289 matches
-
guvern”; - absurd: „Minte sau spune adevărul? Răspunsul este da”.; - paradox: „Alegerile - o schimbare cu 360 de grade”. Sau, „Nu avem nevoie de niște alegeri care se impun”. În legendă putem repeta elementele de informare dezvoltate în text, dar fără a mistifica, fără a insinua o altă cheie de lectură a faptelor. Este profund imoral ca, în text, să citim, fără alte precizări, că un oarecare politician a provocat un accident rutier și în legenda fotografiei politicianului cu pricina să fie scris
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu ea e aceea care se simte, față de tine, încurcată, stângace și vinovată, ci bărbatul cu care te-a schimbat. Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo încît să se poarte cu tine condescendent și protector. Cine nu e politicos cu slugile și cu animalele, n-are instinctul politeții, ci dresajul, și n-are sufletul suspus. Pentru un om cu adevărat inteligent, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
exercițiile astea de memorie, poți cădea din nou în prăpastie. Ipocrizia ajunge uneori a doua natură, și atunci ea devine sinceritate. În cazul acesta sinceritatea devine ipocrizie - când ipocritul, în vederea calculelor sale, își permite accese de sinceritate. Dacă vrei să mistifici și să reduci la neputință și ridicol pe însuși Geniul Răului care domnește în lume, întrebuințează această simplă stratagemă: așteaptă-te oricând și în orice privință numai la rău și anume la cel mai mare rău. Atunci, orice nenorocire ți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spe), care, ca și maestrul de scrimă, are un rol important în păstrarea echilibrului organic și, probabil ca și el, nu are numai un singur client. Atunci? Atunci rămâne să fac o tranzacție cu natura sau, mai exact, s-o mistific. Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic, care hrănește coroana
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic, care hrănește coroana. Voi mistifica la rândul meu geniul speciei, elementul primordial, voința de a nu muri, voi păstra numai coroana arbustului. Voi iubi în Adela forma ei ideală și sufletul, parfumul vieții ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic. Hm! Amor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
frumoase... Și... (Am așteptat urmarea lui " Și"... în zadar.) - Vremea stă la pândă și nu pierde niciodată. Zilele bune seisprăvesc și melancolia e cu atât mai amară cu cât zilele vor fi fost mai frumoase. Vremea nu obișnuiește să fie mistificată. Adela grefă pe generalitățile mele problema specială cu care începuse vorba: - Dar în viață lucrurile nu se isprăvesc întotdeauna ca în Război și pace. Uneori se isprăvesc ca în romanele care-i plac mamei, unde cei care se iubesc fug
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al raportului erotic se destramă, relația însăși își pierde semnificația. Permanentizarea ei cere, dimpotrivă, irealizarea obiectului erotic ("Adela este o iluzie paradisiacă"), realitatea îndrăgostită excluzînd-o pe cea naturală ("rămîne sa fac o tranzacție cu natura sau, mai exact, s-o mistific"). "Împuținarea" este tocmai posedarea limitată a corpului în realitatea lui imediată, iar "trivializarea" semnifică generalizarea actului, comunizarea și comercializarea lui (în cazul relației cu Niculina P. nu este singurul "client"). Dintre toate, premisa irealizării se dovedește fundamentală. Printr-un sistematic
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ASCULTĂ-MĂ, TU, HAMLET! Ascultă-mă, tu, Hamlet, mistifică umbră Tu, un ecou în care ades m-am înnecat Ca-n ceața ce-nconjoară palatul, ceața sumbră, Din care amintirea s-a repurificat; Nu-mi mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
