KorAP: Find »[drukola/base=miluță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...10 >

234 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773

scoate ceva de la ea. O apucau furiile când o vedea dormind cu-atâta nepăsare, dezvelită și-mprăștiată, fără să țină seamă c-o poate zări ea și-o putea simți, ceea ce era și mai rău, băiatul, gândi, lunecând cu privirile spre Miluță, dar neîndrăznind să se miște, să nu-l trezească, și nici s-o acopere, să n-o trezească nici pe frumoasa-frumoaselor desfăcută în pat, ca un nufăr de baltă. O apucau pandaliile, dar se stăpânea și amuțea, și-i zâmbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
prejos. S-o-mpingă numai și pe urmă să-i calce pe umbră, s-o prindă asupra faptului și să-i închidă gura pentru totdeauna, lecuindu-l și pe Toma de pacoste și dându-i o pildă bună și lui Miluță, care numai atât așteaptă, zbânțuratecul, să se rătăcească și el pe cărări străine! Ah, doamne, ce bucurie, ce liniște! Ce-ar mai întineri și s-ar înzdrăveni din nou să se poată odată descotorosi de pacoste! La ce-i trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât de mare, cum numai pe câini poate să-i apuce câteodată. Lătrau sau urlau cu rândul spre lună. Bătrâna, în sfârșit, se desprinse de lângă noră. Porni spre ușă, să-l învelească și pe Miluță. Abia făcu doi pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și tu cu hainele astea ți-ai găsit... Vocea i se curmă printr-un țipăt, ca și cum i-ar fi dat cineva o lovitură pe la spate. Pierzându-și echilibrul, se prăbuși peste trupul întins pe saltea cu fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
ei micuț, uscat, numai cu mâinile și picioarele mari, deformate de trudă, brăzdate de vine negre, umflate și noduroase, se-ndreptă spre spălătorul din ungher și-și clăti mâinile și fața. Udă încă, ștergându-se în fața icoanelor, la picioarele lui Miluță, cu prosopul în mâini, prinse să se închine cu glas tare, cu voce schimbată. Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se numele tău... Îndură-te de noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre... Luă apoi mătura de după ușă, târnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
trosnea răgușit. Bătrâna, târșindu-și picioarele-ncălțate-n târlici, trecu pe lângă ușa apartamentului celor două fete de la etaj, fără să întoarcă fața, să privească cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească de-o boală urâtă. Se temea pentru Miluță. Stricăciunea și răutatea pătrund mai iute ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din pod, și altul deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
mai vedea scara și mai putea. Se mira că cealaltă, Irina, care era fată cuminte, de oameni necăjiți, stătea cu asta. Nu mai primise un rând de la Toma. Nu voia să se gândească la el acum, pentru că prea o impresionase Miluță îmbrăcat în hainele lui, trântit acolo, pe saltea, cu mâinile la cap ca un mort. Parcă era mort. De la Alexandru, de mai bine de un an venise scrisoarea aceea din Germania, din lagăr. De la ea de-acasă făcea o oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
trântit acolo, pe saltea, cu mâinile la cap ca un mort. Parcă era mort. De la Alexandru, de mai bine de un an venise scrisoarea aceea din Germania, din lagăr. De la ea de-acasă făcea o oră de mers până-n oraș. Miluță nu făcea nici atât până la depou pentru că depoul era la marginea orașului și-apoi era tare de picior, dacă făcea trei sferturi de oră, și nici atât doar iarna când viscolea sau era ghețuș pe drum făcea mai mult. Atunci se scula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
făcea milă de el cât de dimineață trebuia să se scoale. De cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și silitor, totdeauna avea de învățat, de citit -, o punea să-l trezească, și-l scula înaintea lui Miluță. Pe Miluță îl trezea numai când era gata cu masa, când cocea turtele pe plită și le punea în pachet la amândoi, lui Toma în servietă, lângă cărți, lui Miluță în cufărașul vechi de lemn, rămas de la Costache, de pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
de el cât de dimineață trebuia să se scoale. De cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și silitor, totdeauna avea de învățat, de citit -, o punea să-l trezească, și-l scula înaintea lui Miluță. Pe Miluță îl trezea numai când era gata cu masa, când cocea turtele pe plită și le punea în pachet la amândoi, lui Toma în servietă, lângă cărți, lui Miluță în cufărașul vechi de lemn, rămas de la Costache, de pe când lucra tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
o punea să-l trezească, și-l scula înaintea lui Miluță. Pe Miluță îl trezea numai când era gata cu masa, când cocea turtele pe plită și le punea în pachet la amândoi, lui Toma în servietă, lângă cărți, lui Miluță în cufărașul vechi de lemn, rămas de la Costache, de pe când lucra tot la Ateliere că asta era a ciocănarilor de la tren, lădița cu scule și oleacă de pământ pe lângă casă, în mahala sau la țară, dacă erau de prin satele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
niște ochi mari, speriați, strângându-și brațele la piept atât de slăbită de vestea cea mare că nora trebui s-o sprijine. N-auzi, mamă? o zgâlțâi ea s-o trezească. Tom! Tom! Despre Tom este vorba. L-a văzut Miluță astă-noapte! Bătrâna parcă ar fi surzit brusc sau ar fi uitat sensul cuvintelor. Cerboaica o luă mai deslușit de la capăt: S-a trezit Miluță și mi-a spus că l-a văzut. N-a putut vorbi cu el, dar l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
