179 matches
-
de lanțuri muntoase în care înălțimile maxime se apropie de 2500m. Cel mai înalt punct din Creta este muntele Ida (Psiloritis), cu 2456m, care, potrivit legendei adăpostește o peșteră în care s-a născut Zeus. Creta a fost centrul civilizației minoice (2600-1454 îHr) - cea mai veche civilizație greacă care, deși dispărută se pare în urma catastrofalelor evenimente vulcanice din insula Santorin, a rezistat în timp, prin vestigiile lăsate. Astfel, printre locurile ce pot fi vizitate de turiști în Creta se numără și
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
cea mai veche civilizație greacă care, deși dispărută se pare în urma catastrofalelor evenimente vulcanice din insula Santorin, a rezistat în timp, prin vestigiile lăsate. Astfel, printre locurile ce pot fi vizitate de turiști în Creta se numără și situri arheologice minoice (Knossos, Phaistos). Santorin (Grecia) Knossos (Creta) Istoria îndelungată a Greciei poate fi descifrată și prin alte vestigii însemnate: situri din perioada clasică (Gortys), vechiul oraș și port din perioada venețiană (Chania), castelul din perioada venețiană - Rethymno. La aceste puncte de
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
se întâlnesc, printre altele, 14 specii endemice de animale. În această zonă se întâlnește si capra cretană (Kri-Kri) care este considerată a fi o subspecie a caprei sălbatice. Deși se pare că a fost adusă pe aceste meleaguri în timpul civilizației minoice, capra cretană este considerată un endemism, întrucât Creta este singurul loc în care se mai întâlnesc azi în jur de 2000 exemplare, fiind amenințată cu dispariția. Knossos este cel mai mare sit arheologic din Epoca Bronzului din Creta. Orașul Knossos
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
acest leagăn al civilizației (2700 - 1200 î.Chr.) din Creta: Această Cretă, premisă și ilustrare a civilizației și culturii grecești, cunoaște maximum de dezvoltare și afirmare pe la 1600 (î.Chr.). Din nou cucerită de Ahei, ea, care dăduse vestita ceramică minoică se pare și roata — preluată de la alte popoare, Creta orașelor înfloritoare, e transformată de învingători, în ruine. Dar spiritul ei creator e preluat de întreaga lume elenă. După Herodot, participarea cretanilor cu 80 de corăbii la războiul Troiei, a însemnat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
După săpăturile lui Heinrich Schliemann la Micene În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și descoperirea Cnossosului făcută de Sir Arthur Evans la Începutul secolului trecut, timp de mai multe decenii a predominat tendința de a confunda religia minoică cu cea miceniană. Din documentația arheologică ieșea la suprafață o lume preelenică ce părea că, din insula Creta, Își extinsese controlul asupra continentului grec, Îmbrățișându-l Într-o unitate religioasă și culturală moștenită apoi de către micenieni, cu formele și conținuturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o unitate religioasă și culturală moștenită apoi de către micenieni, cu formele și conținuturile sale, În epoca protoistorică. Dar grandoarea edificiilor palațiale ivite din săpături, ca și absența fortificațiilor Împrejurul așezărilor urbane semnalau deja ele singure o trăsătură specifică a civilizației minoice, numită așa după miticul stăpân al Cretei din tradiția greacă. Lumea care se dezvoltase În insulă cu o anumită continuitate de-a lungul primei jumătăți a celui de-al II-lea mileniu Î.Hr. trebuie să fi fost una rafinată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind bine stabiliți În Creta și de acum Înrădăcinați În civilizația insulei. Dar absența unei documentații scrise care să ne permită să descifrăm termenii Întâlnirii și confruntării Între aceste două civilizații, imposibilitatea de a citi documentele păstrate În vechea scriere minoică, sărăcia și caracterul laconic al textelor miceniene Împiedică o reconstruire completă a cadrului istorico-religios și cultural. 2. UNIVERSUL MINOIC: CRETA PREELENICĂTC "2. UNIVERSUL MINOIC \: CRETA PREELENICĂ" 1. Nașterea civilizației minoicetc "1. Nașterea civilizației minoice" Insula Creta, situată În partea orientală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
