1,500 matches
-
că boala presupune un deficit chimic, de exemplu absența unui neurotransmitator, a unei enzime, unui hormon sau unei gene. Boală este un fenomen mult mai amplu decît simpla lacuna a unei verigi chimice. Ideea că înlocuirea verigii cu o substanță mirifica poate vindeca boală trădează o optică mecanicista de tip reducționist. Cand un om e atins de o maladie, el suferă cu întreaga să persoană, si nu doar cu deficitul punctual provocat de absență unui principiu metabolic. Ideea unui remediu universal
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
control partea necunoscută (dar și să afle de ce mama sa nu a dorit-o, aspect despre care se spune că e germenele schizofreniei), și sfârșind prin atingerea unui defazaj punitiv: „Avea sentimentul fiului de împărat care, după ce a străbătut ținuturile mirifice ale celeilalte lumi, vede într-o oglindă magică locurile unde a copilărit. Iată, se întorsese o clipă în viața ei de dinainte și descoperea că lumea se schimbase, mersese mai departe fără ea. Nu avea voie să coboare de pe bidiviul
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
actor netalentat. Era prea special, vorbea încet, rar. Parcă era în transă. Pe unii îi fascina, pe alții îi respingea." 30 Și un dulce somn îmi mângâie ochii. (Cosmos) Picoteala, plictiseala oferă deschideri cos-mice, disponibilități nesperate. Somnoroasa e un tărâm mirific, o țară a promisiunilor 31. Îmi plăcea să rămân suveran peste Somnoroasa" (Râsul tăcut) În Cel mai tare tensiune crește dramatic: Și viața mea va fi toropită de somn, și așa de asemenea morții, încât, dacă mi s-ar tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se întâmplă în lirica lui Emil Botta, care imaginează o natură fantastică, pierdută într-un timp mioritic, și totuși reală, adânc implantată în spiritualitatea românească. Botta încarcă natura, prin cuvânt, cu un semantism incredibil, exploziv și frenetic. Este o natură mirifică, la un prim strat al lecturii, dar care hărțuiește poetul, din profunzimi. Oricum, el s-a dovedit a fi dotat cu o percepție tragică a acesteia, deci personaje de basm precum Ileana Cosânzeana, Muma-Pădurii, Piaza Rea, Por Împărat, Codrul, personificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sunt vii și dialoghează cu artistul Boancă. Din această împrejurare, care este excepțională (puțini fiind ca dânsul), a fost firesc să se creeze, aproape spontan, o uriașă poveste care îl impresionează pe artist, care se înscrie firesc în această lume mirifică. Neținând seamă de canoane rigide, nici de „învățături” tehnice, care l-ar fi fixat în dimensiuni forțate, din această lume - spațiul lui de care dispune doar el - Boancă ne dezvăluie cu o libertate caracteristică doar unui artist, fragmente din visurile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la numai 10-15 km de spațiul montan Bucegi-Baiu, întregind șirul stațiunilor de la poalele acestuia și de pe vale. Pentru călătorul venit dinspre București este Fig. nr. 1 Breaza - localizare prima stațiune a văii Prahovei, un fel de "poartă" de intrare în mirifica zonă turistică. De altfel, valea este foarte strâmtă în dreptul gării Breaza, unde are aspectul unei chei, ce, de îndată ce este străbătută, îi deschide turistului perspectiva asupra zidului de piatră al Bucegilor. Orașul Breaza este situat în nord-vestul județului Prahova, pe străvechiul
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental trece dincolo: La cei răi nu-mi voi spune, nici celor buni secretul, A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Iar Hafiz atrage atenția că pentru a-i înțelege gazelurile, care par ușor accesibile receptării, precizează: "Nu-ți pune istețimea să descifrezi ce-am spus,/ Căci pana-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe de o parte, de desăvârșita orân duire ca în tabloul unui maestru al picturii a peisajului țării iar pe de altă parte, de spiritul baladei vrâncene, prin care are loc solidarizarea, nuntirea omului cu natura și moartea devenită neoexistență mirifică sub cataliza miticului. Armonia și viziunea nemuririi transtanatică își au sorgintea în triada tracică Zamolxis-Orfeu-Dionysos, toți trei parcurgând ciclul viață-moarte-renaștere, ceea ce însemnează deschidere cosmică nelimitată