1,104 matches
-
atât de diferite ale Coranului. Această problemă este inerentă tuturor traducerilor de texte sacre, dar în cazul scrierilor de referință ale musulmanilor e mai pronunțată. ”În numele lui Alah, cel Bun, cel Milostiv! Slăvit fie Alah, Stăpânul Universului, cel Bun, cel Milostiv, stăpânul Zilei de Apoi, Ție își slujim și Îți cerem ajutor” este fraza de început a Coranului, manuscris întocmit de-a lungul a 23 de ani de către secretarul lui Mahomed, începând cu anul 632, când a survenit moartea profetului. Pe
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
special. Împărtășea dragoste de la inimă la inimă, niciodată exprimată prin cuvinte, ci de multe ori prin gesturi. În condițiile în care, împreună cu familia, avea domiciliu forțat (înainte de plecarea în SUA), depuși fiind din drepturi, trăind din milostenii, părintele era mult milostiv: purta de grijă elevilor orfani ai Seminarului (de la Mănăstirea Radu Vodă - București, unde era profesor), le achita bursele, le cumpăra haine și cărți, și pe toate le știe Dumnezeu. Parcă urma rânduiala Sfinților neadormiți, care opreau în mănăstire cât le
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
vorbea, intră agitat în sală primul secretar. Foarte abătut ne spune că s‑a declarat stare de necesitate în întreaga țară, invitându‑ne să mergem fiecare la comunele noastre. Era lesne de înțeles că, din clipa aceea, doar bunul și milostivul Dumnezeu ne mai poate purta de grijă. Șefii noștri își luaseră mâna de pe noi și fiecare era pe cont propriu. Noi însă nu știam încă acestea. Am mers însoțită de colega, primărița Grasu, să ne luăm salariul de la casierie. Avea
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
dar de făcut practic ce-ai făcut?” Ei? Ce vei zice? Iar pe mine El mă va întreba: „Te-ai rugat, Vasea?”. „Nu m-am rugat, Doamne, că n-am avut timp”. „Dar ce-ai făcut pentru mine, Vasea?”. „Multe, Milostive. Am luat Tighina și Camenița de la păgâni, i-am împins la gurile Dunării, la țânțari, am dus crucea la dracu-n praznic la tătari, iar pe strănepoții mei privește-i ce fac pentru slava Ta - la Kuciuk Kainargi”. „Bine, Vasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l!“ „El se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn și tăcut și lui Iosif cel tînăr, adormit pe vioară și lui Leon milostivul care hrănea șobolanii și lui Constantin cel cu ochii de miere „El se va naște, ocrotiți-l“, le spun. O tînără femeie se Închină În cele patru colțuri ale casei. Casa miroase a var proaspăt, bărbatul ei, fiul meu, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și Înger exterminator cînd dania nu corespundea convenției - privirea lui Încurcată cînd i-am spus că am impresia că Îl cunosc mai de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picioare umplîndu-și de rahat toate autoportretele ideale la diferite vîrste și urcînd tot mai sus deasupra propriei lui latrine ăsta e binele pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile hai noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numai pentru plăcerea de a se pierde în ele, privindu-le. Acum simțea că Judit se înfuriase prea mult. Ședea disperat la masa de lucru, exersând cu mare răbdare, ca un copil conștiincios. - Alef, bet, Atotputernice Dumnezeu, ghimel, dalet, o, Milostive! Cerneala neagră lucea puternic ca lumina. Către miezul nopții, când începuse să moțăie, i se păru că aude pașii soției sale. Înainte de a urca scările către camera ei, ea se oprise o clipă, apoi se aplecase, aruncând un bilet sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acel ținut al Tecuciului și din Răchiți din ținutul Adjudului, și i-am întrebat pe ei despre acel drum, iar ei ne-au arătat între acele sate, un drum vechi ce merge la Dunavăț peste Dunavicior la Răchiți. Pe dreptate, milostive pan logofete, am văzut că este un drum vechi și săpat adâncă de cară, dar acum umblă carele pe dânsul și poate să fie pe aceste semne acel drum, ce este în privilegiile lui Toader Mleșnice postelnic. Dar Dragoș și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drum, iar când este acum, ei se plâng contra lui Anton. Domnia ta este destul de cunoscător ca să faci precum te va învăța Dumnezeu. și bunătatea lui Dumnezeu să înmulțească zilele și anii domniei tale, întru pace, despre DomnulDumnezeu, amin. Domniei voastre milostiv al nostru pan și binefăcător. Cel mai mică fiu și slugă, Vitolt Mărățeanul. * 7156 (1648) Aprilie 18 Vasile Vodă Lupu dă carte de stăpânire popii Andronică din Fruntești și preotesei sale, pentru cumpărăturile făcute în satul Hilipeni de pe pârâul Dunavăț
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri sincere. Și poate că o jignire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului. Capul fusese potrivit pe bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai amintea de masacru. O mână milostivă dezbrăcase și spălase trupul. Dante se apropie ca să observe din nou chipul acela, pe când Cecco se oprise la o anumită distanță, cu fața strâmbată Într-o grimasă. Observă trăsăturile greoaie, marcate de trecerea anilor. Și nasul, deviat ca din pricina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