citi documentele păstrate În vechea scriere minoică, sărăcia și caracterul laconic al textelor miceniene Împiedică o reconstruire completă a cadrului istorico-religios și cultural. 2. UNIVERSUL MINOIC: CRETA PREELENICĂTC "2. UNIVERSUL MINOIC \: CRETA PREELENICĂ" 1. Nașterea civilizației minoicetc "1. Nașterea civilizației minoice" Insula Creta, situată În partea orientală a Mediteranei, ocupă o poziție geografică deosebit de favorabilă schimburilor. Ea este o răspântie obligatorie pentru rutele ce unesc continentul grec, insulele Ciclade, Asia Mică și Africa septentrională. Încă din mileniul al VII-lea Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lăsat numeroase urme pe teritoriul ei. În orice caz, abia la sfârșitul neoliticului Creta Începe să intre În contact sistematic cu continentul și cultura cicladiană. În epoca succesivă, a bronzului timpuriu, fază ce precedă dezvoltarea palatelor și este numită minoic timpuriu sau prepalatin, civilizația cretană nu apare Încă omogenă. Probabil la Începutul acestei perioade au debarcat pe coasta de răsărit a insulei populații provenite din Asia Mică. Aproximativ la jumătatea minoicului vechi apar edificii funerare dreptunghiulare, cu excepția celor de la Mesara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mică și exercită o influență puternică și asupra Greciei continentale. Erupția și explozia vulcanului din Thera, care a sfărâmat insula pe la Începutul secolului al XV-lea Î.Hr., a fost, poate, una dintre cauzele care au constituit Începutul prăbușirii puterii minoice. Unda de șoc ce a răscolit Marea Egee ar fi putut lovi și porturile septentrionale și orientale ale Cretei, distrugând mare parte din flotele sale1. 2. Starea documentelor: imagini fără cuvintetc "2. Starea documentelor \: imagini fără cuvinte" Până În secolul al XV
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
interpreteze expresiile religioase ale civilizației cretane În lumina unor forme analoage ce s-au dezvoltat deja din neolitic pe coastele Mediteranei de răsărit și mai ales În Anatolia, dacă nu să situeze de-a dreptul originea caracterelor fundamentale ale religiei minoice În aceste regiuni. S-a voit chiar să fie pus În legătură cu Asia Mică și sugestivul și misteriosul disc de la Phaistos, o placă de argilă acoperită pe ambele părți cu semne ideografice, citită totuși ca un fel de carte de astronomie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reconstruirea vieții religioase a acesteia. Inele mari de aur, sigilii și efigii de sigilii reproduc scene de cult sau Întâmplări mitice. Idolii, care nu sunt Întotdeauna ușor de identificat și care se succed sub aspectul evoluției stilistice prin etapele civilizației minoice, pot reprezenta atât o divinitate, cât și adoratori sau preoți. 3. Formele cultuluitc "3. Formele cultului" Descoperirea unor ofrande și daruri votive a permis individualizarea și identificarea principalelor locuri de cult și conturarea, Într-o anumită măsură, a practicilor rituale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În steatit găsită la Cnossos. Nu este improbabil ca succesivele sărbători grecești ale focului să reprezinte o persistență a acestor culte străvechi. Dar este greu de afirmat că, de exemplu, la Patras, În Ahaia, se relua un cult din epoca minoică atunci când, În timpul sărbătorii Laphria celebrată În cinstea Artemisei, erau aruncate animale vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din bazinul Mediteranei de răsărit. Astfel, așa-numitele „zeițe ale șerpilor” găsite În depozitul palatului din Cnossos, având obișnuita costumație, dar și doi șerpi În mâini, pot reprezenta cu siguranță o zeitate de acest tip. Încercările de descifrare a scrierii minoice au Îngăduit, poate, ca, pe anumite mese de libație să fie citit termenul jasasara, alternat cu hasasara, și să fie interpretat ca „Stăpână” prin confruntarea cu termenul hitit cuneiform și cu luviana. Succesivul potinija din textele miceniene, grecescul potniaxe "potnia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cretani, figuri antropomorfe cu cap de animal gravate pe sigilii. 3. DE LA MINOICI LA MICENIENITC "3. DE LA MINOICI LA MICENIENI" 1. Civilizația micenianătc "1. Civilizația miceniană" Fie că dezastrul din Thera le-a deschis sau nu grecilor mincenieni porțile civilizației minoice, o catastrofă pentru care, În ceea ce privește insulta Creta, lipsește Încă „dovada sigură”, singurele certitudini sunt incendiile care, În preajma jumătății secolului al XV-lea au distrus cea mai mare parte a edificiilor cretane, palatul din Cnossos, care a ars la aproximativ un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe continent În secolul al XVI-lea și, la fel, scrierea Liniar B este o adaptare a scrierii Liniar A la dialectul micenian. De aceea, este probabil ca atitudinile de viață, obiceiurile și tradițiile culturale și religioase elaborate de lumea minoică să fi fost În parte asumate de micenieni, așa cum este probabil ca aceștia să le fi reinterpretat și adaptat la propriile exigențe materiale și ideologice, fără ca