2,450 matches
-
admiră mijlocul subțire și picioarele frumos desenate. Pe când îi prinde în palme fesele mici și rotunde, cu buzele se plimbă pe abdomenul ei catifelat și perfect întins, ajungând la celelalte buze, ale ei, aproape erecte. Pentru că l-a privit oarecum mirată (așa i s-a părut lui), îi răspunde în șoaptă: „E ca și cum i-aș săruta pe micuții cărora le-ai dat din carnea și din sângele tău...” Ea ține ochii închiși, parcă nici nu l-a auzit, doar geme ușor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu a scăzut; dimpotrivă, s-a întărit, a devenit mai profundă și a căpătat „motivații în plus”. Ea îl ascultă zâmbind: Este sigur că nu încearcă să dezvolte „o nouă teorie”? „-Dar tu nu simți la fel?” - o întreabă, ușor mirat. „-Crezi că mai am timp să-mi dau seama ce simt?” Așa este: acum viața ei gravitează în jurul unui punct central, aflat în pătuțul de lângă fereastră... A perceput și un fel de reproș în întrebarea ei. Adică, el ce copil
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea cu „povestașul”: „- Știi că părintele Ioan a înviat?! Am vorbit cu el alaltăieri, în Târgul N.” „- Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari și rotunzi, fără măcar să clipească. Părea sincer mirat și oarecum decepționat că evenimentul trăit de el cu atâta intensitate s-a pulverizat dintrodată. „Caz tipic de mitomanie...” - notează P.H.L. în marginea relatării Profesorului. „Mană cerească pentru scriitori gen Brătescu-Voinești, cu al său Niculăiță Minciună... Remarcabil este că majoritatea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
chinuie. Dar așa cum era a zis că nu-l omoară nici dacă i-ar da cineva un milion de lei. Cînd o să treceți pe-acolo, o să vedeți, poate, locul unde-a căzut, că se cunoaște bine. Cum așa? întrebă Vlad mirat. Ce, tu nu mergi? Eu nu mai pot merge nici dacă mă iei în cîrcă. Mă dor picioarele și mîinile de-mi vine să urlu, zău. Nu vă supărați, dar nu merg... Și mi-i o foamee... Las' că merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la rece și pe urmă vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta și... Cum, adică, aiurit? întrebă mirat Răgălie. N-am cum să vă explic acum... Dar mi-i frică să nu fi făcut cineva o glumă proastă, ca să rîdă de noi. Asta i-ar mai trebui satului, că pe urmă... he, he! Nu-l știm noi? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atent la spusele lui, ci începuse să se întindă după cîteva vișine mari și cărnoase ce mai rămăseseră nemîncate de păsări. Ai dreptate, îl aprobă Ilinca. Dar ai auzit ce se pune la cale în sat? Ce-anume? întrebă Bărzăunul mirat, fiind sigur că-i ceva rău în ceea ce-l privește. Domnul Nicanor, domnul Răgălie, domnul doctor Stănescu și alții vor să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să cărăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
înfiorare a întregului corp, de parcă ar fi fost vorba de mocirlă. Perele servite de Bărzăun avură darul să-i învioreze pe toți. Ilinca puse, cu ton grav, următoarea întrebare: Ce ne facem, băieți? Toți întoarseră spre ea ochi mari și mirați. Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni sa întrebe Vlad. Da, ce ne facem? Ați auzit foarte bine, rosti rar și apăsat Ilinca. Ne lăsăm furați de cei mari?... După ce că noi am descoperit scheletele acelea din Peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
țarul din cartea ei nescrisă într-o dimineață pe Nevski Prospekt, care pe atunci nu se numea Nevski Prospekt, când... i-am lovit cu pumnul în masă, bădărănește. N-am lăsat-o să termine. Parcă o văd cum mă privea mirată, ca o fetiță care nu știe pentru ce e pedepsită. Am trântit ușa camerei mele, am dat muzica tare cât să bată-n țeavă vecinul de dedesubt și m-am străduit din răsputeri să nu plâng. Între dinți aveam pâine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
