423 matches
-
progrese, Întâlniri cât mai dese (cu mine) Așa cum reiese din glosarul prieteniei și frăției. Nu mi-ai răspuns la ultimaĂ 704 704 Dată fiind curiozitatea unor intruși dornici de a-mi cunoaște corespondența, nu mai eram sigur dacă primeam toate misivele, sau dacă plecau cele pe care le expediam. Această carte de vizită, a fost ultimul semn de viață de la omul de rară finețe și de neasemuit caracter, care a fost prof. univ. George Țanu. Sa stins, de un atac de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în scris judelui instructor T. Grigoriu despre o discuție avută la crâșma lui N. Toescu din Pungești cu Constantin Holtea care, analfabet fiind, l-a rugat să-i citească o scrisoare primită de la fratele său, soldat la arma „vânători”. Din misivă a aflat și i-a informat pe cei de față la un pahar că „...în Tg. Frumos și Podu Iloaei sunt răscoale și oamenii au aruncat toate lucrurile de prin case și dugheni în stradă”. Ajuns în fața anchetatorilor, crâșmarul Neculai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
putut să fiu plecat pentru un timp. Și așa mai departe. Am cumpărat niște stavrizi congelați (în orice caz mai gustoși decât codul) și m-am grăbit să mă întorc acasă. Da, scrisoarea pe care o așteptam, împreună cu diverse alte misive, se găsea în cotețul de câini (pe o vreme ploioasă, desigur că apa ar fi luat-o), și m-am dus acasă cu tot teancul. Scrisoarea pe care o așteptam era de la Lizzie Scherer și, după ce o voi transcrie aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de la un capăt la celălalt. Firește, e o scrisoare prostuță și incoerentă, femeiască, din care jumătate contrazice tot ce încearcă să spună cealaltă jumătate. Lizzie nu se poate abține să nu se ofere. Și, desigur, protestează exagerat ca răspuns la misiva mea deliberat rece. O femeie mai deșteaptă mi-ar fi răspuns indiferent și m-ar fi lăsat pe mine să citesc printre rânduri. O femeie mai deșteaptă sau una mai puțin sinceră. În scrisoarea ei, Lizzie face unele tentative de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gustos. Problema vinului continuă să-mi întunece orizontul. Am mai găsit câteva scrisori în cotețul de câini. Se pare că sosesc cam neregulat, iar pe poștaș încă nu l-am văzut la față. De la Lizzie nici un cuvânt. În schimb, o misivă de la vărul meu James, pe care o voi copia aici. E caracteristică pentru el. „Dragul meu Charles, înțeleg că ai cumpărat o casă la malul mării. Asta vrea să însemne că ai renunțat la activitatea ta de teatru? Dacă-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cunoaște în legătură cu călătoriile sale, deoarece îmi trimitea, cu o regularitate crescândă, cărți poștale ilustrate de Crăciun și de ziua mea de naștere. Eu nu-l gratificam cu asemenea atenții, dar de câte ori îmi adresa o scrisoare, îi răspundeam câte o laconică misivă. Scrisorile lui erau întotdeauna plate, lipsite de informații. După un timp s-a întors iar la Londra. Dar următoarea carte poștală ilustrată pe care am primit-o era din Singapore, și următoarea scrisoare, timbrată tot din Singapore, conținea condoleanțe pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înot. Am fost după cumpărături. La prăvălie mi se tot promite salată verde, dar până acum n-am văzut una. Și, desigur, nici pește proaspăt. Am găsit mai multe scrisori în cotețul de câini. Nimic de la Lizzie. În schimb, o misivă de la Peregrine Arbellow. La prânz mi-am preparat divinul meu ghiveci vegetarian din ceapă, morcovi, roșii, tărâțe, linte, boabe de orz, proteină vegetală, zahăr nerafinat și untdelemn de măsline (proteina vegetală am adus-o cu mine de la Londra). Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai omor totodată timpul, și anume să mă descotorosesc de Lizzie. Aceasta nu implica nici un conflict mental și nici o problemă în afară de strădania redactării unei scrisori potrivite și a unei concentrări asupra persoanei lui Lizzie, doar atât cât să pot compune misiva. Cât de total mă simțeam schimbat, până la ultimul atom din făptura mea, o dovedește faptul că „inițiativa“ legată de Lizzie îmi apărea acum drept un capriciu trăsnit, de ale cărui consecințe fusesem, din fericire, salvat prin însuși bunul-simț al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi imaginez că în împrejurările actuale n-ai s-o accepți. Te iubesc atât de mult, Lizzie. P.S. Mi-e teamă ca nu cumva să fii supărat pe mine. Te rog liniștește-mă cât de curând.