208 matches
-
doamne), iar femeia este prin excelență un simbol al fragilității, delicateței sufletești și fizice, virtuții și bunei educații (citește: femeia își pierde feminitatea prin implicarea în politică). Acest stereotip este propriu culturii de masă și se întâlnește deopotrivă în discursurile misogine, cât și în cele orientate către emanciparea femeii 1. Cercetătoarele feministe au remarcat, în ultimele decenii, faptul că presa contribuie foarte mult la propagarea percepției negative asupra implicării femeilor în politică, construind feminitatea în contrast cu murdara lume a politicienilor (Sreberny, Van
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
aveai Încotro decît să le iubești cu disperare și să pieri trădat de perfidia lor. Fermín Romero de Torres, care se transforma Într-un critic expert, numea acest gen de istorii „povestea călugăriței“. După el, nu erau decît niște fantasme misogine pentru amploaiații cu probleme de constipație și pentru bigotele ofilite de plictiseală care visau să se dedea viciului și să ducă o viață de tîrfoi abject. Am zîmbit cînd mi-am Închipuit comentariile pe care le-ar fi făcut În josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și la bărbatul mioritic. Ele cred că doar practicile lor religioase tratează femeile ca inferioare, că le interzic contraceptivele și avorturile și le îndeamnă la supunere față de bărbat. Îl iubesc pe Allah și pe Profet, dar sunt supărate pe selecția misogină făcută de bărbații bisericii. Amândouă îmi tot pun o întrebare la care e greu să le răspund: Oare de ce sunt femeile în halul ăsta de prigonite? Ar vrea să schimbe totul peste noapte. Să dispară lumea aceasta sinistru misogină. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu mă mai lăsa deloc să intru în el. De ce oare? Poate că drumul e greșit, încă nu știu. Aseară însă am văzut o comedie cinică, Nothing Else, cu Woody Allen. Foarte inteligentă și foarte amuzantă. Relu zicea că e misogină, că nu e nimic bun la adresa femeilor în ea, da’ nu cred, eu nu am văzut-o așa. Cred că marea problemă a diferenței de percepție se leagă de sexualitate și de cât umor cinic găsea el în ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șir de obscenități. Fii serios! îi replicase Juniper, pe un ton de club de golf. Un șir de glume cu fofoloance, una mai vaginală decât cealaltă. — Juniper, nu ți se pare că astea nu sunt decât expresii ale unei atitudini misogine de-a dreptul demodate? Nu mizează pe temerile și preocupările elementare ale publicului? — Și ce-i cu publicul? — Ce-i cu el? — Nu aprecia numărul? — Ba cred că da. Bull era dezolat. Nu avea chef să se certe. — Și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Futurismului va fi republicat de revista bucureșteană Biblioteca modernă pe 14 iunie 1909, după ce fusese semnalat în numărul din 22 februarie-7 martie al revistei Țara noastră din Sibiu, care, atrăgînd atenția asupra unor „exagerări” (punctul despre distrugerea muzeelor și propozițiile misogine), sublinia, nu fără unele inexactități, caracterul fundamental diferit și chiar opus al futurismului față de simbolism și decadentism. Un popularizator entuziast al noului curent este poetul Ion Minulescu; în numărul din 25 octombrie 1909 al oficiosului liberal Viitorul - unde lucra ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vrednice să intre în folclorul studențesc, Mircea Cartojan era un tip chibzuit și cumpănit, cu simțul sacrificiului individual pe altarul învățământului matematic, care nu numai că nu alerga, precum amicul Dobrescu, după fete, dar avea și o filozofie un pic misogină în această privință. A, obișnuia el să spună, când venea vorba despre colegele lor din facultate, ce-mi tot împuiați mie capul cu fetele?... Or fi ele bune la pat, dar matematica nu e de nasul lor!... Arătați-mi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Când fac un film, mă ocup singur de toate. Interviuri, filmări, montaj. Nu sunt obișnuit să am lângă mine o tipă din Irlanda care își bagă coada. Nu sunt „o tipă din Irlanda“, mulțumesc foarte mult. Genul ăsta de tâmpenii misogine s-ar putea să meargă în Israel, dar nu cu mine. OK? Uri se mai uită o dată la Maggie. —OK, OK. Întâmplarea face că nici eu nu sunt obișnuită cu asta. Când sunt în cameră, sunt pe cont propriu. