179 matches
-
o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție a ixtlilor și să-i fi azvârlit propriul trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înceapă. 28 Anabis umplea ca o masă informă spațiul celei de-a doua galaxii. Miliardele de particule ale corpului său fremătau ușor, ferindu-se instinctiv de radiațiile distrugătoare ale celor două sute de miliarde de sori scânteietori, dar ținând sub presiune miriadele de planete clocotitoare de viață, în speranța ca- și va astâmpăra insațiabila foame. Înspăimântătoarea certitudine că va muri de foame îi cuprinsese întreaga ființă. Toate celulele uriașului său organism, de la cele mai depărtate până la cele mai apropiate, îi transmiteau aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care au ținut de „eu“ și acum s-au desprins. Plutesc alături și le șade bine așa. Și tînăr și bătrîn, trăiesc deodată același timp. Sînt spart în vîrste distincte, V., același, purtînd un niciodată văzut chip, sau, ca Dumnezeu, miriade de nume. Cumva, percep gîndurile tînguitoare sau perverse ale celorlalți pacienți dar și sunete stranii și emisiuni TV de aiurea. „-Cum vrei să fii?“-tînăr fiind, mă întreabă tînărul meu prieten, Doctorul. „-Ca-n Unamuno: ești cel ce ești palpabil, cel
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înger? Vreau să mă sinucid convins fiind de tîmpenia eternității. În veșnicie, cu toatele-și pierd rostul. Iată: tînără și strălucitoare ca o sabie, mă gonește moartea din urmă: „-Ești nimic! Ești nimic! Schimbă-te iute! Schimbă-te cît mai poți!“ Miriade de nume. Sînt nimic. Numele ăsta mă doare și toți mi-l reproșează împrejur: copiii mei, iubirile pierdute, cărțile, casele lăsate în urmă: „-De ce să purtăm numele tău? De ce?“ Așa, trăind acum prin amintirea care se petrece, mă pomenesc
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că-l doare. Cum l-a schimbat ființa aceea!... V. tînăr îmi dau seama că m-am transformat. Poate că nu atît alăturarea Elenei, cît pierderea ei m-a molipsit. Am început să gîndesc ca ea, să fiu sensibil la miriadele de transformări minuscule ale naturii din jur, la bunătăți prețioase și să comit copilării premeditate. Am devenit strigoiul ei. Așa că dorind să redevin eu, capăt instantaneu o dorință nemăsurată de a o ucide și imaginez scenarii care de care mai
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
câteva nuiele și am rămas acolo zile și nopți, ca să privesc afară, ziua vedeam cerul de plumb, zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în destrămare al nopții, greierele-viorist, se înclina, a scurtă despărțire, în fața tinerei-furnici, ziua, care adormise în ajun odată cu florile, își deschidea petalele de răsură. Pe întinsul platou, inundat de soare, din marginea Cetății furnicilor, lumea se strânsese la marea paradă. Miriade de furnici în mare ținută se adunară pe regimente. Navigând prin murmurul înghesuielii, greierele-viorist se lăsă condus de prietena sa furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Resemnați, ei estimează că mă voi apropia de Soare și se va produce o reacție citrinică. Vor urma alte sisteme, galaxii, roiuri de galaxii, până când... nu știu! Dar eu știu! Până la capătul Eternității! Apoi mă voi împrăștia în infinit, în miriade de conștiințe primare, reluând ciclul, din nou! ...Și toate astea, pentru că la cei cinci anișori, Daniel Haniak a primit un robot de jucărie furat de tatăl său maniaco-depresiv. Da. Acum sunt sigur! mai-iunie 2008. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
pîrjolul mult așteptat; dar și iadul era o incertitudine, mai degrabă avea să ajungă Antonia acolo, pentru că prea Îi vroia pe alții fierți, arși, distruși pentru totdeauna, chiar dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade de ani, după fiecare Big-Bang, toți stricații și ticăloșii lumii ar fi putut să se reîntrupeze. Era tot mai neîndurătoare; dacă s-ar fi gîndit doar la amiaza În care Își pierduse fecioria, demult, nesilită de nimeni: o apucase un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară lumina din sufletele curate, Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiind din fiecare lucru, mai ales din corola florii sacre nufărul. Dacă în sculptura greacă respiră armonia sferelor prin proporțiile divine, dacă în sculptura lui Michelangelo relieful formei umane își depășește drama lăuntrică prin energia sa nemăsurată, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
orașului. Și lin, Cel țintuit pe propriul său zbor, de propriile sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne uimea privindu-i lungimea trenei pe care o puteau face stelele așternute pe cer, toate cuvintele Universului cu miriadele lor de familii, care apoi se micșorară ca o șosea, stârnind o ploaie de cuvinte peste noi. Și am fugit cu toții care încotro... D a, spuse Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și toate cinci ne holbam la mesagera din Mamre, a cărei rochie lucea argintie în lumina albăstrie a zorilor. Vorbea prețios, așa cum fac toți mesagerii: - Rebeca, preoteasa din Mamre, mama lui Iacob și a lui Esau, bunica a sute de miriazi, vă cheamă sub umbra terebinților la sărbătoarea orzului. Să fie anunțat Iacob. Declarația vizitatoarei a fost primită în tăcere. Vorbea cu un accent ciudat, care cădea pe fiecare cuvânt în trei locuri. Parcă am fi visat toate cinci același vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în ceruri a gândurilor sume Și-atunci realizate vor fi, vor sta mereu. Că-n lumea din afară tu nu ai moștenire, A pus în tine Domnul nemargini de gândire. În aste mari nemargini unde gândiri ca