178 matches
-
și fără astâmpăr, cu gura larg deschisă e parcă gata să muște din viață, tata, înalt, energic, învăluit în fum de țigară și în glume răsuflate. Ce face clic de 999 de ori și clac doar o singură dată? Un miriapod cu un picior de lemn. Se iubesc? Fac dragoste în această anexă secretă putredă și lipsită de intimitate? Îi aud țipând unul la altul. — Nu vând haina! —Bine, o să mâncăm blană de iepure iarna asta. Tu vrei banii doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Madeleine cine sunt și unde am fost; că mi-am luat copiii pe genunchi și i-am întrebat ce face clic de 999 de ori și clac o dată și când s-au dat bătuți le-am spus că este un miriapod cu un picior de lemn și le-am explicat cum tata mă făcea să râd cu gluma asta când eram de vârsta lor. Îmi doresc să le fi spus că tata se înfuria, dar era un om bun și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în lumină bucata cât un ou de rață, masa îndesată asemenea unui bulgăre de pământ se arată a fi locuită pretutindeni de insecte minuscule. Care au fost acoperite de rășină. ăsta de aici să fie oare un vierme? Acolo, un miriapod oprit din mers? Doar după ce te uiți o vreme, chihlimbarul dă în vileag secrete ce se credeau în siguranță. Ori de câte ori celălalt mijloc auxiliar al meu, ceapa imaginară, nu vrea să deschidă gura sau câtă vreme ea își încifrează informațiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învăluia țărmul, suferința din dragoste era deosebit de ofertantă. Iar după furtuni, printre alge găseai bucăți minuscule de chihlimbar și, dacă aveai noroc, unele de mărimea unei alune. O dată am găsit o bucată cât o nucă, în care ceva ca un miriapod le supraviețuise hitiților, egiptenilor și grecilor, Imperiului Roman și mai știu eu cui. Dar cetăți din nisip ud n-am mai ridicat. Acasă, lucrurile își urmau cursul lor determinat de economia de război. La sfârșit de săptămână, disputa cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bunici, și care, adesea, nici măcar nu știu cine e tatăl lor. Par destul de fericiți, dar în mod sigur e un gol mare în viețile lor. Poate că dacă nu ești conștient de golul acesta, nu-ți faci probleme. Dacă ai fi un miriapod, un tshongololo, care se târăște pe pământ, oare te-ai uita la păsări și ți-ai face probleme că nu ai aripi? Probabil că nu. Mma Ramotswe era înclinată spre speculații filosofice, dar numai până la un punct. Astfel de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Comunitățile civilizate nu produc despoți. Excepțiile întăresc regula. Să conducă Actorul? Viața nu e vodevil! Filozoful? Crede că știe tot: ar fi dictatorul cel mai periculos! Caravella? Darling? Eroul? Vreun meșteșugar analfabet? Cine să țină strâns, în dârlogi, gloaba asta miriapod? Cine să o cravașeze, să-i dea pinteni? Magistratul a fost providențial pentru Stațiune. Faraonic. A construit. A stabilit reguli. A stăpânit. E vremea să dispară. Nu de tot; din când în când, mulțimii trebuie să-i arăți pisica. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
le văzu harta sufletelor. Începu să citească, la început, detașată, pentru că, fiind imensă, le știa sfârșitul și ceea ce urma după sfârșit, acea nelămurită cuprindere, ca atunci când nu-ți ajung brațele pentru a mângâia pe cel drag, ai vrea să fii miriapod și nu-ți ajunge trupul pentru a-l îmbrățișa, revenind mereu la chipul iubit, palmele sunt prea mici. Ai dori să-l simți molecular. Inima lui să bată în inima ta. Da, copacii trăiesc cu apă, dar se hrănesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stârnește valuri și n-ai cum ieși la mal în aceste aprigi lupte pentru-un singur ideal sau mai multe idealuri... Resemnarea e un mod de-a ieși la suprafață doar cu un crâmpei de viață și-un mers de miriapod, contra firii; lașii se-ncălzesc la ea... ce iluzii! Nu mă mint! Doar minunile iubirii îi mută pe altă stea, a încrederii în forța care le aprinde torța mersului în labirint. Jilava 1956 Spre certitudini Perfide îndoieli, zadarnic, îmi ieșiți
