326 matches
-
calitate a unui părinte duhovnicesc este aceea de mijlocitor: în chip inconștient - menționează Sfântul Simeon Noul Teolog în inima mea nenorocită a rămas iubirea și credința față de sfântul bătrân, din pricina căruia după trecerea atâtor ani Dumnezeu Cel iubitor de oameni milostivindu-Se de mine prin rugăciunile aceluia m-a izbăvit iarăși din multa rătăcire și m-a scos din adâncul răutăților<footnote Idem, Cateheze, p. 248. footnote>. Ajutorul oferit de părintele duhovnicesc nu face de prisos treptele ascetice pe care trebuie
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
din Polonia Mare și Mică, precum și din provinciile Lemberg și Volînia. nnn În ebraică: Sefer Ha-Kabala. ooo Ieremia, 50:20. ppp Vezi, de exemplu, Deut. 30: 3.5: "Atunci Domnul Dumnezeul tău va întoarce pe robii tăi și se va milostivi asupra ta și iar te va aduna din toate popoarele printre care te-a împrăștiat Domnul Dumnezeul tău. Chiar de ai fi risipit de la o margine a cerului pâă la cealaltă margine a cerului, și de acolo te va aduna
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în Ghilgal înmulțiți fărădelegile!" (4: 4). Numai o reîntoarcere la credință poate aduce salvarea: "Căutați binele și nu răul, pentru ca să fiți vii, și astfel Iahve, Dumnezeu Savaot, va fi cu voi precum ziceți că este! Poate că Iahve se va milostivi de cei rămași ai lui losif' (5: 14-15)24. Ca și Amos, Osea, contemporanul său mai tânăr, predică în Regatul de nord. Vocația sa și sensul mesajului său profetic par legate de vicisitudinile căsătoriei lui. Dar interpretarea 21 Vezi exemplele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
venit. Cel mult, un giulgiu să nu ni se răspândească oasele. Ce rămâne după om? Un nume pe-o cruce. Și de ai noroc, un gând bun în amintirea oamenilor. Și-apoi... Uitarea... "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!", slujește mitropolitul, "Milostiviți-vă! Agonisiți comori în Ceruri! Acolo unde este comoara voastră, va fi și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că răsplata voastră mare este în Ceruri!" Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încropită pe jaful nemilos al popoarelor asuprite cărora le ia și bucățica de la gură! Dacă au atâta bănet, ce-au cătat în țara mea săracă?! Cine poate, oase roade"... Zicala asta o avem și la greci. De pașale să ne milostivim, și pe amărâții de ieniceri ciorbagii, care n-au în raniță decât lingura și strachina să-i tăiem?! Dreptate-i aiasta?! spune el cu mânie. "Banul n-are miros", cugetă Țamblac. Ba are, boier Țamblac, are! Pute! Nu simți? Desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prostimea cu scârnă și alte batjocuri. Să fie învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. "Cine-o face ca mine, ca mine o să pățească!" Tăutu se foiește de pe un picior pe altul, tușește încetișor și gângăvește cu glas plângător: Milostivește-te, Doamne, nu... nu s-ar putea numai mădularul cel scârbavnic? Măi Tăutule! De ce nu te-ai făcut tu popă? Milă? Pentru cine? Pentru ticăloși? Fac umbră pământului numai pentru rele. Îngăduința față de ticăloșie te face părtaș la mișelie! Buruienile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cei care nu mai apucă niciodată să vadă lumina soa relui? Să ferească Dumnezeu să le vezi! Domnul duce a avut Încre dere În noi. Copila e orfană și trebuia să se găsească cineva s-o crească. Noi, care suntem milostivi și dorim să ne mân tuim sufletele, nu știm cine e și nici n-avem a vorbi despre ea... Uiți totul, cine e, cum, cine, când a adus-o. Ai văzut c-au fost numai doi oameni de Încredere aleși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lângă dânsa de slujbă și de poslușanie și pururi viindu și mergându de descalecă agi, oameni împărătești, și alți oaspeți...pururi și domniia mea și toți boiarii meregându...