mi calculeze În repetate rânduri. L-am amenințat că-l omor dacă Îmi mai spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
faceți oamenii să vă ajute sau să își asume diverse responsabilități în companie dar nu ați avut succes, atunci s-ar putea să vă regăsiți în această greșeală fatală pe care o fac mulți manageri. Dacă ați spumegat, v-ați milogit, ați declamat și ați urlat dar nimic nu a mers, atunci sunteți vinovați de faptul că încercați să îndepărtați oamenii în loc să îi atrageți. S-ar putea să încercați să le ordonați să se implice, în loc să îi rugați să vă ajute
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
cioară De argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau cu drâmboaie, Zdrîngănind clopoței de cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, se vaietă, chiuie, se sfădesc, și astfel plictisitoarele discursuri din epopeea clasică iau forme firești de comedie. Mergerea lui Parpangel la iad și la rai e o îmbinare de vămi ale văzduhului cu priveliști de paese
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]