abia dacă-și mai aduce aminte de îmbinările lui molcome și cărnoase. Acum e un morman de oase ascuțite, frânte, care împung din toate părțile un cort cocârjat de piele violacee. Isabel. Prima oară când o aude vorbind. O voce mirată, ca de copil răgușit. Musa îi duce mâna la buze, dar ea repetă la nesfârșit numele ei vechi, cucerire a noului ei rang de muribundă care nu mai are de ce să se teamă de el. De ce îi este, oare, atât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
el. Și la fel râd scribii. Cadânele. Dansatoarele. Bucătarii. Eu însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul meu. Musa cel tânăr. Copilul privește mirat, ca un câine care nu știe de ce îl bate Dumnezeul lui cu chip de om. Singurul pe care îl cunoaște. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. De undeva, din spatele unor zăbrele care îi despart pe sclavii sortiți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rog..., devine absurd... Sigur că da, acum e absurd! Că nu mai ai tu ce să zici, nu? Ești un cretin, un cretin și-un porc, un individ lipsit de maniere și de sensibilitate! O brută! Veriga lipsă! Veriga lipsă, mirată ea însăși de această nouă ipostază, regreta amarnic. Nu știa prea limpede ce. Că se încurcase cu ea? Că se însurase cu ea? Că nu se culcase înainte ca ea să ajungă acasă? Că se culcase cu ea din prima
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să știi că uneori îmi place pericolul. Mulțumesc! - Eu am plecat. Vă rog să mă... - Fără scuze. Ți le-ai cerut deja. - Pot să vă îmbrățișez? spuse timid copilul care parcă uitase că se grăbea. - Sigur, dar...de ce? răspunse Karina mirată și încântată în același timp de cerința inedită a puștiului cu ochi mari, de un albastru turcoaz. - Pentru că simt că aveți nevoie de o îmbrățișare. Și pentru că nu m-ați certat cum ar fi făcut altcineva dacă ar fi fost
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a urcat În carlingă, apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura de iloți care Îl sufocau pe Matei. S-a trezit mirat și iarăși a oftat. În bucătărie, ai lui se auzeau râzând, iar afară, În curtea blocului, cineva bătea covorul cu furie. Duminica era micul paradis comunist, ziua a șaptea, În care tovarășii se odihneau după ce stricau lumea ca să o reconstruiască
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bine și va fi mare scriitor, că miercuri vine Birică și de fapt de asta l-a sunat, să se sfătuiască, acum, la prânz, că ăia care Îi ascultă mănâncă și ei, așa că pot vorbi liber. „Liber?“ s-a Întrebat mirat Rogoz. Ce l-a apucat pe Parolică? S-a ramolit, Începe să nu mai fie atent. Păi, ce să facă, i-a ruginit o brichetă „de colecție“, abia așteaptă să reia munca, la concediu nici nu se gândește, iar cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
beton se desprinde din curbura trotuarului și se oprește în fața unui bloc turn - P+10E. Necunoscutul o urmează.Când ajunge în hol,mâna ei delicată s-a oprit pe butonul de la lift.Se întoarce ușor,îl privește cu un aer mirat și-l stopează teatral cu cealaltă mâna. Locuiți aici? Luat prin surprindere bărbatul neagă. -Nu. -Atunci,ar fi bine să părăsiți acest bloc.Soțul meu se află în balcon și sigur m-a văzut.Deci, nu mai trebuie să urcați
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sisteme digitale pentru supravegherea consoartelor. Vaporeanul ei s-a întors acasă după un voiaj îndelungat și a aplicat sistemul românesc de informare.S-a dus la o vecină de apartament și a acuzat-o de infidelitate. „Cine,eu?!” se arătă mirată femeia. „Nevastă-ta a călcat în strachini cu...”. Dupa un an de zile,divorțul a pus capăt unei căsătorii eșuate.... Morala : Intr-o relație autentică trebuie să existe înțelegere,să existe încredere,să existe sinceritate și să existe respect reciproc