stele Lin înfloresc, miriade s-amestecă, contrag; Zidite-n dome mândre, de cugetări castele Se darmă la suflarea-ți și-n taină se desfac Sau la dorința-ți numai se mișcă ca mărgele Și sun-cîntări, ce vibră - se-ntunecă și tac; Astă nemărginire de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un om cu părul alb complet, dar foarte verde încă. În mînă avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de beznă, populat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apărea lucrarea „Din opera legislativă”... Hamangiu avea curajul să și liniștească compatrio ții grăindu-le: „încetul cu încetul oamenii sunt nevoiți să și de a seama că viața este aceeași, mereu aceeași, asemenea cum boa bele de rouă cad de miriade de ani la fel, pe aceleași frunze și f lori. E o închipuire a noastră numai, de a crede că totul a fost r ăstu rnat și că o lume nouă și a deschis porțile viitorului. Lumea este mere u
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și James se plânsese că, pasămite, când ieșise de sub duș azi-dimineață , i se păruse că are un cur atât de mare, Încât Îi trecuse prin minte să lipsească de la serviciu pe motiv că „se simte gras“. La Început, avusesem pentru miriada de Întrebări „sunt-oare-grasă“ o replică pe care o consideram extrem de rațională: „Dacă tu ești grasă, Hope, atunci eu ce să mai zic? Sunt cu vreo cinci centimetri mai scundă decât tine și cântăresc mai mult“. „O, Andy, fii serioasă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci limbaje, complexe imaginare și, în ultimă instanță, lumi poetice: „Ies din cotloane și animalele nopții/ nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
cuvînt, că nu se mai citește literatură În primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul Începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat În lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională cu anonimatul care o cotropește. șansa literaturii nu este cadrul formalizat, nu este manualul, ci acela informal, aflat la Îndemîna cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mici, mai imediate, sparte din loc În loc de ecrane ficționale cu trimitere liberă, dincoace de eu - dar niciodată dincolo. Eul, apoi. Literatura personală nu are povești - aceeași istorie a lui eu se desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul văzut de sine. Cei mai mari filosofi ai literaturii franceze sînt Descartes și Leibniz, primul clasic, al doilea baroc, primul inventator al eului, celălalt al oglinzii. De aceea literatura aceasta se ambalează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau șarjat al autorului se Înnegrește, fiind bine recuperat atît În registru politic, cît și afectiv, de critica socială, respectiv de biografie, ambele susceptibile de infuzii retorice cu patetism. Pe de altă parte, cursul de sinucidere este o parodie la miriadele de asociații americane ale alcoolicilor, ale diverșilor suferinzi de tot felul de boli, unde fiecare nou membru Își exoricizează demonul prin propria poveste. Dar nu, nici sinuciderea nu e pe măsura forțelor lui, nu e o a treia cale: „Antoine
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
marcat de extraordinarul efort de a le aduce laolaltă". Astfel, "tot ce e împărțit tinde spre unificare". Esența nobleții și a măreției omului se confundă cu nesîăbitul său efort de "a impune o voință unică și ordonată", care se substituie "miriadelor de voințe divergente și vinovate". Acest efort a fost simbolizat întotdeauna prin imagini, prin ceremonii: banchetul, masa luată în comun, consfințește și scoate în evidență comuniunea inimilor și a sufletelor. Să nu vă fi gîndit niciodată [se întreabă Maistre] la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Naționalismele, integrismele, revoluționarismele, expansionismele și hegemonismele se dezlănțuie, se combină, se combat, avînd în comun doar ura față de toleranță și satisfacția de a lovi nepedepsite în moalele pîntece european. Totul este în criză în criza planetară, alcătuită din conjugarea unei miriade de crize, economice, sociale, poli-tice, culturale, religioase, morale, intelectuale. Nebuloasa spirală de umanitate se desface în chiar clipa în care încearcă să acceadă la ființă. Căci acolo unde planetarizarea se dezvoltă prin hegemonie sau omogenizare, ea regresează. Astfel, devenită efectivă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o hotărîre, de regulă nu o va respecta vreme îndelungată. E maestrul schimbărilor rapide, care își modifică strategiile ca să dea impresia unei gîndiri progresiste și înaintate. împăciuitorul este foarte enervant datorită inerției pe care o creează. îți cere să ai miriade de planuri și de idei, dar ezită cînd vine vorba de aplicarea acestora. Dacă pune în practică vreo idee a ta, arareori îi acordă timp suficient ca să atingă efectul scontat. Nu uita că el este convins că metodele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
de reflecție și chestionări esențiale precum: *inegala distribuție de participare în spațiul public (mi-noritate de leaderi și mediatori suprainformați și supra-echipați/vs/ "majoritatea tăcută" în mod cert subechi-pată și deseori și subinformată); * fragmentarea spațiului public în "spații" parțiale impermeabile sau miriade de "bule" comunicaționale" (P. Flichy) individuale etc., nu ne îndreptățesc să adoptăm o atitudine defetistă: spațiul public există chiar dacă într-o formă diferită de modelul Habermas al "arheologiei publicității" ca dimensiune constitutivă a societăților burgheze. "Spațiul public se perpetuează chiar dacă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]