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dejun cel puțin la fel de mult cât dorea să mai vadă și o fizionomie umană prin preajmă, nu doar taciturni tenebroși ori chelioși aseptici, clone ale lui Ben Kingsley În rolul lui Mahatma Gandhi. Din păcate, subteranii aveau, pare-se, apucături misogine: peste câteva minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel de manechin ambulant, cu o față inexpresivă de robot nu foarte performant, care, În afară de „bună dimineața” și „poftă bună”, nu părea nici capabil, nici dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
autodeșertare de cenușă În falnica-i coafură blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că treaba asta le și intrigă, le și place. Riscândsa a fiu excomunicată din Liga feminină de luptă Împotriva bărbaților, pot să vă divulg un secret: aveți dreptate, dar să rămână Între noi... - Sunt convins și măgulit. Înțelesesem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și nu foarte multe. 30 Până către miezul nopții mai aveam la dispoziție câteva ceasuri bune, pe care am preferat să le petrec oricum, mai puțin În compania Evelinei Fontaine. N-aș putea să spun de unde până unde această pornire misogină; așa am simțit că e mai bine. Îi făcusem pe plac, de-acum gata, libertatea mea, atâta câtă mai rămăsese, Își cerea și ea drepturile. Am pritocit În gând fel de fel de recapitulări, speculații și evaluări ale situației, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
funcționează, prin aluzii și lungi citate, pe spații extinse, de la M. Eminescu, Mateiu Caragiale, I. Barbu, la Mallarmé, Lampedusa, Flaubert, Wilde, Eco etc. M., personajul care domină acest eterogen material, este din speța romanticilor faustici, contaminat de orgolii egolatre și misogine, pur și intransigent, vital și reflexiv, aflat În stadiul estetic de afirmare a subiectivității. Educația sentimentală ocupă În cele două jurnale un loc inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora), patinatoare și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceasta va fi ferită de orice ispită, de orice pas greșit în măsură să compromită strategiile matrimoniale ale familiei. Conservând virtutea copilei lor, părinții conservă de asemenea continuitatea descendenței și integritatea patrimoniului lor. Câțiva ani mai târziu, într-o societate misogină, acest model le va permite și bărbaților să-ți țină mai bine sub control consoartele. Virginitatea soției le aduce liniște, le gâdilă ogoliul: nu vor fi niciodată comparați cu un altul, și vor putea să-și modeleze soțiile după chipul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aceea o greșeală să generalizăm cu privire la rap, avînd în vedere că diferențele dintre raperi sînt extrem de semnificative. Astfel, după cum vom vedea în cele ce urmează, în timp ce un anume gen de rap glorifică stilul de viață al gangsterilor, drogurile și atitudinea misogină, alți interpreți contestă aceste intervenții problematice, folosindu-și muzica pentru articularea unor valori și opinii politice cu totul diferite. Deși au existat interpreți de rap și în anii '70, stilul a fost conștientizat, căpătînd o popularitate masivă, abia în anii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fiind ofensatoare și mediocre (Baker, 1993b: 64f). 33 Acest lucru nu se aplică și comunității negrilor; violul și crimele împotriva femeilor ating un nivel de netolerat în cazul tuturor raselor și claselor socio-economice, astfel încît rapul nu articulează doar atitudinile misogine din cadrul comunității negrilor, ci din întreaga societate americană. Într-adevăr, un aspect nefericit al popularității de care se bucură rapul ar fi acela că el exprimă atitudini negative față de femei, ceea ce poate duce la imitarea unor astfel de atitudini în cadrul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
