217 matches
-
evident, la sensul speculativ al conceptului masoneria ca organizație secretă, cu practici ocult-inițiatice și ritualice -, Montresor rămîne în zona concretă, operativă, a noțiunii masoneria ca profesie ancestrală. Naratorul pretinde că are pregătire masonică, de constructor carevasăzică, și argumentează, arătînd o mistrie semnificativă, aflată întîmplă-tor oare? la el în acea clipă. Lectorul atent realizează că, de fapt, cel ironic, în circumstanțele de mai sus, e același Montresor, iar nu sărmanul Fortunado. Cu cinism, călăul îi arată victimei aici arma anunțatei crime, însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
semnificativă, aflată întîmplă-tor oare? la el în acea clipă. Lectorul atent realizează că, de fapt, cel ironic, în circumstanțele de mai sus, e același Montresor, iar nu sărmanul Fortunado. Cu cinism, călăul îi arată victimei aici arma anunțatei crime, însăși mistria misterioasă. Defazat, Fortunado nu înțelege nimic și își confirmă o dată în plus statutul de "Bufon". "Glumești", îi aruncă el peste umăr lui Montresor, continuîndu-și călătoria printre oseminte pentru găsirea balercii de Amontillado. Criminalul șoptește, la finalul acestui dialog, niște cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Fortu-nado introduce, lacom, mîna în nișa indicată, iar Montresor îl "prinde" de cealaltă cu un lanț (ce iese din zid) dinainte pregătit. Bufonul beat este, finalmente, captiv și pare crucificat pe perete. Liniștit, Montresor îl zidește de viu, utilizîndu-și destoinic mistria. Scena execuției rămîne enigmatică. Victima e tăcută, nu pare să protesteze ori să se agite în vreun fel. Ebrietatea își spune cuvîntul sau, poate, degustătorul de vin a înțeles că a fost dus de nas de către Montresor și acceptă pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la finalul episodului narativ al "conversației" despre apartenența la Masonerie a personajelor, Montresor articulează niște cuvinte aparent fără însemnătate, pe care, deliberat, le-am lăsat în suspensie. Să revenim! Fortunado pleacă, plin de dispreț, realizînd că Montresor este ridicol cu mistria lui, și ordonă iritat: "Să mergem după balerca de Amontillado!" Criminalul pe care trebuie să ni-l imaginăm aici avînd un zîmbet sinistru spune (deși victima nu-l mai aude): "Așa să fie!" ("Be it so!" în engleză). Șoaptele respective
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ridică mîinile în sus cu o mișcare pe care Montresor pretinde că nu o înțelege. Deconcertat de tăcerea rivalului său, Fortunado îl întreabă direct dacă este ori nu mason. Știm cu toții reacția "nătîngă" a lui Montresor de a-și arăta mistria! Masonul (autentic) se enervează pe bună dreptate. Zice "Glumești!" și își continuă, consternat, drumul. Ei bine, aici intervine secvența senzațională, cea care dă fiori reci lectorului atent! Conform lui William Morgan, răspunsul pe care "interogatul" simbolic asupra apartenenței sale la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și materiale. Fiecare copil are dreptul să cumpere câte o singură unealtă sau un singur material, care se potrivește meseriei pe care o exercită meseriașul reprezentat de el. Material didactic: mici unelte și materiale sau imagini ale acestora: bec, lampă, mistrie, pompă pentru zugrăvit, cărămizi, ac, centimetru, foarfece, degetar, ferăstrău, ciocan, cuie, lopată, etc. Elemente de joc: surpriza, aplauze, manipularea materialelor. Desfășurarea jocului: rolul de vânzător îl deține educatorul. Cu timpul poate da acest rol și unui copil. Aceeași meserie poate
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2069]
-
și materiale. Fiecare copil are dreptul să cumpere câte o singură unealtă sau un singur material, care se potrivește meseriei pe care o exercită meseriașul reprezentat de el. Material didactic: mici unelte și materiale sau imagini ale acestora: bec, lampă, mistrie, pompă pentru zugrăvit, cărămizi, ac, centimetru, foarfece, degetar, ferăstrău, ciocan, cuie, lopată, etc. Elemente de joc: surpriza, aplauze, manipularea materialelor. Desfășurarea jocului: rolul de vânzător îl deține educatorul. Cu timpul poate da acest rol și unui copil. Aceeași meserie poate
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
