220 matches
-
o să-ți placă mâncarea turcească. Capabilă să recunoscă cuvântul mâncare În orice limbă posibilă, mătușa Banu a dat fuga În bucătărie să aducă supa de linte. Aproape mecanic, Sultan al Cincilea a sărit de pe perna lui și a urmat-o, miorlăind rugător tot drumul până acolo. Stând pe scaunul care-i fusese destinat, Armanoush a cercetat pentru prima oară livingul. S-a uitat rapid și prudent În jur, oprindu-se la anumite lucruri: dulapul cu uși de sticlă, sculptat din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-l sacrifici celui care merită mai mult. Înspăimântate de ceea ce tocmai auziseră, cele două mătuși au tresărit, cuprinse de o uluială consternată. Chiar În clipa aia Asya și Armanoush au intrat În bucătărie, urmate de Sultan al Cincilea, care miorlăia dându-le de Înțeles că-i era foame. Haideți să dăm ceva de mâncare pisicii, Înainte să devoreze tot ashure, a spus mătușa Zeliha. În clipa aia mătușa Banu care lucrase În ultimele douăzeci de minute pe blatul de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
va mai părea atât de pustiu. Suntem cuprinși În aceeași lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu era frumos. Ce greu era să trăiești În doi. O experiență pe care nu o Împărtășise cu o altă ființă umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate, poate o fugi definitiv junghiul -, cu justificată mândrie subliniez, că adevărata, marea, tăcuta rezistență a poporului român a dat-o hoția socialistă. Că, vorba aia, oricum trebuie s-o recunoaștem, în comunism câinii erau mai grași și pisicile nu miorlăiau de foame. Așadar, acolo, în hoția națională de subinare a dictaturii și opresiunii, s-au călit caracterele. În mărunta găinărie s-au plămădit marii deschizători de drumuri ale noii economii. Stâlpii societății, cum a spus și marele și nemuritorul Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mea, nu ai de ce să-ți faci griji... - Credeam că am spus eu ceva... A fluturat mâna prin aer. - Nu, n-ai spus nimic, nu mai vorbi prostii. Uite, râd, zâmbesc, chiar n-am nimic. S-a auzit o pisică miorlăind de la Negruțiu. Mama Mare s-a ridicat și a pornit-o prin grădină. Avea un mers suplu, studiat, deși încheieturile ruginite o făceau să pășească puțin legănat. - Fir-ar ele să fie de pisici, șuieră întorcând capul spre mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
faptul că în sat erau doi sau trei războinici a căror cruzime probabil că lăsa mult de dorit. Cu părul lăsat liber până la umeri, cu silueta mlădioasă și penisul legat între fese, îi aruncaseră priviri galeșe în timpul cinei. O femeie miorlăi în depărtare. A fost o tânguire îndelungată și profundă, de infinită plăcere, și îi veniră în minte acele lungi nopți de încordare, când se străduia ore întregi să o facă pe Lola să scoată un geamăt asemănător și deodată, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
existase vreodată pe lume și deasupra căreia, mustăcind, has-Satan, în norișorul lui, se legăna precum o linguriță cu frișcă. Pe la 1 și 15 din noapte, prin albia acelorași nesfârșite coridoare, Marele Amăgitor al lumii se strecură înapoi în coșconeața sa. Miorlăind și chemîndu-și pe nume fiecare unghie de la picioare. Frecîndu-se și alintîndu-se de fiecare bulbucătură din zid. Iar când, în sfârșit, se vîrî în pat, pregătindu-se să se înalțe ca o pară de foc, pentru câteva ore, pe cerul orașului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Semăna, ia să vedem, da, semăna cu o doamnă în vârstă, distinsă și văduvă, cu părul atât de cărunt, încît sufletul tău, între timp înrăit și sălbăticit, îți dădea ghes să te simți precum un pisicuț în fața farfurioarei cu lapte. Miorlăiai, liorpăiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai rău un pisicuț, dar, observîndu-i ochii și mai blajini, te hotărai să te așezi la picioarele ei și să asculți. Ascultai. - ...Știți, domnule drag, să fiți, peste marginile putiinței, bun cu Patricia... Ea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am abătut de la ceea ce mi-a ordonat atunci Domnul și Stăpânul meu! 360 DANIEL BĂNULESCU A apărut, după o vreme, și copilul ăsta, Doru, parcă așa îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se să-i dăm și lui cămăruță, zice, eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar băiețașul acesta parcă primise educație în pădure, nu știa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici ce-i aia coadă, nici ce-i acela salam. Sinistratul îl privi, gândind că ăsta se întîlnise vreodată cu Mandravela. Dar nu, caraghioșii făceau paradă cu disperarea și curajul lor, prefăcîndu-se a i se da legați lui în mâini, miorlăindu-se numai la a-l îmbîrliga și la a-i câștiga încrederea. - Servit! spuse încet Sinistratul și nimeni nu pricepu de ce spusese așa. - Tovarășul Caracazian exagerează... Ai fi fost oricum mustrat și reintrodus sub un acoperiș normal... S-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu-i găseam, că-i ținea ascunși. Am dat în el, n-a spus. Au sărit calfele de le avea. Opt am pus jos, cu jupânul nouă. Când stăteam și mă uitam la ei, vine un motan și începe să miorlăie. I-am tras și lui una. Pe urmă mi-a părut rău: ce avusesem eu cu sufletu ăla? A scris și la jurnal de noi. Doi ani ne-a căutat politia! Asta era înainte de război. Ce mai bătăi am mâncat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de albastru, numai cu niște floace albe călătoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mîțeasca-i fantazie? Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, or în pod în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare pândind cozile de șoaric Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filozof de-aș fi? simțirea-mi ar fi vecinic la aman! In prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