Șerbănică alături, în pat, nu-i mai aud respirația, frazele întretăiate de coșmar. Sânt din nou liberă, tânără... Firește, e o minciună, am 60 de ani aici și voi avea tot atâția oriunde în altă parte, dar vreau să mă mistific. Îngăduie-mi, Doamne, să mă mistific! Nu doresc să fiu lucidă! Nu mi-ar servi la nimic." Șerbănică se apropie de profesor. ― Ce crezi c-o să facă Sandi? Ce crezi? Răsuflarea neplăcută îi atinse obrazul și Ioniță Dragu se dădu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai aud respirația, frazele întretăiate de coșmar. Sânt din nou liberă, tânără... Firește, e o minciună, am 60 de ani aici și voi avea tot atâția oriunde în altă parte, dar vreau să mă mistific. Îngăduie-mi, Doamne, să mă mistific! Nu doresc să fiu lucidă! Nu mi-ar servi la nimic." Șerbănică se apropie de profesor. ― Ce crezi c-o să facă Sandi? Ce crezi? Răsuflarea neplăcută îi atinse obrazul și Ioniță Dragu se dădu imperceptibil înapoi. ― Un singur lucru. Adăugă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de acum cunoscut și clasat (...). Cei pe care gloria efemeră de a mistifica și epata îi ispitește au dreptul să creadă că oamenii sînt, de acum, blazați și inerți. De fapt, li s-a urît de cînd cu exhibiția”. Totuși, într-o altă scrisoare - 1 august 1921, scrisă cu cîteva zile înaintea apariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în spatii și ocazii ale libertății. Evanghelia, în doar câteva versete, reușește să delineeze cauzele principale ale problemelor de care suferim fără să știm. Este vorba de elemente biologice, geografice și personale. Domnul Isus le cere ucenicilor săi să nu mistifice, ci să-și asume cu luciditate și curaj condiția de ființe umane întrupate. Numai în măsura în care luăm cunoștință și acceptăm condiția noastră umană, ne putem permite să adăugăm: «totul este posibil la Dumnezeu». Dacă nu ar exista această condiție prealabilă, singurătatea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
avea actuala criză economică asupra multor instituții. Dacă e adevărat că trebuie să avem grijă de instituțiile în care viețuim, nu trebuie să ne fixăm pe carismă, lăsându-ne antrenați într-un fel de zel terapeutic. Îndeosebi, nu trebuie să mistificăm realitățile care sunt darul lui Dumnezeu într-un anume context al istoriei, expresie întrupată a aspirației spirituale, și care, atunci când condițiile se schimbă, trebuie să fie regândite, reinventate. Ori, cu simplitate, trebuie să ne aliem până ce vom ajunge să ne
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unor valori ostile modelului social pe care dorea să-l promoveze. Dar, În același timp, motive legate de propagandă și În special de propria imagine nu le permiteau comuniștilor să facă acest pas. Ei au preferat o politică menită să „mistifice” substanța activității comunitare, să transforme aceste instituții fundamentale ale vieții evreiești, purtătoare ale unui pronunțat specific, În structuri În afara tradiției. Acest demers a fost facilitat de slăbiciunea comunității evreiești, erodată, În perioada anterioară, din cauza măsurilor luate de guvernarea fascistă. Totalitarismul
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
tocmai în punctul dezvrăjirii iluziei erotice. Înfrânarea cenzurează dorința de eliberare de angoasă prin saltul facil în vertijul iresponsabil al păcatului. Prin adoptarea soluției ieftine a simplei acuplări sexuale, omul ratează nu doar întâlnirea cu viața transcendentală a celuilalt, ci mistifică sensul adevărat al propriului sine. Asceza - în creștinism, cel puțin - țintește realizarea comuniunii cu celălalt, adică potolirea setei primordiale de alteritate cu adevăr, în loc de minciună, și cu realitate, în loc de himere. Asceza este pătimirea lăuntrică (în ceea ce Henry numește corpul subiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cei vii, femeia Îndrăgostită (căci subiectul erotic este la Bolintineanu aproape În exclusivitate de gen feminin) inventează o fabulă, Înnobilează, codifică moartea: o plecare Într-un car mitic cu o doamnă misterioasă etc. Sau se culpabilizează, Își atribuie păcate imaginare, mistificînd adevărata esență a tragediei. * Văzînd peisajele, obsesiile, figurile poeziei lui Bolintineanu, să ne Întoarcem la retorica lui. Cum putem Înțelege și analiza mai bine retorismul lui fără o retorică conștientă? Secolul al XIX-lea este reputat prin iubirea lui pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
principiul totalei gratuități a naturii, a admira cu mine franc năvălirea fluturilor, ori a reproba estetismul și a se îngrijora de recolta livezilor. Ce vrea să zică această neutralitate? Refuz de a merge cu mine, intenție totdeodată de a mă mistifica, rămânând totuși pe poziția lui." Însă Butoiescu nici nu bănuia de data aceasta cazul de conștiință al lui Ioanide, ci, om lipsit de imaginație, rămăsese uimit cu discreție și cuviință de sensul inedit pe care îl luase fenomenul, după el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
