332 matches
-
comică în această nepotrivire cu consecințe dezastruoase. Rolul lui Penelope Cruz are aceeași ferocitate emoțională ca acela al lui Castellitto. Evident, acest lungmetraj mi se pare mult superior lui In vino veritas și nu pentru că acesta ar cânta după notele minimalismului. Dar dacă tot e să plasăm în prim plan actori + scenariu, atunci Nu te mișca e un "film mare", iar In vino veritas un "film mic".
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
-i mai poată domina. Dispare, cu Mazilescu deodată, noaptea, pe-o bancă, într-un parc. Între o beție și o recitare. Pe Tamburin îl înghite, cu sughițuri, ospiciul. Finalul, semănînd foarte puțin a fîșie din mantaua lui Caragiale, e, în minimalismul lui, frumos: "WEISMAN (o ia de mînă pe Femeie): Mergem? FEMEIA: Mergem!(Părăsesc amîndoi scena, în timp ce lumina se stinge încet)". O piesă scrisă onorabil e, așadar, "cocoșată" de miza pe care singură și-a ales-o. Te-ai aștepta, parcă
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
gardienii și deținuții - îi voi numi așa - sunt intervievați periodic și, esențial, au dreptul să se retragă oricând din joc. Filmul mi-a amintit de Dogville (2003) al lui Lars Von Triers și cu siguranță s-ar fi apropiat de minimalismul și acuratețea chirurgicală a acestuia, dacă Oliver Hirschbiegel nu ar fi introdus și o poveste de dragoste între Tarek și Dora (Maren Eggert), legătura sa cu exteriorul și sigurul său suport psihologic la un moment dat. La întrebările pe care
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
Marina Constantinescu Întâlnirea dintre biografism ca sursă tematică și minimalism ca stil dă o literatură postmodernă insuficient practicată și discutată la noi. Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc, pentru că ar fi problema cronicarilor literari de imediată actualitate. Altceva mă preocupă în această cronică orientată spre biografie ca specie a
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
eveniment din istoria recentă a Muzeului de Artă Modernă din New York, cea legată de noua clădire concepută de arhitectul japonez Yoshio Taniguchi. Caracterul deosebit al creației sculptorului american a contribuit oarecum la (re)validarea unei concepții arhitecturale inițial lăudate pentru minimalismul ei și repede disprețuită pentru lipsa de îndrăzneală. Trei sculpturi monumentale din 2006 - "Band", "Spiral", "Torqued Torus Inversion" - modelează și dau viață cavernoasei galerii de la etajul al doilea, spațiu uriaș și lipsit de lumină naturală în care multe lucrări pur
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
Liana Mărgineanu - remarcabil de deschise! - Istvan Teglas, un artist complex, Ionel Mihăilescu, Pavel Bartoș, Gabriel Spahiu, Nicoleta Lefter, Călin Stanciu jr.. ..cîțiva actori care populează un univers și mai multe deliruri în fața și în spatele ușilor luate de la case demolate, în minimalismul ludic și sever al Iulianei Vîlsan, în misterul uliței pe care se strîng poveștile lui Hanoch Levin și ale lui Radu Afrim.
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
se întinde trecând ca-ntr-un transplant invizibil la ceafă unde formează câteva straturi de grăsime, jumătăți de cerc acoperite de fire de păr negru, unsuros, tuns scurt. Oftează.” Hard and soft aduce tema cuplului, a coexistenței impenetrabile, cu un minimalism descriptiv de bună calitate. Comunicarea de nivel zero transformă personajele în marionete ale propriei existențe. Drepturi de autor e un studiu de caz despre o lume marginală, eșuată în subcultură, iluzii, suficiență. Un umor galben dincolo de schița în acvaforte a
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
bine delimitat - filon din el, care te convinge de convergența privirii regizorului și a criticului literar. Întâi o scurtă caracterizare formală: opulența vizuală definește mizanscena din Orlando. Cinematografia are protagonistul drept pivot, iar Swinton se dovedește o practicantă "înfocată" a minimalismului thespian. Un laitmotiv al filmului e reîncadrarea - uneori dublă, ca să iasă din când în când mise en abyme - utilă în subminarea realismului. Pentru a atinge un maximum de repetiție, Woolf submina genul tradițional de biografie, dar avea un biograf în
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de aceea, că recuperarea sub semnul postmodernismului (cum încearcă, timid, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc - N.B., printre puținele referințe bibliografice importante omise de Roxana Sorescu!) sau sub cel al „minimalismului” (cum sugerează Mircea Martin, după ce l-a situat cu succes, cîndva, în parametrii „modernismului moderat”) ar fi fezabilă. Poate că situarea sub semnul „modernismului antimodern” teoretizat, între alții, de A. Compagnon, ar fi mai productivă și mai adecvată pentru întreaga