năucit. Ajunse la poarta Îngustă și joasă a temniței de la Stinche, aflată undeva În zidul orb de lângă San Simone. Sus, dinspre ferestuicile din turn, atârnau, ca niște podoabe de la Întrecerea de Armindeni, sforile de care deținuții sperau că vreun suflet milostiv va agăța o bucată de pâine. În acel moment, câțiva prizonieri se aflau În curte, spălând niște piei proaspăt jupuite, la un canal de irigare natural a cărui apă rău-mirositoare se scurgea liber pe pământ. - A fost adus un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl jignise. Dar de ce, la urma urmei? se Întrebă el furios, alungând de Îndată acel sentiment. Dialogul pe care Îl Întrerupsese era doar o convorbire cu neantul. - Prin cele șapte ceruri, Profetul ajunge la casa lui Dumnezeu cel puternic și milostiv, pe aripile lui Buraq, fermecatul cal Înaripat. Acolo sus, El a revelat tainele tuturor lucrurilor. - Și care ar fi aceste taine? - Dumnezeu a pus o pecete pe buzele Profetului pentru ca să nu dezvăluie nimic. - Desigur! Fiindcă n-a văzut nimic. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prieten al Anticristului! Dar nici măcar cei patru cavaleri care Îl Însoțesc nu te vor putea salva de la prăbușire, când va sosi momentul. Iar acel moment noi Îl vom hotărî! Dante ridică din umeri. - Facă-se voia Domnului cel puternic și milostiv. Abia pe scări Își dădu seama că folosise formula păgânilor. Poetul o coti spre malul Arnului, trecând pe lângă atelierele tăbăcarilor. Încerca să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory se Întorceau din nou, inevitabil, la imaginea gurii roșii căscate nefiresc În mijlocul feței albe, dar, cu un efort de voință, acoperea respectiva amintire cu emoțiile prezentului și o alunga cu răcelă departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory era grotescă: două zile de Îngrijorare și nervozitate, două nopți de nesomn, mâncarea neatinsă - toate culminând cu criza emoțională declanșată de decizia abruptă a lui Rosalind - Îi drogaseră partea conștientă a minții, Împingându-l Într-un fel de comă milostivă. Când pipăia stângaci măslinele de pe masa pentru dejunuri gratuite, s-a apropiat un individ care i s-a adresat, așa că Amory a scăpat măslinele dintre degete. — Ia te uită, Amory... Era o cunoștință de la Princeton. Habar n-avea cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decesului, nici originea lui geografică, nici rangul social, nici înfățișarea fizică, nici caracterul, nici temperamentul, nici relațiile, nici aventurile amoroase, nici angajamentele politice, nici ascendența sau potențiala lui descendență, nici măcar locul sau locurile sale de reședință... Totuși, nu lipsesc sufletele milostive care să umple aceste spații albe cu presupuneri una mai extravagantă ca alta. Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri extrapolează plecând de la poezia lui; cei mai puțin frecventabili dintre acești paraziți, creștini angajați în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive seri: " Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei preasenine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloșul la coapsă și cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
putere, Limpede-i Auzul Cerului când scriu Și-i ascult porunca Dintru Înviere... Simt cum mă cuprinde În întreg cuvântul, Dacă port povara Unui nume sfânt Până când mă duce Peste lume vântul Iartă-mi amăgirea Prafului ce sunt... El, cel milostivul, Era drept și bun, Darul lui să fie Cel întru ființă, Eu acestui nume Vrednic mă suspun Și respect botezul Dat spre folosință... Referință Bibliografică: Nicolae... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie
NICOLAE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364491_a_365820]
-
sânge, prietenia, frumusețea, vreun avantaj oarecare. În viziunea Mântuitorului aproapele nu este o persoană care să ne atragă prin ceva anume (prin legături de rudenie, de prietenie, de frumusețe sau din alt motiv așteptat de mine însumi). În pilda samarineanului milostiv, El arată cine este cu adevărat aproapele cuiva: omul care se apropie de cel gol, de cel căzut în mâinile tâlharilor, de cel plin de sânge și aproape mort. Omul care se apropie de cel care este incapabil să răspundă
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
exemplul viu cu privire la modul de raportare a fiecăruia dintre noi la aproapele și cu privire la cât putem fi de aproape unii față de alții în suferință, ca fenomen, ca fapt general-uman, în suferința obiectivată în semenul nostru. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Samarineanul Milostiv și aproapele firii umane căzute pradă duhurilor rele, ne-a arătat ce înseamnă a fi ,,aproapele" cuiva, dar ne-a arătat și care trebuie să fie atitudinea fiecărui creștin față de suferință. Prin urmare suferința nu este subiect de sine stătător
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare și să ne mai gândim și la gustul de Dumnezeu." (11 ani) „Cei care nu-l găsesc pe D-zeu sunt cei care îl căută din interes." (12 ani) „Milostivul e rar că mila n-o găsești pe toate drumurile deoarece ea trebuie cultivată." (14 ani) „Altarul este partea din biserica unde preotul vorbește între patru ochi cu Dumnezeu." (10 ani) „Unii oameni nu putrezesc după ce mor, pentru ca trupurile lor
JURĂMÂNTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363851_a_365180]
-
îți încredințez acest pui al meu care mi-e tare drag, dar pe care nu-l mai pot îngriji!... - Și ce să fac cu el?... - Te rog să-l dai în grijă fetei cu inima cea mai bună și mai milostivă pe care o vei întâlni în cale în călătoriile tale!... - Se înțelege! Așa voi face!... Am plecat și din țara zăpezilor. Iarăși am călătorit mult, mult de tot, fără să opresc undeva. Din timp în timp admiram jucăușul pui de
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
fascinează. Atunci am înțeles pe loc că ființa aceea, cu o figură de înger, cu fața luminoasă și cu buze delicate, era cea mai frumoasă, cea mai gingașă și mai romantică fată din lume. Pe deasupra, avea o inimă bună și milostivă, cea mai milostivă din câte văzusem până atunci pe lume! I-am oferit ei mărul cel frumos, jumătate roșu, jumătate auriu, ramura cea veșnic vie cu flori roșii, precum și simpaticul pui de vulpe argintie. - Toate astea sunt pentru tine, i-
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]