3,504 matches
-
tărâmurile astrale. Alerga. copil - minune cu visările-i eterne Sub leagănul codrului, pe poteca ce se așterne Spre acel ”ochi” - lacul cu nuferi galben-aurii Meditativ, neînțeles, depărtat de alți copii. Cu gândul la piramide, între florile albastre În a teiului mireasmă, sub vibrație de astre Cu iubita, pe-nserat ori sub razele de lună Împletesc șirag de stele și amorului cunună. Anii studenției cu trăiri himerice-au trecut Vijelios, cum tinereții să petreacă i-a plăcut Iubirea, învăluitor veșmânt, oaspete drag Zadarnic
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1434377477.html [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
22 iulie 2012 Toate Articolele Autorului E - N M A I E-n Mai - primăvara-i acasă, gătită cu flori parfumate, Dar nu e la fel de frumoasă ca-n Țara, unde altfel sunt toate!. Acolo-i mai verde câmpia, suavă-i mireasma de tei Și cântă duios ciocârlia, pe glia străbunilor mei!. E dulce puțin și amarul, iar ,,jugu”-l suporți mai ușor, Închide durerii hotarul, o Doină și-un Cântec de dor!. . . E-n Mai și în trup îmi pătrunde al
N MAI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/E_n_mai_ionel_davidiuc_1342980923.html [Corola-blog/BlogPost/340456_a_341785]
-
de Dumnezeu și de Biserică, Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Timotei Prahoveanul se așază în tiparul său monahicesc așa cum s-a alcătuit acesta în vatra monahală a Neamțului, chinovia de metanie. Gesturile și felul său de a fi au tot timpul mireasma smereniei. Iubește oamenii, împlinind ascultător porunca dumnezeiască. Îi place nespus de mult să fie în preajma semenilor, să se facă părtaș spovedaniei acestora, să se farmece cu ingenuitate copilărească de rostirile lor înțelepte, cu arome de fâneață înflorită înainte de tăișul coasei
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1451983646.html [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
și de ce se oprise acolo. - Intră, îl invită cu o voce ca de înger prințesa, cred că ești înghețat! Bujor se lăsă luat de mână și păși în urma ei ca vrăjit. Lumina și căldura îl cuprinseră din toate părțile, iar mireasma mâncării proaspăt așezate pe masă îl ameți cu totul, dacă mai era ceva de amețit la el după întâlnirea cu prințesa. - Mănâncă, îl încurajă ea, se vede că ești ostenit și ai bătut cale lungă! După ce se răsfăță cu bunătăți
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
din stele căzătoare din seară până-n zori, când se topeau în soare, că sânii tăi râvniți nu-i dibuiam niciunde, fiind osândiți să zacă-n margini de coline și zilnic să asude. Se cumpărau din piață ghivecele cu flori pulverizând miresme până sub ‘nalt de nori ca pulpele brumate prin parcuri și pe străzi, ca sprintenii, subțiri genunchii de feline pierduți prin negre zăpezi. Purtat de destin înfipt în lumina de stea te-am găsit într-un boboc virgin de lalea
AH, IUBITA MEA FLOARE! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_i_paraianu_1401702925.html [Corola-blog/BlogPost/360989_a_362318]
-
întâi să „devenim oameni compleți„ , apți de cele mai profunde trăiri și acțiuni , evoluând conștient spre o lume mai bună. Pentru că „La hotarul sufletului / zămislim comoara / ce-o ascundem / printre aripi de îngeri, / prin nori... Astfel vom primi în suflet „miresme de mărgăritar„, „în jocul magnific al vieții„ . Într-o iluzie , omul este, în viziunea poetei, „mâzgălit de Creator / pe nisipul chinuit de valuri„ ; un alt orizont este figurat astfel, trăind în „nonsensul limitat și tolerant al prezentului„ ! Sunt aici sensuri
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > GÂND FUGAR Autor: Mihai Vâlvă Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului Gând fugar, Ades îmi fuge gândul, După mireasma C opilăriei. La geamul mic al casei, Demult dăramată. Să simt miros de mere coapte Și iz de mână aspră, Ce -n nopțile de iarnă, Aruncau lemne în soba inghetatâ. Aș vrea ca dorul meu sa fugă -n neștire, Pe
GÂND FUGAR de MIHAI VÂLVĂ în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/mihai_valva_1440054492.html [Corola-blog/BlogPost/343405_a_344734]
-
viața într-un cânt. Primit-am vers de cer ca un izvor, Înveșmântat în zorii primăverii... Să cânt mereu de-al veșniciei dor, Scriind cu lacrimi ploile trezirii. Să fie poezia ca o floare-n lume Petalele-i țesute cu miresme alese Ca primăvara ce-a sosit în vreme, Să-mpartă rochii albe de mirese. Cluj Napoca, 27 martie, 2016 Mister Un mister se ascunde în ființa ta... Sunt bucuroasă că am găsit Ceva ce căutam... Mângâiere, Un răspuns la întrebări, Împlinire
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1459089235.html [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