discuția la care îl provocam. Puneam, de pildă, profesorilor întrebări chinuitoare: ce părere are (asta profesorului de franceză) despre Le bergsonisme de Albert Thibaudet; iar celui de istorie: ce misiune a avut Machiavel la Forli, la contesa Caterina Sforza. Natural, mistificam, pentru că noi înșine nu citeam excesiv, și întrebările de mai sus le preparam viclean, cu ajutorul cărților găsite pe acasă sau la rude studenți. (Ioanide: "M-aș fi mirat să fie altfel!") Penibilă mi se părea nu neștiința profesorilor, foarte scuzabilă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copilăria și tinereța sa, nu altele în fond decât acelea debitate Ioanei, însă cu rezerve potrivite locului. O astfel de familiaritate îl făcea fermecător. Prin urmare, declarația sentimentală a lui Pomponescu față de Indolenta aparține repertoriului său oratoric. Ministeriabilul însă nu mistifica. Era sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și voi, pe Dumnezeul meu! M-a rugat să vă spun să nu vă supărați, a făcut tot ce i-a stat în putință. Nu depinde de el. . Petrișor, care-și cunoștea pe degete tatăl, nu era om să fie mistificat. Bănuia manoperele uliseene ale lui Hagienuș. . - Uite ce e, tată, propunea el autoritar, să rogi pe madam Pomponescu să-mi dea o recomandare de audiență la Ministerul de Război. Urmăresc eu hârtia. Astfel simplificată, chestiunea se complica pentru Hagienuș. Începu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prost, de aceea, cu părere derău, va trebui să mă căsătoresc din nou. Soția mea din urmă a fost sfătuită de medic să ducă viață liniștită. Copiii o oboseau. În interesul sănătății ei, am făcut un sacrificiu. . Oricât ar fi mistificat Gonzalv pe cunoscuți, aceștia aflaseră ceva, iar Smărăndache înflori totul. După versiunea acestuia, Gonzalv își ascunsese nevasta, în scopul de a se căsători cu alte două deodată, cu Erminia și cu nepoata lui Conțescu. După manevra despărțirii corporale, Gonzalv își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să se mlădieze, să negocieze, ar fi fost în stare să vândă zarzavat în piață, constituindu-și o ceată de subalterni în această branșă, din Hangerlii. Gaittany își ascundea aroganța internă în cele mai mari umilități și izbutea totdeauna să mistifice pe toți. Asta ar fi voit în fond să facă și Pomponescu, dar nu putea. O mâhnire profundă îl cuprindea la ideea de a se umili și orice diminuare a respectului din partea altora îi provoca suferință. Așa de victorios în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să obții divorțul, altfel e greu să propunem unei femei căsătoria cu un om încă însurat. Îndoiala atârnă și ea în cumpănă. Deci Gonzalv porni acțiunea de divorț, cu hotărârea fermă de a face toate întîrzierile posibile, ca să nu rămână mistificat de Conțescu. Acesta, din partea lui, uzând și el de o încetineală iritantă, părea totuși de bună-credință, și Gonzalv îl însoți în persoană la minister, la secretarul general, când geograful solicită înființarea cât mai grabnică a unei conferințe pe lângă catedra sa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
E tot întreprinderea lui. . - Nu mai poate să speculeze singur, toată plăcerea într-as-ta stă. . - Cum vegetează el, întins pe canapea, n-ar mai putea săse ocupe direct de afaceri. . - Se pare totuși că se ocupă! zise Smărăndache. O mistifică pe Sultana. . - Cum așa? . - Demirgian e complicele lui și operează o serie de afaceri secrete, cu sediul la alt armean. A pus mâna, de pildă, pe un sac de piper și o cutie de vanilie, și când cineva e amator
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vijelios, neastâmpărat, sensibil la adulări banale, accesibil micilor vanități, dăruindu-se clipei cu înfrigurare, iradiind de plăceri trecătoare, dar mai adesea crispîndu-se de durerea jignirilor îndurate. Un demon lăuntric ațâță necontenit facultățile personajului, îi zgîndără îndeosebi vanitatea și arhitectul se mistifică deliberat - dar numai până la un punct - adoptând poze, comițând năstrușnicii, nedisprețuind atitudinile superior cabotine, complăcîn-du-se în postura de geniu bizar, neînțeles. La o examinare riguroasă, fondul originar stabil al caracterului ioanidian ni se revelă în candoarea omului rămas un copil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]