377 matches
-
interzis creștinilor să mai bată clopotele pe tot cuprinsul împărăției sale. Ce gânduri putuse să zămislească sunetul acela repetat, se mira în sinea lui Selin; de fapt lui îi era dor de orașul lui, de cetatea celor o mie de minarete, de Istanbul. Știa că nu are voie să aibă sentimente, dar acum, la auzul sunetelor acelora armonioase venind în valuri spre el, simțea nevoia să audă, în clipa ce precede rugăciunea lui, tânguitul muezinilor preluat din minaret în minaret, dus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o mie de minarete, de Istanbul. Știa că nu are voie să aibă sentimente, dar acum, la auzul sunetelor acelora armonioase venind în valuri spre el, simțea nevoia să audă, în clipa ce precede rugăciunea lui, tânguitul muezinilor preluat din minaret în minaret, dus de briza mării și întors de ecourile marilor ziduri. Ce bei valah o fi fost acela care încheind pace cu sultanul a cerut în tratat să fie trecută clauza ca pe teritoriul Valahiei să nu se ridice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de minarete, de Istanbul. Știa că nu are voie să aibă sentimente, dar acum, la auzul sunetelor acelora armonioase venind în valuri spre el, simțea nevoia să audă, în clipa ce precede rugăciunea lui, tânguitul muezinilor preluat din minaret în minaret, dus de briza mării și întors de ecourile marilor ziduri. Ce bei valah o fi fost acela care încheind pace cu sultanul a cerut în tratat să fie trecută clauza ca pe teritoriul Valahiei să nu se ridice nici o moschee
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de briza mării și întors de ecourile marilor ziduri. Ce bei valah o fi fost acela care încheind pace cu sultanul a cerut în tratat să fie trecută clauza ca pe teritoriul Valahiei să nu se ridice nici o moschee, nici un minaret? Fusese un mare bei, căci iată el Selin pașa a fost primit împărătește, stătea împreună cu oamenii lui într-o casă care devenise seraiul lui, doar că atunci când clopotele sunând îi spun că valahii sunt toți împreună uniți în rugăciune, o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vină ca un mesia țarul rușilor și să-i izbăvească de otomani... Ah, de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu ochii deschiși... Și spătarul Mihai recapitulă pentru a suta oară: deci vodă, pe arșița aceea de foc, acum jumătate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un mesia țarul rușilor și să-i izbăvească de otomani... Ah, de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu ochii deschiși... Și spătarul Mihai recapitulă pentru a suta oară: deci vodă, pe arșița aceea de foc, acum jumătate de an
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu știa ce se găsește -, Istanbulul celor aproape un milion de locuitori (Parisul abia dacă ajungea la jumătate) resimțea acea agitație proprie momentelor când stocul proviziilor anuale se apropie de sfârșit. Era un oraș al palatelor și al geamiilor și minaretelor, al cazărmilor de ieniceri și al închisorilor; doar spre mahalalele grecești și spre porturi devenea o localitate productivă. Nemulțumirea unei pături întregi din populația orașului, deprinsă să trăiască bine de pe urma războaielor imperiului, în fiecare primăvară amenința să se transforme în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la gât și nestrânse în cingători, mergeau în șir Brâncovenii. Prin orașul care nu se trezise, unul după altul, ca niște arătări de vis, nici șovăielnici, nici hotărâți, nici mândri, nici umiliți, treceau ca într-o plutire albă din Istanbulul minaretelor spre Constantinopolul turlelor aurite de biserici. Un țipăt prelung, sfâșietor, trezi toată lumea aflată între zidurile mânăstirii, și era mult popor adunat din toate satele oltenești de prim prejur, căci era hram la bolnița cea zidită de către domnița Ancuța, fiica doamnei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și paznicii închisorii își luară locurile lor în jurul cortului din mijloc decorat cu însemnele sultanului și ale cumnatului său, marele vizir. Tânguit, primul muezin începu să-i îndemne pe credincioșii lui Allah să-și recunoască dumnezeul. După el, din toate minaretele orașului venea aceeași chemare, crescând pe măsură ce creștea lumina zilei. Între prima chemare a muezinilor și cea de a doua va trebui „să se întâmple totul“, își aminti Ștefan vorbele căpitanului gărzii. Ridicând ochii, întâlni nemărginirea mării și nu-și mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imense, a plajei pustiite pe care fluviul n-o mai udă decât încet și cu părere de rău; a cocioabelor pipernicite a căror înfățișare informă amintește de colibele primitive; tăcerea, deșertul, populația cu chipul palid, părul crescut sălbatic, veșmintele mizerabile; minaretele cu fleșe avântate spre cer pe malul drept, domurile grele pe cel stâng, totul ne vestea alte moravuri și un ținut nou; nu ne-am putut înăbuși un sentiment de regret; nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
colină rotunjită acoperită de păduri dese. Din vârful colinei și printr-un luminiș pregătit cu îndemânare, descoperim panorama Iașilor. E foarte frumoasă; a fost nu fără motiv comparată cu aspectul Algerului văzut din largul mării. Multele fleșe, ascuțite ca niște minarete, casele albe așezate în amfiteatru, urcând în formă de triunghi, totul, până și aburii albăstrii prin care se arată orașul moldav, justifică această apropiere. Schimbăm caii pe culmea colinei și drumul se azvârle curând în vale, trasând cotituri sinuoase precum
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