Nu asculta porunca cea care te încurcă. Privește codrul tainic, ce-ti spune să te-așterni Pe jalnicul pământ cu lacrimi să îl cerni, Aici nu e-ntuneric, e doar o umbră deasă Ce răspândește-n jur o urmă de mireasmă... ÎMPREUNĂ Alină-a mea durere, Nu vreau singurătate, Vreau să privim la stele, S-aud nespuse șoapte. Alungă-n veci tăcerea, Ca inima-mi să-ți spună Rămâi acum cu mine, Privind la clar de lună... SINGURĂTATE Doar uită-te
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/george_nicolae_stroia_1464168479.html [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
piatră, divers colorate: alb, roșu, galben, portocaliu, mov. O! mi-am zis, dacă viața ar fi un covor de flori cu petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Femeile_si_florile_vavila_popovici_1330626591.html [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
din 24 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Albul drumului Am nostalgia drumului de țară Cu albul lui care duce neunde, Șerpuitor ca o speranță rară Ce în mărăcinișul des se-ascunde. Lumina prin frunzișul des filtrată, Un peisaj transfigurat, acvatic, Mireasmă amăruie îmbibată În aerul aromitor și static. Mă-nchipui prin pădurea tropicală Când cale îmi croiesc cu anevoie, Ca nava ce zorește spre escală, Ca luptătorii din bătrâna Troie. Îmi place albumul drumului de țară Când în hățiș de porumbari
ALBUL DRUMULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Albul_drumului_george_nicolae_podisor_1327388638.html [Corola-blog/BlogPost/360554_a_361883]
-
ce-o privisem pe țărmul mării într-o seară [17] Și începea un fel de dor de imnuire și durere și eu vedeam cum cresc ca apa în pântecul acelei sfere [18] Și-mbrătișam pe dinlăuntru iubita care mă năștea cădeau miresmele-n adâncuri și-adâncurile înspre ea [19] Și într-un cer pustiu si antic în care veșnic tot ningea numai ninsoare și ninsoare nici o lumină nici o stea [20] Și iar plecam asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
exemplu la hotel, când mergi în delegație sau în concediu, sau chiar în “team-building”, nu-ți poți împlini aceste nevoi de bază? Ba da! Atunci ce anume face diferența? O fi vorba oare despre un fel de repetiție, despre o “mireasma” a casei noastre veșnice? O fi vorba oare despre familie, tot că un fel de repetiție a “familiei” din Ceruri, când nici nu ne vom mărită, nici nu ne vom mai însura, ci vom fi că îngerii - o mare și
CA ACASA NU-I NICIUNDE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Ca_acasa_nu_i_niciunde_ioan_ciobota_1344855779.html [Corola-blog/BlogPost/355039_a_356368]
-
Poezie > Delectare > VISĂRI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017 Toate Articolele Autorului visări naiade nude dizolvate-n seară, infante silfice, regine caste, plutesc sfios în aerul de vară în vicii dulci și în miresme faste. ca umbrele alunecă, se clatină, cu ochii lor nimic nu se măsoară, au părul un fuior de platină, scăldate în lumina cea de vară. m-a mângâiat o mână de femeie și-a dispărut pe înstelatul cer, și umbra
VISĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1495777337.html [Corola-blog/BlogPost/375890_a_377219]
-
ale copilăriei. Trandafirii albaștri sunt aștrii infinitului ce ne poartă spre lumea dorului și a visului ce stă în așteptare și uneori ne doare. Nuanțele trandafirilor ne fac să descoperim nuanțele vieții. Să trăim ca un trandafir și vom avea mireasmă perena a fericirii. Să ne înveșmântăm în petale de dragoste acum și pentru totdeauna,iar ființa noastră nicicând nu se va ofili. Referință Bibliografică: Trandafirul, rege în împărăția florilor / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul
TRANDAFIRUL, REGE ÎN ÎMPĂRĂŢIA FLORILOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trandafirul_rege_in_imparatia_florilor.html [Corola-blog/BlogPost/355544_a_356873]
-
trup felin Și voaluri de mătase, Iubirea ta devine chin și rănile-mi descoase, Hai mai aproape-n visul meu, pe patul meu te-așterne, ca un parfum de Dumnezeu mă satură... mă cerne... Să fiu covorul tău de flori, Mireasmă trupu-ți fie, Iubindu-ne de mii de ori Pe-această temelie, Iar mâine vom clădi din nou Aceleași vechi altare, Viori trimit din cer ecou Sfidând furtuni, hotare. Dacă...eu, dacă...tu Ana Podaru Dacă...eu, n-aș mai fi
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1485727071.html [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