a Romei, încerc să mă orientez printre acoperișuri și turnuri de biserici, soarele încă pe cer și meșterii-zidari anonimi punând piatră după piatră, curajoși pe schelă în arșița Romei, și din când în când strigătul victimelor căzute pe lângă ziduri, cu mistria sau cu dalta de cioplit piatra, lucrători fără nume, petrecându-și cea mai mare parte din viață sus pe schelă, uneori și prânzul urca pe frânghii deodată cu mortarul, uneori râsete la vorbe deșucheate, apoi glume pe seama vreunui ucenic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ține seamă de orânduiala bună a lumii, ai venit să fii lângă mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând să dau timpul înapoi, când Theo îmi striga de pe schelă, pregătește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe perete când se întoarce el, de asemenea Janos îmi aduce prin gura lui și iertarea meșterului, 29 septembrie, l-a dat jos Janos pe Ioan Gură de Aur făcut de mine în altar, alături de cel al meșterului, a luat mistria și mărunt, mărunt, a îndepărtat stratul de culoare, l-a dat jos, pentru că nu semăna cu al meșterului, pentru că meșterul Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică, scund foarte și subțirel, mare la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am abandonat propria viață și calc pe un drum alăturat, care nu știu deocamdată unde mă poartă, Sâmbătă, în biserica cu bolta zugrăvită de meșterul Luca și cu altarul nepictat pe jumătate, îngerul meu arhanghel rămas în stânga Mariei, salvat de mistria lui Janos datorită cumințeniei execuției sale, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu Ioan Gură de Aur sacrificat de meșter în numele artei iconografice, măsor în lung și-n lat biserica goală, cu capul dat pe spate analizez fiecare metru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe rând toate rugăciunile învățate, n-am uitat niciuna și nu mai știu când am adormit cu capul pe sacii de var nestins, m-a trezit într-un târziu un zgomot înfundat, de perete lovit cu ciocanul și zgâriat cu mistria, mi-am ridicat ochii spre Pantocratorul luminat într-un cerc de lumină și bucăți de culoare se desprindeau de pe perete destrămând brutal imaginea binecunoscută a Pantocratorului, frica îmi paralizează orice gând la mijloc de drum spre cuvânt, aș striga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de platină a lunii, răsturnată pe cerul desfășurat departe, până peste vârfurile, zigzagurile și coborâșurile Alpilor. Îmi mai stau și astăzi încă, întipăriți în minte și în suflet și Marele Clopotar și Marele Venețian, uriașe piramide albe netezite, parcă, cu mistria. Și iată că dinspre dreapta, dedesubtul munților mărunți ai orizontului, cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
parte schelăria, ea s-a așezat aici să demonstreze cît de convinsă era că turnul nu se va prăbuși... Îmi place să vin aici, să mi-o imaginez cum și-a croit drum pe treptele turnului, cu căzămizi și o mistrie. E imposibil să fi fost o ființă delicată, cu toate că În portrete apare palidă și subțirică. Vrei să stăm aici o clipă? Ți-e foarte frig? — Nu, mi-e bine. Totuși, nu În interiorul bisericii. Nu, stăm aici. Dacă stăm În umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
roți moi de cauciuc. Clădi perne umflate, o plapumă grea de culori vegetale, un mindir cu paie ieșinde prin pânza groasă de sac lucruri dragi, rămase de la Iustiniana, rândui, strâns, ca într-o cutie de chibrituri, unelte de construcție: cancioc, mistrie, nivela cu aer, firul cu plumb, câteva rindele tăioase, încheind cu barda lui scânteietoare, de care nu se despărțise niciodată în viață. Cam atâta lua din Goldana. La oraș sau unde ne-om duce, vom vedea ce-om face, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a ziafetului, Vladimir observase că toată splendoarea de la Sans-Souci se concentra în sectorul unde mai adăstau zidurile conacului din vremea lui Matei Basarab, cel de cinstită amintire, și a ulterioarelor renovări fanariote, de pe timpurile ciumei lui Caragea-Vodă, cârpite grosolan de mistria și de canciocul unor așa-ziși meșteri ai timpurilor noi, de reconversie socialistă. Eleganța veritabilă aparținea trecutului, fiind redusă la o culă oltenească (turnul acela rotund, care anticipa furnale și coșul de fum al fabricilor de tot felul) și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o împrejurare indiferentă pentru viața statului, căci marea mulțime a activităților omenești nu exige decât puțină știință teoretică. Dar lucrul se schimbă foarte când brațele cari ar trebui să fie consacrate unei munci folositoare și lor și societății, în loc de daltă, mistrie, coarnele plugului, bardă și gelău apucă condeiul și vor să stăpânească un popor. Ei bine, sânt o mulțime de oameni, mai cu seamă liberali, în România cari n-au mai multă știință teoretică decât un țăran din Saxa sau un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deci ca inteligența Marelui Om, astfel antrenată, să fie folositoare poporului și în timp de pace. Curând, Ceaușescu va începe să le explice profesorilor cum trebuie să așeze elevul caietul când scrie, petroliștilor unde e petrolul, constructorilor cum se ține mistria. Secvența orchestrată de Popovici și Marcus arată convingător că asta este o necesitate pentru țară. Tăietură de montaj. În peisajul măreț al unui baraj în construcție, pe muzica nostalgic- înălțătoare a lui Tiberiu Olah, urmașul în efigie al lui Stoian-Dej
