199 matches
-
inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-a înflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci! Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci. Sudoarea morții este acea aiasmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecoră pe frunte-mi ș-un cuget de profet; Răsare un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-[a] îmflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci! Sudoarea morții este acea aiazmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecură pe frunte-mi și-un cuget de profet; Răsare un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
simțea că-i moale poala mamei. Ochii, ca moi boabe de struguri bătute de brumă, căzuse-n creieri și, printre buze ca porumba, dinții părea că se laudă că-s albi. 2254 Storșii ochi ai mortului. Stoarce ochii mortului și miruie fruntea ta. 2258 Luna pe ceriuri - ca cranul îngălbenit a unui mort. luna, gheață galbenă, atârna ca ruptă în nouri, icoana sorții Moldovei; una spăla cu gălbeneală frunțile valurilor mării, alta plutea asupra țării, îngălbenind în moarte și rușine frunțile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bălăceanu, Smaranda cu Băleanu și Ilinca și Bălașa și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și miruiește grăbit înaltele fețe, astfel încât cele două alaiuri cucernice să se întâlnească chiar în fața porților curții domnești. Și atunci vodă intră curtenitor alături de soața lui, care se uită grijulie în jur s o vadă toți, boieri și prostime, că ea, doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pună focul că mi-a intrat frigul morții în oase și ziua încă nu s-a sfârșit. O să vină al doilea logofăt. Are de lucru cu mine. Întâi au venit patru frați călugări de la Mitropolie, l-au spălat, l au miruit și l-au îmbrăcat pe domn cu caftanul de sărbătoare și cu mantia domnească pe deasupra. I-au pus în mâinile aduse pe piept o cruce de argint și l-au întins pe masă în spătăria mare. Abia atunci au sosit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrăcat în odăjdii argintii, cu mitra pe cap, încadrat între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe mitropolit să-l ducă în mijlocul naosului, lângă cruce, să binecuvânteze în numele Patimilor lui Iisus și întru nădejdea Învierii Lui. Unul câte unul, primul fiind vodă, veneau spre Theodosie să le înscrie pe frunte cu mir simbolul binecuvântării rostite. Îi miruia, le spunea câte un cuvânt și-i număra în sufletul lui, rugându-se pentru fiecare când le pomenea numele. Theodosie, după ce se închină la sfânta cruce și la icoanele împărătești ale catapetesmei, ieși urmat de diaconi, binecuvântând credincioșii care se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu așteaptă. Mi-e teamă că dușmanii ți-au lucrat o plasă de pâri și intrigi iar acum îi strâng ochiurile. Ajunși în centrul naosului, s-au închinat cu gesturi largi și s-au îndreptat fiecare spre locul lui. La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din cap și o băgă în buzunarul de la piept al caftanului. Ștefan, care urmărise scena, răsuflă ușurat, cu un oftat care-i stinse lumânarea deniei din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o biserică mai mare, îi șopti el jupânesei, dar îmbrățișând cu privirile îngerii și sfinții cu chipuri minunat zugrăvite de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o biserică mai mare, îi șopti el jupânesei, dar îmbrățișând cu privirile îngerii și sfinții cu chipuri minunat zugrăvite de Pârvu Mutu, oftă mulțumit în timp ce monahii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acțiunile. Da, bineînțeles, el spătarul Mihai Cantacuzino stătuse în umbră nu pentru că era unealta marelui stolnic, ci pentru că era un om smerit. Îi plăcu atât de mult această logică a eschivării încât în scurtul răstimp dintre momentul în care fusese miruit și cel al ieșirii din biserică începu să creadă că acesta era adevărul adevărat. Sfinția sa Antim Maria Antonio Del Chiaro citea cu uimire copia scrisorii trimise de mitropolitul Antim al Ungrovlahiei, cum atesta semnătura. Era o copie, văzuse și originalul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întreb dacă aveam loc toți în vârful stâncii. Jos se zbăteau apele Văii lui Coman și ale Dâmboviței, mai ții minte, neică Mihai? — Cum să nu?! Vă așezați voi fetele la rând să beți mai întâi agheasmă și starețul vă miruia și vă frângea bucățele de busuioc pe care le băgați în sân ca să aveți noroc la măritiș. Apoi ne așezam să mâncăm la umbră de fagi și, dacă nu ar fi fost sfinția sa, am fi ținut-o așa până seara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirii lor, ai lui Io Constantin Voievod ca și cum ar fi fost acolo aievea la Sfânta Slujbă. Fiind Sâmbăta lui Lazăr se făcea liturghie pentru pomenirea morților, gândi Ștefan. Arhimandritul nu-l recunoscu pe Ștefan în chipul poslușnicului atunci când l-a miruit și lucrurile au rămas așa, cărțile sfinte purtate în desagi fiind darul de Paște al lui vodă către mânăstire și parohiile din preajma ei; „iar