incluzând viață și postviață, aici și dincolo. Și la Eminescu miticul este factor matricial transfigurator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea ! Și-acum ce sens plecarea ? până la zbor mistic: La cei răi nu-mi voi spune, nici la cei buni secretul. A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Pindar și Hölderlin și-au trăit viața la cea mai înaltă temperatură a liricii, și anume, "gândirea poetică". Căci, scrie cel mai de seamă poet grec: "De orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe care n-o pot dezvălui. " Gazeluri perfect tăiate în cristale a scris Hafiz, cu impecabilă ritmicitate metrică, sonoră și ideatică; dar își încheie mesajul astfel: "Nu-ți pune istețimea să înțelegi ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aceast? tripl? ipostaz? a timpului mitic p? durea, copil?ria ?i basmul: p?durea este cea care „?ție" s? În?eleag? „dorurile" copilului („Ale tale doruri toate / Numai eu ?tiu s? leascult"), „?ție" care este taină lui dragostea pentru universul mirific al basmului: Mie mi place visarea Fie ea chiar un basmu, numai fie frumos ". (Povestea Magului c???tor În stele) De aceea Îi dezleag? „tainele" unei cunoa?teri superioare, inaccesibile celor care nu ?tiu s? p?trund? dincolo de aparen?e
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Bol?i asupr?-mi cl?ținând ?uieram l-a ei chemare ?-am ie?it În câmp râzând ". De chemarea cald?, ocrotitoare a p?durii mame, poetul avea s???i aduc? aminte, „cu nevindecata nostalgie a anilor târzii", când lumea aceasta mirific?? ?i-a z?vorât, cu acelea?i „chei de aur" por?ile În spatele c?rora a mai r?mas că un ecou, doar Întrebarea de o triste?e sfâ? ietoare: „ Unde e?ți, copil?rie, Cu p?durea ta cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
începură a înfrunzi, îl cuprinse o nemărginită bucurie, pe care nu avea cu cine s-o împărtășească. Avea pruni, meri, peri, cireși, caiși... De sus, de pe verandă, când privea în vale satul, vedea livezile albite de floare. Era o priveliște mirifică. Seara era liniște deplină, iar la apusul soarelui totul se colora în aur. Și livada mea va fi, peste puțin timp, pe rod, o să stau și eu "la umbra nucului"... Ce bucurie să stai la umbra unui copac! Sădise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
stele ca un copil care privește prin ocheanul acela fermecat de la iarmaroace. Era fascinant, imaginându-și tot felul de scenarii despre o stea sau alta. Luneta nu era una performantă, modernă, dar, oricum, îl aducea mai aproape de lumea aceea necunoscută, mirifică și, după ceva vreme petrecută admirând covorul acela smălțuit, adormea liniștit ca un copil, ce ascultase o poveste frumoasă. La treburile zilnice din livadă, din grădină și chiar la "Observator", era asistat de Toni, alături de care începuse să facă excursii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
uneori și butelii de aragaz pe fondul orăcăielilor babelor burzuluite. În primplan se află trei tineri: Aurel (Cătălin Paraschiv), localnic vesel cu o nevasta gravidă, Stelică (Radu Ciobănașu), polițistul satului, și Mitu (Radu Iacoban), militar în termen, cuceriți de perspectiva mirifică de a se înscrie în Legiunea străină. Așa cum domnul Marcel, dispensator de bunăstare și găini olandeze - "băi, voi vreți integrare sau nu vreți?" - le explică avizat împreună cu un membru al forțelor speciale, înscrierea se plătește. Pentru a face rost de
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
eroul lui Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
cumva întreținute și prin felul cum noi înșine orientăm asemenea vizite. În loc de cunoașterea mănăstirilor bucovinene - încă o tură prin aziluri (probabil, un reflex creat de baroneasa Nicholson). Iar dacă Maramureșul e prea departe, din Sibiu erau posibile cel puțin două mirifice trasee: prin zona de concentrare daco-romană a Hunedoarei spre monumentele brâncușiene de la Târgu Jiu, sau: via Făgăraș-Brașov-Sinaia, căreia i se putea releva similitudinea întru frumusețe cu Sintra. În locul unor asemenea înălțătoare parcursuri, jurnaliștilor portughezi li s-a "oferit" o descindere
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