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nici un film pe această temă. Notabilă este prezentarea mișcării legionare în Bietul Ioanide, cea mai amplă și detaliată la nivel de ideologie de până atunci. Firește, calea legionară este respinsă (Ioanide către comunistul Dragavei „Botticelli ”: „Ei au ales glonțul, noi mistria. Ciudat e că nu există cale de mijloc”), dar filmul degajă un anume regret pentru energiile consumate greșit de extrema dreaptă. Suntem în perioada în care se încurajează tacit reabilitarea imaginii mareșalului Antonescu (vezi Delirul lui Marin Preda), după ce se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în culori puțin lac, pentru a nu mai trebui să lăcuiască pictura la sfârșit. În celălalt caz, artistul face o tencuială curată sau din stuc52 de marmură sau din cărămidă pisată cât mai mărunt pe care o răzuiește cu tăișul mistriei pentru ca peretele să rămână zgâriat; după această operațiune, se așterne un strat de ulei de sămânță de in și se face într‑un vas un amestec de smoală gre‑ cească, mastic și lac gros, care după ce se fierbe se întinde
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
de ulei de sămânță de in și se face într‑un vas un amestec de smoală gre‑ cească, mastic și lac gros, care după ce se fierbe se întinde pe zid cu o pensu‑ lă, netezindu‑se la urmă cu o mistrie încălzită în foc, acoperindu‑se toate gă‑ urile din tencuială și dându‑se zidului o față netedă. Când totul s‑a uscat, se întinde masticul și se lucrează după regulile obișnuite în pictura în ulei53. În privința picturii în ulei pe
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
rar și încâlcit. Era așezat în șezut pe un pat improvizat din pături groase, iar monturile picioarelor îi erau învelite în obiele de pănură. Când se mișca, se sprijinea în palme, în care ținea două apărătoare din lemn, ca două mistrii. Cu ani în urmă umbla într-o căruță trasă de un cal mic și costeliv, însoțit de un băiat. Îngropat în fânul din lada căruței, trecea prin sate și cânta. Lumea-i ieșea în întâmpinare și-i dădea fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
consacrat tuturor masonilor de pe fața pământului, indiferent de situația în care i-a aruncat soarta. De asemenea, tot în vocabularul masonic al epocii, masa agapei se numea "platformă"; fața de masă, "văl"102; șervetul, "drapel"; talerele, "platouri"; farfuriile, "țigle"; lingura, "mistrie"; furculița, "hârleț"; cuțitul, "spadă"; sticla de vin sau carafa cu apă, "butoi"; paharul de vin, "tun" (ca în limbajul popular actual)103; sursele de lumină, "stele"; alimentele, "materiale"; pâinea, "piatră brută"; vinul, "pulbere roșie" sau "pulbere albă"; șampania, "pulbere tare
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și lutul sunt prietenia, asiduitatea și entuziasmul, colinele înalte și văile adânci reprezintă păstrarea secretelor, cheia e limba și de aici discreția, clepsidra și coasa sunt viața și timpul, puterea e laba de leu, vasul cu tămâie e inima pură, mistria e generozitatea, inima care întinde cimentul dragostei frățești, piramida e nemurirea iar mâinile strânse sunt dăruirea și încrederea. Fiecare din aceste mici incursiuni în istorie, în filosofie, în hermeneutică sunt deci trepte necesare pentru a înțelege locul și rolul obiectelor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțeleg tâlcul? Puțini se dăruie cu timp și asiduitate în încercarea de a vedea ce se ascunde sub văl. Toți cred că li se cuvine, plătind, distrugând, dar nu construind, în sensul de a așeza cărămizile una câte una cu mistria punând mortarul indicat de maestrul său, căruia o viață are obligația să-i acorde respect și recunoaștere. Toți cred că li se cuvine, plătind, distrugând, dar nu construind, în sensul de a așeza cărămizile una câte una cu mistria punând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]