și făcându-se multă cheltuială și neavându oameni de slujbă, m-am milostivit...cu dzece oameni poslușnici.” Că după această dată nu se mai spune decât Mănăstirea Galata se poate explica prin faptul că aceasta a intrat definitiv în conștiința oamenilor. Din câte am văzut până aici, presupun că Galata din Vale nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acele vremuri! De altfel, robii țigani făceau parte din daniile domnești către mănăstiri sau erau proprietatea unor boieri. Uite ce spune Aron Vodă la 12 mai 1594 (7102): „Io Aron voievod,...domn al Tării Moldovei. Iată domnia mea m-am milostivit și am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire numită Galatiia, cu cinci sălașe de robi țigani...cu toți copiii lor.” - Ce să mai zic, mărite Spirit, când printre zapise găsesc câte unul care vorbește de cârciumi cu pivnițe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a toată Tara Românească și cu preaiubiții și dintr-o inemă frații mei Petru voievod’ și Ion voievod și Moisi voievod, fii marelui prebunului răposatului Simeon Movila voievod, nepoții răposatului Eremii Movila voievod. Facem știre tuturor...cum noi...ne-am milostivit și am dat și am miluit sfânta mănăstire a noastră ce se cheamă a Balicăi, ce este la Galata, lângă târgul Iașilor,...care mănăstire este începută și făcută de răposatul Balica hatman și este săvârșită și întărită de răposatul părintele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
poslușnici și să nu fie supărați nici cu o angărie.” Urmează darul de 12 poslușnici al lui Stefăniță Lupu voievod din 12 dec. 1659 (7168). Vine apoi, la 18 dec 1661 (7170), Istratie Dabija Voievod: „Adică domniia mea m-am milostivit și am miluit svânta mănăstire ce să cheamă Aron Vodă, în țarina târgului Iașilor...cu 16 poslușnici să fie de treaba svintei mănăstiri și să fie pace de dajde.” - La dăruirile de poslușnici se adăugau și miluirile cu țigani robi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
se pare cercetătorule de vremuri apuse? - Nu-i rău pentru început. Nu-i rău deloc. E o adevărată bogăție.Să adăugăm acum și casele dăruite de Eremia Moghila voievod la 2 dec. 1600 (7109): „Io Eremia Moghila voievod...m-am milostivit, am dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări de la sfânta mănăstire numită Sfântul Sava...din târgul Iașilor, cu casele acelea care sânt aproape de sfânta biserică, pe care le-a făcut mai înainte, de demult, Iani vistiernicul (Hadâmbul), apoi au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vă dăm de știre de rândul lui Ion din satul Hlincea. Pentru aceea, cum veți vedea această carte a domniei mele, voi să aveți a-l lăsa în pace de toate, podvoadele și altele mărunte...pentru că domniia mea ne-am milostivit și l-am lăsat să fie grădinar sfintei mănăstiri de la Sfântul Sava.” Ce părere ai despre asta? - Mărite Spirit, adevărul este că această scutire a fost dată în numele mănăstirii și nu de dragul grădinarului. Cam așa mi se pare mie. Dar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dovadă clară că mănăstirea Hlincea a fost neîngrijită de călugării greci o găsim în zapisul din 18 dec. 1616 (7125) al Mariei - fiica lui Petru Schiopu - în care se spune, printre altele: „Deci, când au vrut Dumnedzău și s-au milostivit de-au dăruit pe măriia sa Radul (Mihnea) voievod cu domniia Tării Moldovei, când am venit și eu cu măriia sa, aflat-am mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și pustiite, căci...de la mănăstiri de la Dionisiate, călugării
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
floarea cupolelor spre soare și Statie, fost clucer, cu soția sa, Cârstina, îi dăruiesc la 9 august 1671 (7179) seliștea Dăieni pe Prut. Vine apoi din nou ctitorul, la 12 nov.1671 (7180), și spune: „Adică domniia mea, m-am milostivit ș-am miluit sfânta mănăstire Cetățuie, care o am zidit eu...cu o moșie ce să cheamă anume Valea Cozmoaie.” 6 august 1671 (7179) este data la care: „Io (Gheorghe) Duca voievod. Dăm știre domniia mea cu această carte... (precum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sfârșitul anului 1670 biserica era deja zidită și închinată Muntelui Athos, să vedem ce a mai urmat... - Să vedem, mărite Spirit, ce spune Gheorghe Duca voievod în zapisul din 1 sept. 1671-10 aug. 1672 (7180): „Adică domniia mea m-am milostivit și am miluit svânta mănăstire Clatiia în Codrul Iașilor...zidită de boierul nostru Paun vameșul, cu hotarul prin pregiurul mănăstirei în Codru, din loc domnescu; Si am trimis pe boieriul nostru, Irimicea vornicul, cu mulți boieri și oameni buni și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
terminată zidirea ei, au venit noii stăpâni - oameni pricepuți - care au luat totul în primire... - S-a întâmplat însă un lucru mai puțin obișnuit. La 2 aug. 1685 (7193) vine Constantin Cantemir Voievod cu hotărârea: „Adică domniia mea m-am milostivit de am dat ș-am întăritu la svânta mănăstire la Sveti Ioan (Zlataust) ce iaste aicea, în târgu în Iași...cu moșiile de la Prisăci care sântu după mănăstirea lui Aron Vodă și cu viile de la Dealul Brândzii și cu tot
