220 matches
-
atingeri, care-i arătaseră că femeia cu picioare lucii, precum o piele de mătase, avea, de mai sus de genunchi și în continuare, un păr abundent, tot atât de flocos cum se întâlnește, de obicei, pe Muntele lui Venus. Când terminară de miorlăit, de zbătut, de înfipt ghearele, încăierându-se, nu se mai miră că, în înfierbântarea luptei de pisici, Melania se eschivă, apelând la o stratagemă: E timpul să facem ca iepurașii, zise ea, printre aprigi gâfâieli. Nu mai băură decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nu mă mira. Fetele din New York au astfel de crize de fiecare dată când cineva pomenește de îmbrăcăminte. Am intrat în dormitor și m-am uitat peste umărul ei la imaginea din oglindă. —E complet și absolut nepotrivită. Arăt... conservator! miorlăi ea teatral, trăgând de tivul rochiei. Uită-te la mine! Arăt ca ieșită dintr-un spectacol de pe Broadway cu grăsani. Fixativul. Viitorul meu Potențial Soț va crede că sunt un spiriduș! Rochia era superbă, sută la sută mortală. —Julie, arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o exfoliere Alpha-Beta va face minuni, mă încurajă dr. Fensler, punându-și mănușile de plastic. Și-a pregătit sticluțele cu un lichid limpede și m-a rugat să mă întind. Îmi întinse pe față prima soluție. Înțepa. —Aau! m-am miorlăit. — Ah, foarte bine! Tenul tău o să fie imaculat când o să pleci de-aici. Fiecare celulă va fi perfectă. Nu vei mai lăsa pe nimeni să te rănească vreodată. O să te întrebi de ce-ai stat atât de mult cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
renunțat la apel și am răspuns. Am auzit o voce dulce, de fetiță, à la Marilyn Monroe: —Bună, sunt Jazz Conassey. Ard, ard, ard de nerăbdare să facem articolul. —Jazz! Am tot încercat să dau de tine. Unde ești? Aaahh, miorlăi ea languros. Pe-un vapor pe undeva. Nu știu unde, dar e atât de mișto. Ar trebui să vii și tu. Fetele ca Jazz invită întotdeauna pe toată lumea peste tot, chiar și persoanele pe care nu le cunosc deloc, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă vizitați oricând la complexul de pe Hobe Sound. Jolene îi înmână cuponul de la Dolce & Gabbana. Madeleine se uită la el și dintr-odată se întristă. —Ce s-a-ntâmplat? o întrebă Jolene. Nu încap în nici o rochie din magazinul ăla, miorlăi disperată Madeleine. De ce credeți că m-am îmbrăcat așa? — Ei bine, au tone de accesorii din care poți să alegi, o consolă Jolene. —E și mai rău. Urăsc locul ăla. Mă simt ca o bezea într-o cameră plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să-nchid. Sună mobilul lui Julie. Ar trebui să răspund. —OK. Dar nu uita de Vera și de rochia mea de mireasă! Am răspuns la mobilul lui Julie. Era Jazz. Părea încă și mai dărâmată decât Jolene. Unde-i Julie? miorlăi ea. — În clipa asta nu-i aici, i-am răspuns. —Ah, nuuuu! Trebuie să vorbesc cu ea neapărat despre dl Valentino. Vrea cu disperare să-i creeze el rochia de miresă. Există vreo șansă să-i scoți din cap prăpastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o reclamă la parfumul Eternity! Cum se face oare că am întotdeauna dreptate? N-am spus eu că voi doi vă iubiți la nebunie? Uite ce, eu trebuie să mă întorc la petrecere. —Trebuie neapărat să vin cu tine? am miorlăit eu. Vreau să spun, îl iubesc pe tata, dar aveam impresia că sunt în pragul unui regret extrem de regretabil și doar mă știți, dacă am de ales între un pahar de Pimm’s și o călătorie în Brazilia, întotdeauna optez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ajuns secretar cultural la municipiu: îi plăcea să fie lăudat de profesori, iar Tămaș știa asta. „Tovarășe Tămaș, zicea Todea, vine Ziua Republicii. Ca profesor de istorie, trebuie să faceți o acțiune, tovarășe, la nivel de municipiu.” Tămaș începea să miorlăie ca pisica lui alcoolică. „Tovarășe Todea, știți că eu vă stimez foarte mult. Dumneavoastră sunteți omul de viitor, nu un boșorog ca mine. Da, da, știu că v-am mai spus asta, dar v-o repet. Eu sunt un intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stabilizatoare. Nici nu știți ce fericiți sunteți! ― Necazul e că nu-mi vine să mă simt fericită, replică Ripley. Eu m-aș întoarce la hipersomn. Ceva îi atinse gleznele și se aplecă să-l ridice pe Jones de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
poate, poate o fugi definitiv junghiul -, cu justificată mândrie subliniez, că adevărata, marea, tăcuta rezistență a poporului român a dat-o hoția socialistă. Că, vorba aia, oricum trebuie s-o recunoaștem, în comunism câinii erau mai grași și pisicile nu miorlăiau de foame. Așadar, acolo, în hoția națională de subinare a dictaturii și opresiunii, s-au călit caracterele. În mărunta găinărie s-au plămădit marii deschizători de drumuri ale noii economii. Stâlpii societății, cum a spus și marele și nemuritorul Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dumnezeu, se foiau după cuptorul acoperit cu țoale de cordele, neștiind ce să facă: să se trezească, pentru a și ajuta părinții, sau să se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân, care miorlăia, necontenit, târându-se printre picioarele grăbite ale femeii, și care, primind un boț de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Feli, ca un copil după mama lui. Stăteam și eu pe-acolo, prin camere străine, cu fetele, femeile. Ele vorbeau tot timpul și, indiferent ce spuneau, nu te plictiseai. Erau niște fete tare deștepte. Făceau mișto. Tot timpul. Nu erau miorlăite. Mi-aduc aminte de o tipă masivă, era ca Oracle din Matrix pentru noi, repetase a nu știu câta oară facultatea. Nu avea chef să se întoarcă în orașul ei, în apartamentul cu două camere pe care urma să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