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Cele scunde erau denumite „ieduți”. Intr-o zi una din fetele înalte a venit la cantină.Dupa ce-a stat la masă,a plecat. Mai târziu a sosit și cealaltă geamănă.Un student s-a apropiat de ea și foarte mirat,a întrebat-o: ”Tu,nu cumva,ai mai stat astăzi la masă?”... Inainte de a intra în examen,un student a primit o misiune din partea unui coleg,care ieșea din sala de curs.Să cumpere din banii unui profesor un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a prezentat un cetațean ciudat. -Am o reclamație,domnule Cobzan. -Adică? -Mi-ați vândut terenul de pe Saturn,în suprafață de 200 de hectare.Scoase un certificat de proprietate și-l aruncă pe birou. Semăna cu un act eliberat de firma sa. Mirat managerul își consultă evidența din baza de date.Numele vizitatorului nu apărea. -Ciudat! Nu cred ca este o suprapunere. Când am cumpărat hărțile satelitare,am fost asigurat că nu mai sunt alte tranzacții. -Ba da.Eu sunt proprietarul acestui teren
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
care răcnea: — Viciu de procedură, mă! Cel mai genial avocat din ciclul ăsta cosmic. M-a scos pe viciu de procedură! De fapt n-a mai răcnit decât „proce-“, căci „ură“ i-a rămas în gât văzându-l pe Pop. Mirați, tatuații s-au întors spre ofilitul Pop, spre ve denia care-l făcea pe magnificul Minoiu să înlemnească. Decibelii se înmuiaseră brusc. — Ce-ai, Minoiu? a pufnit unul cu șaibă în sprân ceană. Cine-i tataia ăsta? Minoiu tăcea, fixând
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
16.27. Nici prea repede să nu mergem, ca să nu dăm de ăla din față blocat pe undeva pe linie. Nea Nebunelea făcea pe vatmanul și i-am simțit mândria când am ajuns în prima stație și am văzut ce mirată era lumea că vine tramvaiul mai repede. Zar stătea în spate și dădea bilete. După câteva stații avea deja un sac de mărunțiș. în noaptea aia ne-am tras la depou și am întins un chef care ne-a făcut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Ajunse în cimitir după ce străbătu, căzând de nenumărate ori, potecile cele mai mocirloase pe care îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
brațe, dar puful burții îi lucea năclăit. M-a privit cu reproș. — Dar ce am? S-a verificat în oglindă, nedumerită. — Cum ce ai?! Scrie stupru pe fruntea ta. Ești radioac tivă. Emani luxură ilicită. S-a întors spre mine, mirată. Da, i-am țipat îngrijorat... Abia te-ai șters oleacă de transpirație și îndrăznești să ieși în bazar cu o figură de mâță lubrică pe care scrie „futută și răsfutută“... Ai să fii arestată. Ai să produci accidente când traversezi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le privi câteva secunde și înregistră mirat murdăria de sub unghii. Durerea de cap pulsa în tâmple, iar inima o luă la goană, determinându-l să respire sacadat. Ce naiba? Unde sunt? Încercă să se ridice, însă picioarele făcură pe mofturoasele. Ceasul de la mână se oprise la ora trei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
adolescenți, un băiat brunet și o fată cu părul lung, roșcat, surprinși la liziera unei păduri, pe jumătate dezbrăcați, într-o poziție ciudată, nu știai - inițial dacă se pregăteau să fugă cât mai departe sau să se iubească sălbatic. Fețe mirate, panicate aproape, guri deschise într-un strigăt înnăbușit, priviri fixe trimise către... Către cel care pictase tabloul, evident, îl bănuiai în fața lor, atent la fiecare tușă, transmițându-le să nu se miște. În pofida faptului că ei dădeau senzația clară că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
apă de la conductă. Primarul a făcut și el cât a putut, dar fără munca dumitale... Când o să vrei, să vii odată la noi. Te știm om harnic, muncitor, ai făcut totul bine așezat în casă. Dar unde stai? Omul ridică mirat din sprâncene. Puțin mai încolo de dumneata. Nu ne-ai văzut casa niciodată? Ba da, răspunse Petre evaziv... Am văzut toate casele frumoase din sat. Dar am avut mult de lucru... Apoi mă duc, că mă așteaptă nevasta. Vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]