soțul ei, pe care il excită prin cochetării frivole: Îl est bien plus bête, quand on a une femme légitime, d'aller payer des cocottes" [Maupassant, Au bord du lit, în La parure, p.393]. Duroy ajunge la o concluzie misogina: "Toutes le femmes șont des filles, îl faut s'en servir et ne rien leur donner de soi" [Maupassant, Bel-Ami, p.193]. Decepționat, nici Olivier Bertin nu are despre contesă de Gulleroy o impresie mai bună: "Elle était pareille aux
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai acceptat de către cei doi scriitori care îl înfățișează cu o toleranță direct exprimată. Am încercat, de asemenea, să evidențiem de ce ne am oprit asupra celor două
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devreme în literatura universală. Beatrice fusese o donna angelicata pentru care poetul a nutrit o admirație apropiată de venerare, pentru că principiul feminin a fost acela care i-a făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite să-i cauzeze bărbatului decăderea, ruinarea. Femeia care se revoltă, care dobândește o voce distinctă prin care își face auzite dorințele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-l accepta ca fiind trasat de cei din jur, sub autoritatea cărora se afla, lipsită fiind complet de drepturi. Sunt însă și momente în care cei doi scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o atitudine pasivă, le-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inspire forța activă în bărbați.”21 În romanele cavalerești, personajul feminin, idealizat și venerat, ocupa un rol marginal în acțiune, pierzându-și autonomia și puterea, bărbatul se comporta ca un vasal pentru a-i câștiga atenția, grațiile, dragostea.22 Atitudinea misogină nu era generală în Evul Mediu, au fost și scriitori medievali care au lăudat femeia, au încercat să o apere de defăimarea publică. Dacă rolul pe care l-a jucat Eva în căderea umanității a dus la crearea unui prototip
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al intervenției Născătoarei de Dumnezeu în descoperirea ucigașilor unui copil ce îi aducea permanent laudă. Rolul pozitiv al femeii este susținut nu doar de cultul mariologic, ci și de dragostea curtenească cu întregul ei ritual, care vine să contrabalanseze atitudinea misogină din epoca medievală: „Dacă cultul Fecioarei a oferit posibilitatea unui tratament mult mai empatic la adresa femeii, convențiile dragostei curtenești au fost percepute ca o competiție seculară, laică, împotriva misoginismului clerical. Într-adevăr, femeile erau frecvent înfățișate drept cititoare ale romanelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt și critici literari care au încercat să tempereze aceste polarități, afirmând că textele misogine nu trebuie întotdeauna interpretate literal, ele mai curând înfățișau tendința medievală de a adopta un punct de 28 Ibidem. 29 Ibidem, p. 132. 30 Ibidem, p. 133. 31 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, traducere de Dan Duțescu, studiu introductiv de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atunci când a declarat ferm, în Prologul ei, că bărbații trebuie conduși de soțiile lor. Boccaccio dedică colecția sa de nuvele femeilor, percepute drept spirite nobile, ce au totuși nevoie de ghidare, de compasiune și de sprijin într-o societate masculină misogină. și alte creații boccaccești vor fi închinate unor femei pentru care naratorul operei mărturisește că nutrește o dragoste profundă. În Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul identificăm o abordare complexă a personajului feminin: pe de o parte întâlnim femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
moderni. Aceștia au lăudat, în mod deosebit, „reflexivitatea” discursului târgoveței, care încearcă să combată niște opinii mai mult decât rigid consolidate, chiar intrinseci gândirii Evului Mediu.51 Personajul feminin reușește să sesizeze un aspect deosebit de important și anume că atitudinea misogină nu era generală, ci aparținea, mai curând, unor nume izolate ale literaturii patristice, pe care va încerca să le combată cu o hotărâre demnă de apreciat.52 Marele regret al târgoveței este acela că nu sunt și în rândul femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]