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cer. Vis de copii zburdalnici, inocenți, maturi vraja unei naturi plină de euforii. 1946 Această dublă frenezie Orice-ntrebare-i plecare la drum vertical și peste aceste plictisuri de-acum. Visarea, ca orice visare nu-ntotdeauna face rod; al timpului miriapod vrea să ne calce în picioare. Unii vorbesc de cutremure, înec dar și de ce nu au; de ce când plec aș vrea să stau? De ce când stau aș vrea să plec? Această dublă frenezie, a lui Bergson este un pod pe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
avangardă s-au pierdut deja în întuneric... Căpitanul a adunat comandanții de tun: ― Plecăm. Să fie liniște deplină pe traseu. La tunuri! Când totul a fost gata, cu un oftat adânc, căpitanul a ordonat plecarea. Convoiul se târa ca un miriapod, lăsând în urmă o dâră neagră, lucru foarte periculos. Pe timp de zi, ar fi fost luați din urmă precum coteiul ia urma vânatului. Căpitanul se gândea că poate vor putea ajunge destul de repede în zona împădurită, care pe hartă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
intervenția chirurgicală pe aortă fără de care, după cât se pare, aș fi fost mort de mult.) Pe patul meu, cu ochii semiînchiși pironiți în tavanul care în amurg se îndepărta până ce ajungea ca toată suprafața lui să fie umplută de policandrul miriapod, îmi liniștesc în zece minute trupul și nervii. Ar fi trebuit să găsim un loc în casă mesei din lemn masiv, probabil de stejar, moștenire de la coana Paulette, doamna răposată a unchiului meu. Cu tanti Mary am cărat, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
minate, arme chimice, sisteme termonucleare. Și mau au încă și mai mult, pentru că de acum aparatura de control legată de trupul meu aflat la reanimare a început să se joace de-a invadatorii spațiali cu furnicare, mutanți, momeli, nave spațiale, miriapode și bombe inteligente șuierătoare. Drace, e la îndemâna tuturor. Și să ne îndreptăm un gând și spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. Preludiul revoltei este dezgustul. Dincolo de banalitatea cotidiană, zădărnicia are acute conotații filosofice și mistice. Admirația, dar și invidia pot menține talentul în stare de funcționare. Mitingul - acest miriapod în călduri. Trăim din neliniști și extaze. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. După comunism, oamenii speră să vină consumismul.. Protestul din priviri este cel mai expresiv. Și nici nu poate fi inculpat penal. Reușita
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
golit cerul de mistere. Alegeți-vă idoli tăcuți! Cei logoreici plictisesc. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, romii ar înnegri toate topurile muzicale. În fiecare moleculă de vin bun un carpe diem stă gata să rupă lanțurile. Mitingul acest miriapod în călduri. Măcar privirea să nu ne fie indiferentă. Insomniile te fac ori filozof ori nevropat. Pentru amărât și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Admirația dar și invidia sunt bune pentru a menține talentul în starea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar putea să fie vestul -, se vedea gaura tunelului prin care fuseserăm aruncați cu toții În acea lume. În partea opusă, spre răsăritul teoretic, se găsea micul cubicul al cabinei de toaletă. De-a lungul camerei, pe centru, aliniate perfect, asemenea miriapodului cu picioare argintii al microprocesorului țintuit pe placa de bază, se aflau paturile. Ce se găsea dincolo de peretele nordic, pe care-l bănuiam a fi exterior, nu știam. Imensa fereastră din centrul lui nu era, de fapt, o fereastră, ci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
păstrau distanța care-i separa. După-amiază dospită, sala fierbea, pustie. Rămăsese la post, minut cu minut, grad peste grad, treizeci și cinci de grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile, pereții, planșetele, ferestrele, cuierele, jaluzelele, telefoanele, scaunele, birourile, pupitrul, aprinse lent, temeinic, minut cu minut. Așteptare zadarnică : nimeni nu apăru. Naivul se perpelise până seara, mereu acolo, în același loc. Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aici de față. Vaaai, ce crocodilaș simpatic, mânca-i-ar mama botișorul lui dințos. E dresat ? Merge la picior ? Da. Dar numa’ la stângu, că-i de molibden. Pân-la proteza asa mi-a ros o duzină de picioare. Aha. Sunteți miriapod ? Nu încă dar nu se știe ce ne rezervă viitorul. Și cu ce vă putem servi ? Un wisky ? Nu. Mai bine o țuică de prună. Țin regim vegetarian. Aha. Dar wiskyul nu e tot vegetal ? E vegetal, domnule, da-i