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o bucată de loc de satul Negrinților, în ținutul Hotinului. Si iar, niște dugheni și cu pivniță de piatră, în târgul Iașilor împotriva chevăsăriei domnești, în Ulița Rusască. Deci pentru aceste sate și moșii ce scriu mai sus m-am milostivit domnie me de le-am dat danie...la sfânta noastră rugă.” - Iarăși, mărite Spirit, spune vodă Barnovschi: „Am zidit ruga și biserica din târgul Iași”. Iar în testamentul din 1633 zice că: „Așijderea, sfânta biserică Uspeniea Preciste den târg din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
oct. 1702 (7211), poruncește lui Gheorghieș vornic de poartă „a merge la Vacota, ce iaste pe Ciric, în sus, care iaste loc domnesc...și să socotească și să arate și să dreptedză hotarul acelui loc...Căci acel loc m-am milostivit...și l-am dat danie și miluiri Svintei mănăstiri lui Danco din târgu din Iași.” - Apoi daniile către proaspăta mănăstire au început să vină și de la muritorii de rând. Printre aceștia se numără „Sandul Crupenschi fost medelnicer mare”, care, împreună cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și un argat ai mănăstirii.In anul următor, la 20 nov.1733 (7243), Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, constatând că mănăstirea Dancu „fiind o mănăstire foarte slabă, fără moșii, fără vinituri; având numai 10 pogoane de vii la Odobești...m-am milostivit și i-am iertat pogonăritul pe aceste vii.” Apoi, la 5 dec. 1734 (7243), scutește de toate dările și angăriile 12 oameni străini ai mănăstirii. - Si uite așa, scutind de dări o crâșmă, o pivniță cu băutură din Iași, procopseala
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Icoana Maicii domnului făcătoare de minuni... - Când a fost zidită de fapt această biserică, mărite Spirit? - Tocmai am dat peste un zapis din 7 feb. 1659 (7167), în care se spune: „Noi Gheorghie Ghica voievod ...Adică domnia me m-am milostivit și am miluit pre sluga noastre, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc să-și facă o bisericuțe în Dealul Mare, ce este în ținutul Iașilor, iar dacă vă face bisericuțe să o închine la Ierusalim.” - Eu zic
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
codru și alta dintre Valea lui Pătrașco și Tomești, indicând și hotarul acestora. Ei, acum vine dilema. La 2 august 1685, Constantin Cantemir voievod a întărit Mănăstirii Sf. Ioan Zlataust stăpânirea asupra moșiei Prisăci: „Adec(ă) domniia mea m-am milostivit de am dat șam întăritu la sv(â)nta măn(ă)stire la S(ven)ti Ioan ce iaste aicea , în târgu în Iași,...cu moșiile de la Prisăci...și cu viile de la Dealul Brindzii și cu tot locul și cu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
din Țânțăreni de pe Răut... Stareț un vrednic moldovan Dosoftei Vârlan. Când cu zvoboda haholii aduși ca muncitori odinioară în jurul mănăstirii au sărit să sfarme și să ia tot: așa că călugării de azi blăstămău pe cei de odinioară cari s-au milostivit și i-au adus pe acești străini. Întemeetor Efrem Iurcu răzeș, care și-a dăruit el cel întăiu răzășia. S-au așezat aici întăiu trei călugări, care și-au făcut aici bordeiu, după care au început a umbla cu milostenia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comitetele literare, nu avea un venit fix și, vreo patru ani, nici casă (abia În ’76, după vreo două interviuri mai „aspre” date de mine la Stockholm și după un memoriu la c.c. făcut de Mama mea, s-au milostivit „forurile” și l-au scos din casă, din apartamentul cumpărat de Tata În strada Luterană, unde locuiesc și azi, pe colonelul de securitate care ocupase casa „cu japca”, cum se făcea atunci, după ce vechii ocupanți, o pereche de artiști evrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un sens sau altul, acest străvechi drum, vom mai da câteva exemple din secolul al XVI-lea: 1522, Ion Zapolya, la cererea lui Radu de la Afumați, trece cu oastea pentru a lupta contra turcilor (cronica anonimă) "Ianoș craiu s-a milostivit spre creștini și s-au gătit cu oaste de 30000 de unguri...au pogorât pe la Rucăr, aici în țară..." După 1526, când Ungaria a fost ocupată de turci, după luptele de la Mohacs, mai multe expediții românești se îndreaptă spre Transilvania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]