noi nevrednicii am făcut doar cărăușie” precizase ieromonahul, sărutând mâna arhimandritului Ioan, primul stareț al mânăstirii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugăciunea pe care o rostea să vină spre tine numai dacă îți concentrai atenția spre ea, și spătarul, treptat, treptat, reuși să se adune și să se alăture celor din biserică, părăsind grijile și intrând cu cugetul în rugăciune. La miruit, popa l-a recunoscut și, timid, bâlbâindu se aproape, i s-a adresat plecându-se în fața lui. — Măria ta, iartă-mă, iartă-mă că nu te-am cunoscut, am vederea cam scurtă, mare cinste pentru biserica noastră... — Cucernice, nu mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a luminii și bucuriei, tinerii și îndeosebi fetele își fac haine noi, în Bucovina costume naționale cu care se îmbracă pentru prima dată în prima zi de Paști la vecernie sau Învierea a doua, când merg toți din casă la miruit. Deoarece noaptea Sfintelor Paști este o noapte de veghere, în așteptarea celei mai mari sărbători creștine - Învierea Domnului, în multe zone și în special în Bucovina, este obiceiul să nu se doarmă deloc toată noaptea, să nu se stingă lumina
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
portocale. Fiecare participant la rugăciunea colectivă de alungare a răului își primește pachețelul, ca pe un dar de la moș Crăciun. La ora asta târzie, simți că ți s-a făcut foame, de dragul darului pe care îl primești. Părintele Antonie te miruiește, te binecuvintează. Ți-e frig, ți-e somn. S-a făcut patru dimineață, dar ești cel mai fericit om din lume. Te afli foarte aproape de poala lui Dumnezeu. Ai făcut un pas spre El și îi simți mâna protectoare pe
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
vreodată eu unde ți- am greșit. Copil dorit ai fost și-atât de mult iubit De când încă pe lume tu nu erai venit Toiag la bătrânețe am vrut să-mi fi menit Cu daruri mari de Domnul să fii miruit. La ce ți-ar folosi să mă renegi că te am rănit La cât de mult eu te am dorit și te am iubit Poate azi s-au poate mâine nu mai sânt Și-o să-ți pară rău când voi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ci un bărbat coparticipant la adorare, unind cele de sus cu cele de jos prin intermediul celei mai păcătoase dintre femei. Iisus se lăsa îndelung atins și sărutat de buzele ei, se lăsa spălat și șters cu părul ei, se lăsa miruit de mâinile ei. Iisus se lăsa citit de martorii muți ai acelui moment sensibil din viața lui omenească, ca să reverse apoi asupra lor și mai ales asupra femeii întreaga binecuvântare a iubirii. Umbrele coșmarului se îndepărtau. Rămânea primenit de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe parohul local Oreste Bendevschi [...]. După Sfânta Liturghie, mitropolitul a ținut o cuvântare însuflețită, inițiind ridicarea unui locaș dumnezeiesc în comuna Stulpicani, apoi a săvârșit o panahidă la mormântul răposatului cantor bisericesc Teodor Cotlarciuc, tatăl Înalt Prea Sfinției Sale, și a miruit cu untdelemn sfințit în ograda bisericii numerosul popor, distribuind cu mâna proprie mii de cărticele cu rugăciuni [...]. După masă înaltul oaspete a inspectat administrațiile silvice de ocol și a făcut vizite autorităților locale”. În același articol sunt descrise mai pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum s-a încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește în semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula îndelung. Ar mai trebui remarcată și utilizarea verbului haptein de către fariseu, același verb pe care Isus îl folosește în scena discutată mai sus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar mîine trebuie să fac curățenie În debaralele cerului, care seamănă tot mai mult cu pierderile de sînge ale sorei noastre, cu o răcoroasă alungare dinspre lacătul care a Închis eleșteul, să nu se mai simtă răsuflarea bolnavă a celui miruit prin nituri și șuruburi, cel cu tîmpla zdrobită și cu pieptul dăruit cormoranilor, Într-o ultimă hrană, Într-o ultimă salvare. Iar cum astăzi nu se poate, iar mîine se arată a fi un alt carnaval, Îmi stăpînesc cu greu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
degrabă de rânduiala culorilor. Petru săruta nuanțele ca pe niște iluzii diforme. La 16 ani, minunea avea gust de ceară topită. Mergea la biserică ca într-o expediție în grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a zvârli buzduganul ista mai tare și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu filosofia analitică. Pe când noi fuseserăm obligați să ne cam couchăm cu toate, mai puțin cu filosofiile moral-politice. Așa că, eu interveneam în discuții din perspectiva celorlalți: a lui Popper, Quine, Wittgenstein, Ryle. Colegii elvețieni mă încurajau de pe margine să îi miruiesc pe franțuji: - Bine le faci! Ne-am săturat de aerele lor de superioritate! - Dar de ce nu polemizați cu ei? - E complicat, ei sunt Centrul! Buricul franțuzesc al pământului. Au fost câteva lucruri șocante. Atunci când am ajuns la hotel, un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]