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
greu. Ea ar trebui citită, la modul ideal, dinspre capitolul sintetic de la urmă către început, apoi viceversa... E, bineînțeles, o lucrare de specialitate, stufoasă, plină de informație, dar este și una adresată celor interesați de istoria avangardei noastre." Nefiind, prin minimalismul acesta pus în ecuație cu bună-știință, o carte contaminată de istoria factică, Avangarda românească și complexul periferiei păstrează - în nucleul ei - urme certe de istoricitate. Ce altceva e reproducerea exactă - până la nivelul datării lexicale sau al erorii în șpalt - decât
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
povestitor, Antoine de Saint-Exupery scrie o filozofie a vieții și a copilăriei, articulată din cele mai simple dar deopotrivă importante dileme omenești: Micul prinț este o poveste cuceritoare mai întîi de toate prin impecabila ei simplitate, printr-un fel de minimalism narativ: foarte puține personaje, nici unul purtînd un nume, un univers recreat în liniile sale cele mai generale - un munte sau o vale, Pămîntul sau o planetă solitară neștiută și nenumită - și o mică făptură, nici copil în sensul propriu, dar
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
cu pas, Aurora, noul film al lui Cristi Puiu, ne introduce în existența semiautistă a unui individ, un bărbat între două vârste, Viorel, (Cristi Puiu) cu acuratețea și indiscreția ochiului unui Big Brother. Ceea ce ar putea figura ca motto al minimalismului Noului Val, maxima lui Terențiu „Homo sum, humani nihil a me alienum puto"(Om sunt și nimic din cele omenești nu-mi este străin) își găsește în filmul lui Cristi Puiu o distorsiune remarcabilă, care s-ar putea reformula în
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
formale, nu s-a ajuns la acele proiecte sonore ale căror arhitecturi să se revendice din seva întreprinderilor cu caracter public, general, ci doar din combustia prestărilor private, locale. Ca, de altfel, și a celorlalte direcții post-moderne, de la neoexpresionism și minimalism pînă la acusmatism și globalism, în care fericirea substanței sonore nu constă în expresia unei extreme plasticități ori nu survine din finalizarea acțiunii prin care materia muzicală este ridicată la condiția existenței ei depline, ci se identifică predilect cu acea
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
se dovedește a fi o victimă a cărților. Cred că observația e valabilă pe termen mai lung. Fragil, Dumitrașcu cade sub ocupație suprarealistă. Emotiv, încheie armistițiu cu cotidianul. Anxios, se aliază cu expresionismul. Duce negocieri cu manierismul. Deschide ambasade în minimalism. Nimic din cele omenești nu-i sunt străine. Decât poate, uneori, propriile însușiri, pe care le lasă de izbeliște. Și totuși! Interesantă, în carte, e repetarea unui cuvânt: locuitor. Acestuia, Aurel Dumitrașcu pare să-i confere sensul de poet. E
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
Angelo Mitchievici Filmul lui George Dorobanțu care a putut fi văzut într-un circuit festivalier (TIFF, IPIFF, ANONIMUL) reprezintă maximul de minimalism cinematografic caracteristic noului val, un film a cărui aventură începe cu abnegația și determinarea unui amator autodidact care învață să-și monteze singur filmul, un film cu bugetul incredibil de 200 de euro. Toate aceste virtuți nu sunt obligatoriu transmisibile
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
la Teatrul Foarte Mic în 2005 în regia Adrianei Zaharia cu Simona Popescu și Șerban Mihăiluș și ulterior reprezentată la Teatrul Luni de la Green Hours cu aceiași actori din film, Iulia Verdeș și Cristi Predescu în regia autorului. În ecoul minimalismului sus amintit, cei doi protagoniști nu au nume, El și Ea, doi tineri de 18 ani pe care nu-i definește nimic excepțional, nici vocația unei mari iubiri, și cu atît mai puțin cea a tragediei, doi adolescenți ca oricare
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
cântec de gheață, o vibrație venită din Nordul cețos, asemeni unei premoniții a cărei fascinație te subjugă. Într-un fel, piesa care deschide albumul constituie un pod de legătură cu discul anterior, Dear Heather (2004). Același sentiment al extincției, același minimalism al orchestrației, aceeași miză pe efectul hipnotic al repetiției. Cele trei teme sunt reluate identic, doar cu o ușor marcată amplificare la fiecare nouă revenire. Circularitatea conferă consistență, pentru că în loc să dilueze efectul, îi sporește intensitatea.