“ Am oftat citind această misivă plină de tâlc, care-mi provoca atât de puțină plăcere. Și, mă rog, ce „ofertă“ presupunea că-i făcusem? Lăsa aproape să se înțeleagă că se străduia să mă îndatoreze. Am luat notă că încă nu-l înștiințase pe Gilbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dacă Hartley ar fi dorit să nu fac nici o mișcare, cel mai înțelept lucru ar fi fost să nu dea nici un semn. Dar iată că mi-a trimis o scrisoare. Ce să fi însemnat, care era tâlcul ascuns al acestei misive? Vineri însemna mâine. M-am uitat la scrisoare, roșind și tremurând și încercând să o înțeleg. Mintea refuza să-mi lucreze. Ba chiar mi-a trebuit câtva timp până să-mi dau seama că nici măcar nu era o adevărată scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așteaptă un taxi la poalele dealului. Vino acum, fugi, fugi cu mine, plecăm la Londra, sau oriunde vrei tu... uite, ți-am scris o scrisoare, aici îți explic totul. Nici nu-mi dădeam seama ce fac. Am scos din buzunar misiva despre „viața liniștită“ și am îndesat-o în buzunarul salopetei ei albastre. Ben deschise ușa camerei de zi și se strecură afară. Chuffey continua să latre și-i auzeam ghearele zgâriind interiorul ușii. Ben ne aruncă o privire, apoi intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întindea până la perete, apărea o aproape imperceptibilă dungă de alb. M-am aplecat și am tras. În acel loc fusese ascunsă o scrisoare, vârâtă sun linoleum. Am scos-o cu grijă și m-am uitat la ea. Era ultima mea misivă adresată lui Hartley, și nedeschisă. Am examinat-o câteva clipe, întrebându-mă dacă nu cumva fusese deschisă și apoi plicul se lipise singur la loc, așa cum se întâmplă uneori cu scrisorile. Nu. Nu fusese deloc citită. Am fost pe punctul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din afara cercului literar, mai precis istoricii Paul Cernovodeanu și Nicolae Stoicescu, ajunși, cu sau fără voia lor, în mijlocul pasionalei confruntări. Servindu-i muniție lui Fănuș Neagu pentru continuarea tirului antibarbist, istoricul Nicolae Stoicescu a informat opinia publică, prin intermediul unei scurte misive publicate în aceeași Românie literară, că, în urma colaborării pe care a avut-o cu Eugen Barbu la realizarea filmului Haiducii, redactorul-șef al Luceafărului și-ar fi însușit manuscrisul Bucureștii văzuți de călătorii străini aparținând lui Paul Cernovodeanu 48. Contrând
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
povești umane care se țes În jurul centrului de putere reprezentat În acea vreme de „tovarășa Ana”, cum este numită Ana Pauker de toți cei din anturajul ei, de tovarășii de partid și chiar de oamenii din popor care Îi scriu misive elogioase fără să o fi cunoscut personal. Autorul clasifică scrisorile descoperite În Arhivele MAE În mai multe categorii, În funcție de conținutul lor. Fiecare tip de scrisori constituie un capitol al cărții. Ana Pauker primește scrisori de felicitare, petiții de la vechii săi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
ideologiei comuniste și să le determine anumite atitudini” (p. 93). Drept formule de Încheiere, aceste scrisori au sloganuri precum „Trăiască prietenia româno-sovietică!” sau „Jos cu jugul imperialismului!”, ca de altfel multe din scrisorile reproduse În carte, fie ele petiții sau misive de omagiu. Dintre scrisorile din străinătate primite de Ana Pauker, majoritatea constituie tot solicitări de intervenție În favoarea unor personaje care doresc un loc de muncă sau anumite posturi În ambasade, dar avem aici și primele scrisori de contestare și protest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
120) (121) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”30 oct[ombrie] 1978”> Dragă Costică, Pe data de 14 septembrie, ți-am expediat o lungă și importantă scrisoare. Văzînd că nu-mi răspunzi, pe 12 octombrie ți-am trimis o misivă scurtă. Exact în aceeași zi, 12, tu mi-ai scris, fără să pomenești ceva de scrisoarea mea din septembrie. Mi-ar părea rău dacă acea scrisoare nu ți-a parvenit. Mai mult: sunt îngrijorat! Ultima ta scrisoare, din 25 octombrie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în sensul dorit de Dvs. Răsfoiți, reflectați și mai spuneți mi ce părere aveți... Al Dvs sincer devotat, Ion Rotaru </citation> (3) <citation author=”Ion Rotaru” loc="București" data =”25 iulie 1982”> Stimate Domnule Călin, într-adevăr, n-am primit