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Păpădie era deja la câțiva pași de traseul șoselei, ștergându-și din mers urmele cu una din crengile aduse cu noi. Îndată și-a arătat profilul Întunecos șirul de camioane grele. „Ce-o fi În ele?” - mă Întrebam, urmărind cum miriapodul se târâie pe albul zăpezii. Îl invidiam pe Păpădie. Știindu-l Însă dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce defila deja prin fața noastră... De la distanța la care ne aflam, ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
năvoade. Sau bulbii înfrigurați, la piept. Dar Costică Ologu nu vedea lucrurile în același fel, astăzi privea hăt-departe, peste oameni și lucruri. De aceea întrebă : — Câte picioare o avea Dumnezeu ? Lumea se apropia cu multe tulpini și picioare, ca un miriapod. Pe bune, își continuă, țopăind, firul gândurilor, e important de știut. Și către Coltuc : Zi tu, cititorule, unde scrie câte picioare are Dumnezeu ? — Nu scrie nicăieri, răspunse Coltuc. — Atunci poate că Dumnezeu e șchiop, sugeră Ologu. Poate că eu arăt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de aceea a ludicului facil. A. convinge de autenticitatea ei în versuri cel mai adesea libere, de o fluență discret tânguitoare, care îi reușesc bine. Poate cea mai izbutită poezie a primului volum, emblematică și pentru următoarele, este însă Drumul miriapodului, care, în prozodie similibaladescă, vorbește despre aceeași dramă a dez-identificării: „Pluteam în vis, pluteam în nori / Din carnea mea plecau popoare / Și un sânge negru sclipitor / Strălumina adânca mare...”. E o ambiguitate aici, deliberat creată și tot astfel întreținută. Drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
care, în prozodie similibaladescă, vorbește despre aceeași dramă a dez-identificării: „Pluteam în vis, pluteam în nori / Din carnea mea plecau popoare / Și un sânge negru sclipitor / Strălumina adânca mare...”. E o ambiguitate aici, deliberat creată și tot astfel întreținută. Drumul miriapodului - și al viziunii poetului - este fie al pieirii definitive, fie al dispersării modern-mioritice și al realcătuirii ființei în jurul osaturii universale. O întrebare și răspunsuri opționale implicite, din care își nutresc tensiunea discretă cele mai bune piese ale celor patru volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
strategii de bază, adaptate principalelor terenuri de vânătoare și caracteristicilor sistemului de ecolocație. Hrănirea în spații închise. Unii lilieci, cum sunt speciile de Plecotus, zboară prin păduri, pe sub coronamentul arborilor, hrănindu-se cu artropode de pe sol, precum gândaci, păianjeni sau miriapode. La fel procedează și Myotis myotis, care emite semnale obișnuite, cu frecvență modulată, atunci când vânează insectele de pe sol. Dacă insecta este localizată pe trunchiul unui copac, el încetează să mai emită semnale și zboară de-a lungul trunchiului, pe care
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Ena obscura, Euomphalia stigella, Helicopsis nilssoniana, Helix pomatia, Hyppeutis complanatus, Laciniaria cana, Laciniaria plicata, Lehmannia marginata, Limax sp., Monachoides transsylvanicus, Monachoides vicina, Orcula doliolum, Oxychilus depressus, Pomatias rivulare, Ruthenica filograna, Segmentina nitida, Serullina serrulata, Succinea oblonga, Vitrea diaphana, Vitrina pellucida; miriapode: Polydesmus complanatus; insecte: Abax carinatus, Aedes cantans, Aedes cinereus, Aedes communis, Aedes prodotes, Aedes sticticus, Aethecerus dispar, Agriotes ustulatus, Anthaxia candens, Aphodius pubescens, Chrysobothris chrysostigma, Cothonaspis giraudi, Culex hortensis, Disorygma divulgatum, Dromius quadrisignatus, Epilachna anetis ocellata, Epilachna chilocorus bipustulatus, Epilachna
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-o lance ruptă și se ține într-un singur picior. Acesta e Ahab - partea lui trupească, adică. Dar sufletul lui Ahab e un miriapod, cu o mie de picioare. Mă simt încordat - pe jumătate rupt, ca odgoanele care remorchează vreo fregată dezarborată într-o furtună. Poate că și arăt astfel. Dar, înainte de a mă rupe de tot, o să mă auziți troznind; iar pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]