acoperit. În mijlocul țipetelor, autobuzul se opri, cu un scrâșnet puternic de frâne, în fața arcadelor de lut ale unui hotel cu geamuri murdare. Janine coborî, dar când se văzu în stradă simți cum i se taie picioarele. Zărea deasupra caselor un minaret galben și subțire. La stânga se profilau cei dintâi palmieri ai oazei și ar fi vrut să meargă către ei. Deși nu mai era mult până la amiază, frigul era puternic; Janine se înfioră în bătaia vântului. Se întoarse spre Marcel, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și auzitori de voci, călugări, trădători, mântuitori, prefecți romani, guvernatori bizantini, generali musulmani și prinți cruciați, asceți, pustnici, făcători de minuni și martiri. Până În ziua de azi Ierusalimul mai trage clopotele bisericilor În amintirea lor, le plânge numele din vârful minaretelor și Îi invocă prin incantații cabalistice și jurăminte. Dar acum, În clipa asta, părea că nu mai rămăsese În oraș nici un suflet viu În afara lui, a șopârlei și a luminii. În adolescență, colindând pe străduțe și pe câmpuri pietroase, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
veniră În minte cuvintele „și locul său nu l-a cunoscut“, dar oricât se străduia, nu reușea să-și aducă aminte de la cine auzise cu câteva zile În urmă citatul acesta Înfricoșător. I se păru o exprimare exactă și pătrunzătoare. Minaretele moscheilor de pe dealurile ce Înconjurau Ierusalimul, ruinele și zidurile de piatră cu cioburi de sticlă colorată pe deasupra, ce adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care fusese atât de intens galbenă, ca tutunul, se îneca într-un praf gri, devenea între timp un fel de „ducă-se pe pustii“ unde nu se mai pleca, de unde nu se mai venea. Nici măcar țigările nu mai miroseau a minaret, a piramide sau a odăi pline de umbră și încărcate de covoare, ci a zgârie-nori, a străzi labirintice și a poduri întinse la nesfârșit. Călătoream tot mai rar la B. ca să-i vizităm pe părinții mamei, pe mama ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
printre copacii bătrâni, unde adia un vânt văratic și mama se sprijinea de pernele unei canapele, atât de destinsă și total abandonată stării ei, de parcă ar fi purtat o rochie de seară ușoară, iar aroma țigării ei umplea camera cu minarete și palate în dosul zidurilor înalte. De cele mai multe ori rămâneam și eu exclus, o priveam, fără să fiu observat de ea, din hol sau din sufragerie, pe acea străină care era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sunetul unei pungi de hârtie sparte decât răgetul din toți bojocii de care e nevoie pentru a speria canicula. Dumnezeule, ce căldură. Și mirosul. Sunt În grădină, Îndepărtând voma lui Joshua Mayhew de pe covoraș. Voma din cereale e presărată cu minarete pastel de bezele. Am observat că Josh arăta cam palid și transpirat În timp ce se trecea de la un copil la altul pachetul cu cadouri și am reușit să-l scot pe hol, dar pe când eu mă luptam să deschid ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bărbați. Somnul de plumb, alternând stării sale de veghe, survenea totdeauna numai în nopțile cu cer senin și țintat cu stele, până când, deasupra unui chiparos, cu inima tresăltând de o bucurie de sarazin, întrezări Semiluna aurită, într-un vârf de minaret, cum răspândea o strălucire lugubră. Creierul lui care, între timp, se dezrobise de toxinele alcoolului, începu să lucreze cu celeritatea dintotdeauna, la fel ca în perioada de liceu, când se lua la întrecere cu ascuțimea de minte a lui Euler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
undeva în Țara Sfântă... Undeva în Ierusalim! Poate că din întâmplare fusese ferecat, aproximativ, într-un sector de oraș, unde trăiau nu numai israeliți, nu numai creștini, ci și mahomedani... Semiluna aurită care lucea uneori într-un vârf ca de minaret nu era o nedemnă părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imaginea aceasta avea să i se estompeze, dar că, simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea din coșurile cu carne pe care el le ducea pe creștet, după obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al celor din Cadrilater. Căzând de la balconul etajului al douăzeci și șaptelea, începu să se gândească la clipa mutei agonii dar, încă o dată, puterile lui nu-l dădură de sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mongoli și lipoveni au ridicat moschei și biserici; au venit otomanii, și le-au dărâmat. Unele au rămas; multe, puține, doar ele pot spune. Dacă deschizi pleoapele de undeva de sus, vezi casele înghesuite și ceața găurită de cupole și minarete. Nu poți descrie nimic, pentru că adevăratul oraș e fosilizat, ascuns în orașul prin care te plimbi, închis ca o nanobacterie în piatră. Cât de mult mi-ar fi plăcut să-i pot spune povestea, răscolind sub secolele suprapuse! Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încăpățânate, nici eu, nici Maria nu reușisem să ne obișnuim cu el. Pe cât de mult îl îndrăgeam, pe-atât ni se părea de laș și detestabil. Arhitectura îți chinuia privirea. Cartierele fuseseră despicate, vilele interbelice pocite cu pereți bleu și minarete de tablă argintie, acoperișurile suprapuse în straturi late de beton, tăvălind grădina vecinilor. Clădirile multinaționalelor se cățăraseră peste case: în Piața Victoriei un turn de aluminiu și sticlă strivea Muzeul Antipa, iar la Aviatorilor se ridicase spre cer un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câteva mii de oameni; proiectul a aparținut arhitectului iranian Ustad Isa și a devenit "simbolul dragostei eterne". Mausoleul Taj Mahal este amplasat pe o terasă din marmoră albă, care pune în evidență, în peisajul roșcat, uriașul dom și cele patru minarete, înclinate spre exterior, unde ar putea, eventual, cădea în caz de cutremur și, astfel, mausoleul ar rămâne intact; ansamblul include o grădină deosebită cu fântâni arteziene, iar aleea principală, care pornește de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali, curenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]