misiva d-tale anterioară; n-aș putea preciza și de ce. Am trecut între timp prin Bacău, chiar de mai multe ori (am stat pe acolo vreo două săptămîni) , dar nu mi-a dat prin cap să vă caut. Sînt întru totul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mare: constructivi, dar o tac, a început să mă cuprindă rușinea.) Al D-tale, sincer devotat, I. R. încă o dată LA MULȚI ANI! </citation> (6) <citation author=”Ion Rotaru” loc="București" data =”6 iunie [1983]”> Stimate Domnule Călin, Am primit misiva d-tale și mă conformez. Sînt de părere ca dintre cei doi indicați de Dvs. să meargă mai întîi Geo D[umitrescu]. Am rugat-o pe D-na Alexandrescu să opereze în textul de acolo prescurtările de rigoare, marcate cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
câte un soldat francez se strecura noaptea afară În căutarea apei. Pereții exteriori ai fortului sunt plini de fotografii aduse de familiile celora care au plătit cu viața această Încercare. Când au ajuns la epuizare, colonelul Reynal a trimis o misivă pe care scrisese: „Acesta-i ultimul meu porumbel”. Din liniile franceze de la Souville, i s-a comunicat să se predea. În istorie, cunosc alte două cazuri de predare, ca acela de la fortul Vaux. Primul e acela al plăieșilor noștri În timpul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Deseori, comenzile noastre se întorc neonorate, poate nu întotdeauna după o examinare scrupuloasă a "Ilexim"-ului." Într-o altă mapă găsesc un maldăr de epistole așternute cu scrisul mărunt, rotund și ordonat, al lui Iorgu Iordan. Printre ele, rătăcită, o misivă de-a dreptul tulburătoare. O expedia din Cluj (21 martie 1978) tânărul poet Corneliu Popel. Din Cluj e un fel de a spune; era trimisă de la spitalul de oncologie clujean, ceea ce conferă imediat altă greutate și rezonanță fiecărui cuvânt. Tragică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Fiindcă e vorba și de mine, te rog comunică-mi ce știi. Ori poate este invenție și povestea ce ți se atribuie?" ("Documente din arhive ieșene", coordonator, D. Ivănescu, vol. II, pag. 63) Se îndoiește tocmai Missir, care mai primise misive ghidușe de la Caragiale; într-o scrisoare către fiul său, nedatată, vorbește despre o telegramă... în versuri expediată de Conu' Iancu și publicată apoi de Ranetti în "Furnica", mai apoi, în 1922, și în "Adevărul literar și artistic". Dar... semnată. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
1975, în momentele consacrate confesiunilor, am aflat că în limbajul lor familiar eram numit tata Fetescu. Mărturisesc că aflarea acestui atribut m-a făcut fericit. Un absolvent din seria sus-amintită (O. S.) îmi scria din armată și în titlul unei misive, datată 22 nov 1975, mi se adresa: Stimate tovarășe diriginte, iubitul meu părinte. Autorul scrisorii era un tânăr inteligent, spontan, vesel și cu reale aptitudini muzicale. Pe fotografia de promoție cu întreaga clasă i-am scris urarea: ,,Să-ți fie
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Mărioara era una din dulcile poveri care îi consuma o bună parte din timpul dedicat gândurilor și trăirilor idilice. O săptămână întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul, într-un loc ferit
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ai secolului al XIX-lea Vasile Butză, bucureștean de origine, și-a început studenția belgiană la Facultatea Tehnică a Universității din Liège (secțiunea artelor și manufacturilor). Pe 6 / 28 iunie 1898 Însărcinatul cu Afaceri al României la Bruxelles primea o misiva din partea Direcțiunii Comerciale și Consulare a Ministerului Afacerilor Străine de la București prin care era informat că tânărul Vasile Butză primea un ajutor de 150 de lei pe lună, vreme de 3 ani, cu începere din 1 august 1897, din partea Ministerului
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
eroul nostru caută tot felul de stratageme pentru a evita obligația serviciului militar)... Poate că lucrurile s-au reglat în cele din urmă, căci pe 20 august / 2 septembrie 1902 Ministrul României la Bruxelles îi trimitea lui Ilie Zlătescu o misiva în care-i spunea textual că așteaptă "răspunsul de la Universitatea Nouă pentru eliberarea diplomei"37. Dar dincolo de problema diplomei și a taxelor de școlaritate, corespondență dintre Petre Zlătescu și Legația României de la Bruxelles avea ca obiect și recuperarea de către cel
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]