stabilit o relație cu fenomenul muzicii "pop". A urmat o adevărată obsesie pe această direcție - din motive prioritar comerciale - privind apropierea dintre cele două genuri. De la Montserrat Caballe și Luciano Pavarotti până la Angela Gheorghiu. Revenind la Tanglewood... părăsesc acest loc mirific cu regretul de a nu fi ascultat concertele finale ale festivalului... concertele...în care au apărut pianiștii Pierre-Laurent Aimard și Emmanuel Ax, bas-baritonul Jose van Dam, basul Samuel Ramey, dirijorul Frans Bruggen conducând "Orchestra secolului al XVIII-lea". Deși a
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
despre care Vasile Ilucă spune: „Împrejurimile Iașului au fost și au rămas locuri care au atras și atrag mereu pe cei ce iubesc legenda, istoria și frumosul. Fiecare pas făcut ̀ n afara Iașului te duce ̀într-o lume mirifică...” Vasile Ilucă vorbește despre Iași Iașul lui și al nostru cu gravitate încercând să ne atragă atenția asupra zestrei pe care ne-au lăsat-o ̀înaintașii monumente, clădiri importante, biserici și mănăstiri. Toate acestea și-au așteptat cu răbdare
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Teodor Vârgolici Cei pe care destinul i-a hărăzit să se nască sau să-și petreacă o bună parte a copilăriei și adolescenței lor în peisajul mirific al Brăilei, i-au purtat în cuget și simțire o intensă amintire, o nostalgie a trăirilor de odinioară în ambianța insolită a portului dunărean, în încântătoarele alei din Grădina Mare și Parcul Monument, a promenadei pe sub salcâmii de pe strada Regală
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
justifice precaritatea sărbătoririi în familie, cu procurarea, ca tot omul, a unui vinișor de țară, un zaibăr acolo, o căpșunică, m-de, ce s-a putut" gîndul diaristului se îndreaptă către alte meridiane și alte vremi: "Stăm încă sub impresia mirificelor serbări prilejuite de investitura lui Clinten". După care evocă nostalgic "grandioasele serbări regale românești", "serbările unanime de la 10 Mai", cele de la "Marea încoronare de la Alba Iulia", precum și "parăzile briante ale lui Carol al II-lea". Manifestări "la care tot românul
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
din lut. Tot acolo odihneau pentru vecie bunii săi bunici, Ghiorghi a dascălu’ și bunica Ileana , ce oameni și cât de dragi Îi sunt, mereu! Chiar În spatele său, la două sute de metri, Rică Olaru vedea cu ochii minții pădurea Mavrocordat, mirifica pădure a copilăriei sale, vedea și liniștea aparentă ce domnea În ea, deși știa că Încă mai hălăduiau lupii, iepurii, bursucii și căprioarele. În dreapta era școala la care Învățase un an, școala cu profesorii dragi lui și la care, iarnă-vară
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de sportiv tânăr, răsufla precipitat În timp ce Îl ruga să se dezbrace pentru că nu-i va deranja nimeni. Băiatul aprecia pe viu perfecțiunea formelor Îmbietoare, curbate ori adâncite, tremura din tot corpul, o ridică pe birou bucurându-se de o priveliște mirifică, o ajută să-și dezbrace și ultimele opreliști din calea pasiunii năvalnice, o sărută așa cum credea că nu o mai făcuse niciodată, când o bombă explodă În universul său de băiat rămas oarecum În urmă, În fața sa apărură Liza și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fi bucurat și cerul. De sub bluza din mătase vaporoasă și de culoare lila ieșeau două brațe delicate, Înobilate cu degete fine a căror manichiură era impecabilă. Prin decolteul generos, dar nu exagerat, ochii băiatului zăreau și erau atrași de porțiunile mirifice a celor doi sâni a căror mărime băiatul o putea intui cu ușurință, ajutat fiind de cele două proieminențe curbate rafaelic și care aveau tendința de a străpunge bluzița fermecată. Contabila purta o fustă mulată perfect pe corpul ei de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
către dormitor. O luă În brațe și cu multă tandrețe o culcă și Începură să se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră, G era extrem de posesivă și dispusă a dărui tot ceea ce era mai de preț În făptura sa mirifică și În sufletul său bun! S-au iubit lung și intens, apoi s-au liniștit la o cafea excelentă. Într-un târziu, Gertrude a spus: Te iubesc mult și rațional, am mare Încredere În tine și doresc să-ți smulg
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]