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
dincolo de polimorfismul expresiei, de particularitățile limbajului și de stilistica imediată. În această perspectivă, dar fără a oferi posibilitatea unor acroșări ideologice în sensul unui postmodernism asumat, Vasile Tolan intră în dialog nemijlocit cu gestualismul lui Corneliu Vasilescu, de pildă, cu minimalismul poverist al lui Grigorescu Ion, cu rafinamentul extrem și cu vibrația imaterială a Getei Brătescu, trecînd subtil pe lîngă instinctul livresc și manualitatea înaltă a lui Bitzan și invocînd aproape explicit recuperarea obiectului de-a gata, de tip neodadaist, practicată
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
în poezia lui Dan Sociu este cel al căminelor studențești, un mediu mizer, incert, adesea sordid, salvat întrucâtva de boemă. Poetul cultivă un biografism auster, firesc, un confesiv din doar câteva linii, evitând sentimentalul și încărcătura metaforică. Acest tip de minimalism biografic nu este nou deloc, cu atât mai puțin original, destul de răspândit astăzi (e chiar o modă de ani buni, se poartă), doar că lui Dan Sociu îi reușește mai bine decât multora. Din situații banale, cotidiene și cu mijloace
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
tradiții estetice naționale și cu gust pronunțat pentru prozelitism ( cum este cea semnată de Houellebecq) și purced în schimb la instituționalizarea altor două direcții: autoficțiunea ( unde tradiția libertină și nietzscheană, alături de cea romantică a egotismului se îngemănează cu feminismul) și minimalismul ( unde tradiția avangardistă este îmblînzită de eleganță formală, discreția referinței anatomice și ironie). De pildă, între 21 și 31 iulie a. c. se desfășoară la centrul cultural internațional Cerisy-la-Salle colocviul cu titlul Scriitorii minimaliști. Cele 29 de comunicări propuse au în
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
pare un tipic poet post-"optzecist", aderent numai biologic la generația ardentă a contrariilor: sex și mistică. Placheta lui Cinema la mine-acasă, lăudată, pe coperta a IV-a, de către doi critici din promoții diferite (Nicolae Manolescu și Marius Chivu), exploatează minimalismul până la punctul de rupere. Poezia se realizează, aici, mai mult prin explicații asupra felului în care înțelege autorul lirica, la antipodul oamenilor obișnuiți. Pledoaria pentru cărțile subțiri este făcută în mod direct, și de la bun început, în această carte - întâmplător
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
în 1965 și devine unul din cei mai apreciați și mai cunoscuți scriitori americani. Un fapt biografic, așadar, căruia i se datorează, în bună măsură, reconvertirea poeziei lui Codrescu. Saltul de la un tradiționalism de expresie în linia lui Blaga până la minimalismul narativ al poemelor americane este, s-o recunoaștem, neașteptat. La rigoare, debutul lui Codrescu în limba română se produce, în 2005, cu Instrumentul negru (Editura Scrisul Românesc), care conține poeme scrise între anii '65-'68. Îi urmează largul dialog on-line
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
virtuozitate instrumentală precum Continuum pentru clavecin, Studiile pentru pian, Concertele pentru vioară, pian și corn natural. În aceste lucrări, capodopere ale muzicii secolului 20, se aliază și se topesc într-o expresie originală diferite influențe: tradiția muzicii clasice, Bartok, Debussy, minimalismul american, muzica africană din Buganda, cea a pigmeilor, geometria fractală, entrelacs-urile hipnotice de pe manuscrisele irlandeze, grafica lui Escher, pictura lui Cezanne și Miró, sculptura lui Brâncuși, poezia lui Sándor Weöres. Este o muzică bogată, complexă, scrisă de un musicus doctus
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
nu face sens. Nici ce, nici cum vorbesc, nici ce fel de teatru propun, fac și înțeleg. Sau, mai degrabă, nu. O golire absolută de proprietate a cuvîntului, de consistență a ideii aduce pe scenă demagogia, incontinența verbală, șabloanele și minimalismul discuțiilor de azi, lipsa de anvergură ex catedra, lipsa de structurare a unui mesaj, de știință a pedagogiei, de orice fel ar fi. O lume amețită de aglomerarea de vorbe care nu spun nimic. Care provoacă haos, care alienează în ciuda
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
latură puerilă, licărul de inocență care mai clipește prin magma „experienței”. Și-n anii sumbri,văduviți de vrajă, ai comunismului, în casa mea sclipeau, ilicit, beculețele și globulețele bradului. Acum, însă, la anii senectuții, m-am integrat, forțat, în trendul minimalismului și am redus pomul de Crăciun la câteva ornamente simbolice, vestigii ale splendorii de altădată. A rămas însă intactă bucuria darurilor, bucuria de a primi și, mai ales, de a dărui, plăcerea de a face plăcere altora. Aș vrea să
Magia și feeria Crăciunului m-au fascinat de când mă știu by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2949_a_4274]