prin aceasta să fie necesară afirmarea unei unități și a unei absolute continuități culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cretane, asemenea celui În forma de cap de taur, găsit Într-un mormânt-puț din Micene; pe sigilii apar aceleași motive cretane. Cu toate acestea, „mormintele-puț” găsite În interiorul incintelor funerare din Micene și mormintele ulterioare cu cupolă nu repetă schema Înmormântărilor minoice. Măștile funerare În aur și electrum găsite În interiorul acestor morminte, coroana de aur, ale cărei ornamentații par totuși să reproducă un model cretan, câteva sigilii de aur cu scene de bătălie și vânătoare nu par să Își găsească și ele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aur și electrum găsite În interiorul acestor morminte, coroana de aur, ale cărei ornamentații par totuși să reproducă un model cretan, câteva sigilii de aur cu scene de bătălie și vânătoare nu par să Își găsească și ele corespondențe În Creta minoică. Și structura arhitectonică a palatelor și a „sanctuarelor” miceniene se Îndepărtează de schemele minoice. Situate În interiorul incintelor sau temena, unde se pot găsi unul sau mai multe altare, sanctuarele au forma tipică de megaron, o cameră lungă Înconjurată de ziduri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totuși să reproducă un model cretan, câteva sigilii de aur cu scene de bătălie și vânătoare nu par să Își găsească și ele corespondențe În Creta minoică. Și structura arhitectonică a palatelor și a „sanctuarelor” miceniene se Îndepărtează de schemele minoice. Situate În interiorul incintelor sau temena, unde se pot găsi unul sau mai multe altare, sanctuarele au forma tipică de megaron, o cameră lungă Înconjurată de ziduri, asemenea templelor grecești de mai târziu, cu o suprafață plană și locuri special amenajate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erau operatori rituali sau, mai simplu, posesori de pământuri. Învăluită În mister rămâne și karawiporo, „purtătoarea de cheie”. O descriere exactă a formelor celebrării nu este Încă posibilă, dar iconografia pare să conducă, În cea mai mare parte, la modelul minoic. Tăblițele vorbesc cu precădere despre ofrande vegetale, catalogate după luni, nu după cicluri festive. Termenul reketoterijo face, poate, aluzie la o ceremonie de „pregătire a paturilor” care putea avea ca scop o hierogamie, ca În antesteriile ateniene, sau pregătirea „paturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să se nască bănuiala că, ocazional, era practicat, și sacrificiul uman. În măsura În care a fost un obicei legat de circumstanțe ieșite din comun, uciderea rituală a victimelor umane a cunoscut o răspândire moderată În tot bazinul mediteranean și chiar În Creta minoică (subcapitolul 2.3b), păstrându-se până și În Grecia clasică, uneori aluziv, uneori fățiș, În tradiția lui pharmakos, care avea scopul purificării cetăților (cf., În acest volum, „Religia greacă”, subcapitolul 2.3a-b). Dacă descoperirile arheologice ar confirma această practică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolele Întunecate din care a răsărit apoi civilizația greacă În veacul al VIII-lea Î.Hr. Civilizația miceniană a continuat să supraviețuiască pentru un timp doar În Cipru. Probabil că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul rectangular având coarnele de consacrare, și formele sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care a fost Încredințată tradiției grecești succesive. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grupuri mici, poate misterioșii dorieni (subcapitolul 3.1a). Dacă apoi nimic nu dovedește că practicile rituale au rămas, În ansamblu, neschimbate timp de veacuri, multe locuri de cult, cum ar fi grotele, dovedesc o frecventare ce a durat din epoca minoică până În cea greacă și dincolo de ea. Dar cazul Ilitiei la Amnisos și cel al lui Zeusxe "Zeus" pe muntele Dicte nu pot fi extinse și la alte locuri; chiar și statuetele miceniene găsite sub templele grecești, ca la Delfi și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
par limitate mai ales la sacrificiul sângeros adus zeilor și În special lui Zeusxe "Zeus". Este un sacrificiu ce s-a păstrat aproape neschimbat Încă din epoca cetății, polis (subcapitolul 3.3), care pare, oricum, să repete schema din epoca minoică (cf., În acest volum, „Religiile preelenice din Creta și Micene”, subcapitolul 2.3b) și În care poate fi deja recunoscută distincția, de altfel nu Întotdeauna respectată riguros, Între animalele destinate divinităților infernale și, În general, morților și animalele pentru zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]