mamă? o zgâlțâi ea s-o trezească. Tom! Tom! Despre Tom este vorba. L-a văzut Miluță astă-noapte! Bătrâna parcă ar fi surzit brusc sau ar fi uitat sensul cuvintelor. Cerboaica o luă mai deslușit de la capăt: S-a trezit Miluță și mi-a spus că l-a văzut. N-a putut vorbi cu el, dar l-a văzut în carne și oase. E-n oraș. Unde? întrebă bătrâna, ștergându-și nădușeala, și-și desfăcu brațele vânturându-le prin aer, vrând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
mareșal Antonescu, a domnilor general Pantazi, general Șteflea și domnișoara Negulescu." Mă întreb ce-o să se-aleagă de toate doamnele și domnișoarele astea din Consiliul de Patronaj! Nu scrie-n ziare, dar s-a spart frontul! Așa se vorbește. Pe Miluță era cât pe ce să-l ia-n Germania. Ei, ce-o să se aleagă de toate doamnele și domnișoarele astea din Consiliul de Patronaj dacă vin rușii? Nu știu ce-o să se-aleagă din toate doamnele și domnișoarele astea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
la răsărit, altul la apus, i-au rupt inima-n două. De-atunci, clipă de clipă, lumea se-ntunecă în inima ei sfâșiată, și n-a mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
dumneata?! Ia fă-te-ncoa, mătușă! Unde mi te-ai pitit pân-acu? Spionezi, hai? Spionezi forța publică? Curăț podelele, domnu jandarm, se dezvinovăți bătrâna făcându-i-se frică, și o năuci presimțirea că ceva nu-i cum trebuie cu Miluță. Va să zică așa, hai? continuă s-o toace la cap plutonierul, numai din răutate, s-o sperie, să râdă de ea. Sari cu gura?! Îmi faci observații?! Ultragiezi forța publică în exercițiul funcțiunii?! Dumneatale știi ce-i asta? Știi că pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu, cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac la prima zgâlțâială a bătrânei. O zări ca prin vis aplecată deasupra lui: " Te caută jandarmii! Ce-ai făcut?" Nu mai avu putere să-i răspundă. Todireanu, tatăl Irinei, era prieten cu moș Țurcanu. Vorbea lat, dulce și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
holercă", în colț, la bufetul gării. Un plutonier austriac: Ritter. Ăștia vor să vă ridice, i-a spus Ritter. De unde știi? Mi-a spus Zainer, zicea mai târziu mecanicul că i-a spus Ritter. Ăsta era mare mahăr. Hitlerist înfocat. Miluță, după plecarea de-acasă, de frica jandarmilor, a ținut-o tot într-o fugă până la Ghiță Todireanu. Vino cu mine! i-a spus mecanicul. Unde? s-a pierdut cu firea Miluță, și l-a împuns gândul c-a făcut altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
a spus Ritter. Ăsta era mare mahăr. Hitlerist înfocat. Miluță, după plecarea de-acasă, de frica jandarmilor, a ținut-o tot într-o fugă până la Ghiță Todireanu. Vino cu mine! i-a spus mecanicul. Unde? s-a pierdut cu firea Miluță, și l-a împuns gândul c-a făcut altă prostie venind. Unde? mai întrebă o dată. Da ce-i cu hainele astea pe tine? Văd că ești pus la șapte ace! Parcă ești ginerică, râse mecanicul, făcându-i cu ochiul, adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
făcându-i cu ochiul, adică să te fofilezi, șmechere, să nu pună laba pe tine! Cine să creadă, înțolit în costum de gabardină, un pârlit de fochist? Hai cu mine. N-ai pus în gură nimic... Să mănânc?! se miră Miluță, și dădu din umeri. De mâncare îmi arde mie, când sunt pe urmele mele? Intră cu Ghiță Todireanu într-un local ferit, știut numai de mecanic, și-i izbi nările, gata să-l dea jos de pe picioare, un miros puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
măsuță în fund, mai retrasă, cu toate că nu era nimeni înăuntru la ora aceea. Băură, mecanicul îl lăsă să înfulece, și până să termine, îi povesti el. N-avea fântână în curte, și-și construise o pompă. A văzut și el, Miluță, de unde aducea apă nevastă-sa. Nu-i departe, dar vrea femeia să aibă fântână în curte, să nu mai rupă glodurile când plouă. A meșterit o pompă în atelierul de la depou și-a pus-o în vagonul de intervenție, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
aibă fântână în curte, să nu mai rupă glodurile când plouă. A meșterit o pompă în atelierul de la depou și-a pus-o în vagonul de intervenție, îi povesti. De-aici a-nceput. Acolo țineau toți câte ceva, doar știe bine Miluță, că și el... Azi-dimineață s-a dus să scoată pompa și s-o aducă acasă. Mă duc, și peste cine dau? povestea meșterul. Cine crezi că făcea de pază la vagon? Prietenul meu, Ritter. "Gutten Morgen, Ritter", zic, și dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
dăm o raită pe la depou, să vedem care-i mișcarea. Bine? Dacă-i groasă, o ștergem. Nevastă-mea știe. Dacă nu mai vin, să nu s-apuce să-mi ridice parastas la biserică. Nici n-a fost nevoie ca el, Miluță, să-i mai povestească isprava de pe locomotivă. A stat cu ochii cât străchinile și l-a ascultat, pe urmă i-a destăinuit cum îl simțea, cum îl simțea pe neamț cu arma-n spate și nu știa bine ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
îl ducem de-aici? Cu ce? Da. Cu ce? E ud tot. A mers prin pădure. Uite la picioarele lui. Ce facem? ...dacă nu voi fi în lagărul nr. 21, în orice caz să nu vă mai gândiți la mine. Miluță? Să-l aduc pe Miluță? Ce să-i facă Miluță?! Nu, nu... Miluță... Lasă. La altceva mă gândeam. Își duse mâinile urechi să nu mai audă. Ajunge! Stăpânește-te! o încurajă bătrâna. Nu-l vezi că moare? Cum o să moară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]