-și răsucească bietele globuri oculare spre aceeași porțiune a tavanului, unde nu se afla nimic, de altfel, Aurora scoase o singură hârtie pe care o privi vreme de un minut fără să scoată absolut nici un sunet. - Acum încep să citesc! miorlăi ea ascuțit, cu o voce cum nu mai auzisem. - Asta face parte din text? întrebă Maro impertinent. - Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la fel. Când am văzut iarăși pata cres când m-am rușinat foarte tare. Nu mă chinuiau numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ele nu le-nțelegeai când vorbeau. Fuck și fucking în sus, fuck și fucking în jos, pro nunțat chiar cum se scrie, cam asta era trei sferturi din pălă vrăgeala lor. Noaptea, în liniștea aceea desă vârșită, le auzeai uneori miorlăind de plăcere în adâncul palatului. Pe lângă fauna asta, mai era la castel un personaj, Billy, pe care toți îl băteau pe umăr când treceau pe lângă el, un ins ce tot uda cu furtunul tufele de măceș sălbatic de pe lângă ziduri. Purta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
goniste, am constatat că singurul cântec pe care-l știam toți trei era „C-așa beu oamenii buni“, pe care, după multe codeli, l-am lălăit pe trei voci încă mai deo sebite decât stilurile noastre poetice. Una dintre poete miorlăia într-un fel de contralto în zimți de ferăstrău, pe când cealaltă, mai băr bată, i-a uimit pe irlandezi cu o voce de cavernă umedă și, cumva, indecentă. Luni, buni, marți, frați - tre buie să le fi sunat al naibii de bizar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și fuck în jos. Am strâns în palme fesele con tesei și ele erau înghețate (s-au încălzit pe parcurs). Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rân duri, în multe feluri și-n multe părți, până când contesa a miorlăit de plăcere în inima patului din inima dormitorului din inima castelului din inima Irlandei, țara druizilor, a berii Guinness și a lui Joyce. Dimineața, contesa se fâțâia-n fundul gol prin pat, căutându-și ciorapii: avea părul verde. Pe o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ce știi să faci! Desenează o broască țestoasă, o floare, un inorog... La ce te pricepi tu mai bine! Îl privesc cu oroare în timp ce se apropie mama cu grupul ei gălăgios, ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
săptămâni, înainte ca povestea să dispară de pe prima pagină. Discută cu Dawn despre termenul de predare, dar să n-o lași să-ți spună că nu e destul timp - niciodată nu e destul timp. M-am săturat s-o aud miorlăindu-se pe chestia asta! În al doilea rând, trebuie să scăpăm de cartea aia pentru care am semnat cu bucătarul Mario. știu că există un contract, dar tipul e de mâna a doua - a auzit cineva de el? A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de lături cu ăla de benzină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
existase vreodată pe lume și deasupra căreia, mustăcind, has-Satan, în norișorul lui, se legăna precum o linguriță cu frișcă. Pe la 1 și 15 din noapte, prin albia acelorași nesfârșite coridoare, Marele Amăgitor al lumii se strecură înapoi în coșconeața sa. Miorlăind și chemîndu-și pe nume fiecare unghie de la picioare. Frecîndu-se și alintîndu-se de fiecare bulbucătură din zid. Iar când, în sfârșit, se vîrî în pat, pregătindu-se să se înalțe ca o pară de foc, pentru câteva ore, pe cerul orașului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Semăna, ia să vedem, da, semăna cu o doamnă în vârstă, distinsă și văduvă, cu părul atât de cărunt, încît sufletul tău, între timp înrăit și sălbăticit, îți dădea ghes să te simți precum un pisicuț în fața farfurioarei cu lapte. Miorlăiai, liorpăiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai rău un pisicuț, dar, observîndu-i ochii și mai blajini, te hotărai să te așezi la picioarele ei și să asculți. Ascultai. - ...Știți, domnule drag, să fiți, peste marginile putiinței, bun cu Patricia... Ea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am abătut de la ceea ce mi-a ordonat atunci Domnul și Stăpânul meu! 360 DANIEL BĂNULESCU A apărut, după o vreme, și copilul ăsta, Doru, parcă așa îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se să-i dăm și lui cămăruță, zice, eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar băiețașul acesta parcă primise educație în pădure, nu știa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]