în mod bizar cele mai elementare legi ale gravitației, excelând parcă într-o fizică nouă, necunoscută pentru mine. Am pătruns apoi într-o încăpere de vis, straniu mobilată cu elemente de mobilier care pluteau în jurul meu, trăgând pe nări o mireasmă pe care nu aș fi putut-o compara cu niciun parfum cunoscut de mine. Aveam senzația unui vis cât se poate de real și trăiam cu teama că - dintr-o clipă într-alta - mă voi trezi acasă, singur, fără femeia
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
nuntași. Atotfrumoasa Maria cumpănește Taina Vinului și-a Vieții. La Dumnezeiasca privire, Apa s-a însuflețit îmbătată de savoarea vinului. Pâinea s-a rumenit în brațele Crucii, îmbrățișând lumea în aburul ei cald, ca obrazul de copil. Crucea s-a-ntrupat în Mireasma Viței de vie, iar untdelemnul s-a împărtășit pe sprânceana Mirului. Piroanele s-au prefăcut în Potir de aur strălucitor. Buretele a absorbit zenitul din zâmbetul Fecioarei. Oțetul s-a prelins în fagurele de miere al Neamului Daco-Român. Fierea s-
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
luminii, ca izvorul de viață zburat în cuib de cuci. Pe covorul răbdării și-a mânat bidivii gândului în trap de chimvale. O dâră de zbor i-a adus un trecut de văpaie, trudit în rapsodiile de veacuri, frământându-i mireasma în pâine și cuvântul în potirul binecuvântării. Safirul bucuriei, înmuiat în Ghiocelul Buneivestiri, i-a odrăslit crucea în Mugurele-nvierii. Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine- aduceți în vasul vechi arome,/ De jalea cui veșmântul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
jalea cui veșmântul și l-a cernit Salome/ Și plânsul pentru cine răsună în Chedron?/ Când miezul alb al zilei în umbre s-a-nvelit/ Și-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma/ Sub Cruce, prohodirea de ce-și varsă mireasma,/ Din ochii arși de lacrimi, din trupul istovit?/ De ce să-I strangeți brațul cu patimă la sân?/ Și giulgiul nou, copile, de ce-l roșiți în jale?/ Și vă răniți genunchii în pietrele din cale/ Și pentru cine-aprindeți făclii de dor
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
tronul slavei, de slavă-nconjurat./ Din palma Lui nu curge șiroi de sânge greu,/ Ci vinul bucuriei din veșnic sfânta Cină./ Din coasta Lui țâșnește izvorul de lumină,/ Menit pe veci să facă din om un Dumnezeu./ Nu-L ungeți cu miresme pe Cel de-a pururi viu/ Și nu-L culcați, fecioare, în giulgiu, sub piatra rece, Căci iadul plin de flăcări nu va putea să sece/ Izvorul de viață ce curge prin pustiu./ Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mugure de Voievod, pentru a pregăti calea izbăvirii. Codrul de la Dobrina a devenit Altarul jurământului de credință al Elitei creștine abia înflorite ce avea să rodească. Sub steagul celui mai falnic s-au dăruit cu toată primăvara lor, cu toată mireasma și cu deplina iubire. Peste Neam au înflorit toate năzuințele. S-au ars toate metehnele, toate prejudecățile, toate amăgirile, toate orgoliile și s-a semănat sămânță bună pentru a rodi înmiit. Dar iudele au semănat neghina, au învrăjbit și-au
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații tristelor întoarceri cad consolări și stele. Crezul lor plânge în Golgota iluziilor. Primăvara ca o aducere aminte răspândește mireasma Reginei nopții. Pe cărarea unei ierni ca o cronică rimată, suie Robii la cer în cadență lirică. Fiecare sătuc plânge în inima unui martir, pentru cei ce nu mai sunt. Iisus din Icoane s-a desprins din piroane și-a
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nu biruie Viața/ s-au prăbușit cu-armura-romană la pământ,/ când Învierea-Vieții dăduse Moartea...morților!/ Mărire lui Iisus și Învierii Lui!.../ În Dimineața-Înaltă și Caldă a Primăverii/ nici piatra, nici peceea, nici paznicii,/ nici Moartea n-au biruit Viața!/ Mărturiseau tăcute miresmele luminii/ împodobind mormântul... și îngerul de pază!.../ De-aceea corcodușii, măceșii, porumbarii...,/ și-au pus pe frunte albul, parfumul și dulceața.../ Vestind că-n moartea noastră este ascunsă Viața!/ Și florile... Nu Mint! (Paști, Jilava-1950, Prietenilor mei care au murit
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
PE BANCA DE SUB TEI... Când uneori, prin iunie, mă înfioară vântul, Spre Eminescu, iar, potecă-și face gândul, Căci teiul de pe deal e într-un nimb de floare Și, lin, în univers, își cerne-a lui ninsoare... Iar dacă în miresme învăluie pământul, Desigur că-n zadar mi-aș folosi cuvântul, Spre-a zugrăvi magia și acel sfânt fior, Ce mă cuprinde iarăși, când de poet mi-e dor... Și, dacă de pe cer, regina nopții blândă Contur de aur țese cu
PE BANCA DE SUB TEI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1625 din 13 iunie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1434143526.html [Corola-blog/BlogPost/374603_a_375932]