omului „buclucaș”, cum l-a numit Iorga, muză „mult pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
masă, pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
până la Pocreaca. Vă spun eu, că sunt și altfel de cerșetori, cerșetori cu „ștaif", cu costume impecabile fără nici o scamă care să le strice aspectul, cu ochelari din aceia „supărați" de boss, cu pas elastic și cu glas sigur, nu miorlăit și milog, ca a unui cerșetor de rând. Acesta are propria lui metodă de cerșit: "El coboară dintr-un jeep BMW negru, spălat, lustruit și dichisit, cu număr neapărat de București, ca să ia ochii prostului, și-ți spune o poveste
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
instaurarea ordinii de către dispozitivul de urgență instituit la începutul erei: "când a apărut pisica, jupuită, dar numai pe jumătate, răstignită, dar numai pe jumătate, umplând jumătate de zare, am înțeles că s-a produs un eveniment fără precedent. Iar pisica miorlăia. Zic "miorlăia", dar nu, era altceva. La fel de bine fluiera sau mugea sau de ce nu răgea, zbiera, boncăluia, clămpănea, cloncănea, mârâia" (p. 161). Este evidentă tulburarea naratoarei la vederea animalului înfricoșător atât prin aspect, cât și prin ceea ce întruchipează. Aspectul naturii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de către dispozitivul de urgență instituit la începutul erei: "când a apărut pisica, jupuită, dar numai pe jumătate, răstignită, dar numai pe jumătate, umplând jumătate de zare, am înțeles că s-a produs un eveniment fără precedent. Iar pisica miorlăia. Zic "miorlăia", dar nu, era altceva. La fel de bine fluiera sau mugea sau de ce nu răgea, zbiera, boncăluia, clămpănea, cloncănea, mârâia" (p. 161). Este evidentă tulburarea naratoarei la vederea animalului înfricoșător atât prin aspect, cât și prin ceea ce întruchipează. Aspectul naturii din roman
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
să se prefacă că nu s-a întâmplat nimic. Ele vor crede că s-au înșelat și totul va reintra în normal. Exact în clipa în care era sigur că pericolul a trecut, că stomacul se liniștise, din nou un miorlăit sinistru ca la o nuntă de feline nedomesticite: "chiooorrr"; de data aceasta și mai intens și mai prelung. Era tot el, luase atitudine împotriva neglijenței stăpânului. Ca la o comandă militară, toți cititorii din sală, treziți brusc din călătoriile lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fiecare dată o pocnești cu linguroiul și o întorci înapoi fără milă! Dacă scapă din ceaun nu mai ai zile multe de trăit! În fiecare noapte toate mâțele negre din lume, care au murit de când te-ai născut, îți vor miorlăi la cap până înnebunești și mori. Nici atunci miorlăitoarele nu te vor lăsa în pace. Îți vor arunca sufletul în cel mai adânc cazan cu smoală topită chiar din fundul iadului. Tu însă o lași să fiarbă mult, până spre
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îl dezgustă prin trăirea patologică a lipsei de glorie, în care se vor fi ascunzând spaima de moarte și neîncrederea în sine. Oricum, stau alături alcoolul și gloria. Notează Cioran: „E. telefonează taman la miezul nopții de la Zürich. Plânge, suspină, miorlăie aproape, îmi spune c-a băut în cursul serii o sticlă de whisky, că e în pragul sinuciderii, că-i e frică” (II, 211). Dimineață, din nou telefon. Ionescu se plânge și protestează că nu mai e jucat în Germania
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ca turta-n vatră.“ 206 Dacă se va scutura, du-te, iar de nu, nu porni, că nu-ți va merge bine. Se crede că mîța mănîncă cu ochii închiși și-apoi jură că n-a mîncat nimic. Cînd mîța miorlăie noaptea, nu-i curat în casă. Cînd se uită mîța la fereastră îi a vreme rea. Cînd se suie mîța în fereastră și șede acolo mult, are să se îndrepte vremea. Cînd mîța se spală îi a moloșag. Cînd mîța șede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să ia sau să aducă ce-i trebuia. Într-un rând a lipsit două-trei zile. În dimineața zilei următoare, servitoarea își alarmează stăpâna: Domnișoară, se aud din garaj vaiete omenești! Nu se poate, s-o fi introdus vreo pisică și miorlăie că nu poate ieși. Nu, domnișoară, veniți și puneți urechea să vă lămuriți. Așa era cum spusese fata din casă. În lipsa cheii, care se găsea la Mateiu, ușa a fost forțată de un lăcătuș. În garaj a fost găsită o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o socotească întâia. b) cu prepoziție Orice fac, mereu mă nimeresc drept al doilea. 5. verbe a) la gerunziu Umblă întărâtând câinii prin sat. A fost detașat, dar trebuie socotit ca făcând parte din colectivul nostru. Tocmai atunci se auzi miorlăind la ușă coiotul. Reflexivele impersonale pot fi considerate ca făcând parte din diateza reflexivă. b) la infinitiv Acum întâiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. Dublul subordonat simultan exprimat printr-un nume fără prepoziție stă în cazul acuzativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Noaptea auzeam zgomot în podul casei, nechezături, chițcăituri, țipete, hâlizeli de satisfacție. Patul pe care dormeam se învârtea noaptea ca un OZN la decolare. Animalele de companie și curte, au început să se comporte ciudat, devenind neliniștite, violente, respingătoare. Pisicile miorlăiau scuipând, stufoșându-și cozile, ridicându-li-se restul părului ca țepii ariciului în strategia de autoapărare. Câinii mârâiau arătându-și colții, lătrând și schelălăind la ființe invizibile. Am deratizat podul casei crezând că sunt șobolani. Pisicile și câinii i-am deparazitat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]