1,977 matches
-
mândrului Siret, Copilăria ta senină Urzit-a visuri de poet. Dar soarta te-a gonit departe Din raiul tă de pe pământ, Și valul astei lumi deșarte Te-a năpădit și te-a înfrânt. În chinuri trupul tău, sărmanul, S’ a mistuit pân’ ce s-a stins, Dar ca Iisus Nazariteanul Prin moarte moartea ai învins! Și iată astăzi Dumbrăvenii Te-au regăsit, cum te-au pierdut. O! geniu falnic între genii De-a pururi falnic renăscut!” (Revista „Luceafărul”, Anul I, nr.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93150_a_94442]
-
gândurile ei sunt colinde care transcend ca un fulg de păpădie anotimpurile trăirii și suspinul după Fecioara Maria-Maica Domnului nostru. Nazaret „Icoana asta-a frumuseții tale,/ I-a adăugat doar un fior de jale,/ același joc de tainică iubire,/ Te mistuie-n tăcere, peste fire./ Cum stai în calea razelor slăvită,/ Făptura Ta e toată aurită,/ Iar ochii tăi din aur cald răsar,/ Ca niște stele limpezi de cleștar./ Și ochii tăi grăiesc fără cuvinte. Sunt plini de-adâncă, mută rugăminte
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
un glas sigur, Corchiș a subliniat și tumultul sufletului măcinat de gelozie al lui Lenski în scena balului în care Oneghin flirtează cu Olga, dar și tensiunea interioară a personajului în momentul duelului cu Oneghin, când ambii combatanți se arată mistuiți de trăiri complexe, de la regretul destrămării unei prietenii până la gândul unei probabile morți. Alte apariții interesante și apreciate de public au fost cele ale lui Marius Boloș în rolul cneazului Gremin, Liviu Indricău în rolul profesorului Triquet (aici este de
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
Constantin Țoiu II, ianuarie 1957. Sunt unii oameni slabi, fără de voință, a căror inteligență, contrazisă de absurditățile inteligenței, se refugiază într-o lume ideală, abstractă. Oamenii aceștia nu mai trăiesc, propriu-zis; dezamăgiți, mistuiți de un dor nelămurit, visând armonia unor ceruri de cleștar, ei se învârt în jurul unei singure idei cu impasibilitatea unui astru mort. * Plin de planuri, mă simțeam greu, apăsat, tras încoace și-ncolo de ispite, prea plin sau prea gol
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
primele sale cărți, îndreptarul bețivilor, au ecouri difuze în toată opera lui Pann, iar uneori tabloul capătă mare amploare. Precum în Memorabilul...: "Sfîntul Dimitrie nu s-aprinsese/ în preajma-i focul încă ardea,/ Și Bărăția o cuprinsese,/ Ca un balaur o mistuia.// D-aci la Vergu se văzu-n pripă/ Prin tot ocolul grozav aprins,/ D-aici Lucacii ca într-o clipă/ Și Udricanii ardea nestins.// Apoi se-ntinse ca o fîșie/ Pînă la Delea spre răsărit,/ Ș-altă fîșie cu vrăjmășie
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
determinat expresia muzicală. Prin urmare să-și fi închipuit atmosfera momentului de creație și evenimentele din viața compozitorului, suprapuse ca straturi geologice, în sensibilitatea lui. Chopin scria unui prieten: „Prefer să-mi scriu în muzică toate sensațiile, decât să fiu mistuit de ele”. Amestecul unui impuls frenetic cu imagini coborâte în suflet formează baza dispozițiunii lirice în spiritul creator al lui Chopin. Dela Mazurkă - dansul sufletului polon, străbătută de freamătul eroismului și al plânsului înăbușit - până la Poloneze - poeme epice cu dinanismul
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
de lucruri și stări, fiecare moment trebuie abordat diferit. În „Omnia sol temperat” am fost un tânăr naiv, îndrăgostit, care vede viața în roz și e puternic influențat de schimbările pe care le aduce venirea primăverii. În „Estuans interius (Mă mistui în interiorul meu)” îmi dau seama de perenitatea vieții și a existenței, o arie de un puternic dramatism. Urmează cel ce se autodenumește Abbate de Cucaniensis, un sfetnic al bețivilor și adept al pierzaniei, curând victima a depresiei fără întoarcere. Depresia
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
fetei fiind mult mai puțin intense. Prietenii poetului au declarat însă că poetul le vorbise de o logodnă dintre el și Marion, la care ea, spre a pecetlui, în mod simbolic, angajamentul, a invocat focul ceresc, cerându-i s-o mistuie, în caz că ar fi fost necredincioasă. La scurtă vreme l-a luat de soț pe un marinar, căpitanul Clough, și s-a mutat în Liverpool, unde s-a stabilit definitiv. Fire practică, pusese în balanță imaginea unui viitor trăit într-o
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
lumânare în mână, se îndreptă, la rându-i, spre ușă, dar nu zări acolo pe nimeni. În aceeași clipă, curentul întoarse flacăra lumânării spre ea, veșmântul i se aprinse instantaneu și deodată un foc mare se iscă, spre a o mistui cu totul. Derick Thomson, poet contemporan, traducător al lui William Ross în limba engleză și exeget al lui, a relevat varietatea tematică a operei bardului scoțian, despre care se știe că și-a distrus deliberat mai multe dintre cântecele-poeme. Același
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
În timp ce ascult o anume piesă muzicală, și puțin după aceea. Frumusețea e o amăgire și o capcană în calea omului, unul din blestemele inexplicabile ale existenței sale. Nu o cunoaștem și nu o posedăm, dar trăim de dragul ei și ne mistuim după ea. Nu se vede unde se naște și în ce chip, o urmărim anevoie și nesigur cât timp durează, și în zadar jelim și tânjim după ea atunci când dispare. Între nașterea și dispariția ei nu se întâmplă, la drept
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
se pare ceva colosal, fiindcă cunosc pe dl. Marin Ștefănescu ca un om moral, convins, un fel de cleric, un suflet de elită". Sufletul acesta de elită avea însă un talent aparte în a-și complica viața în mod inutil. Mistuit de un furor naționalist larg răspîndit în epocă, Ștefănescu va călca răspicat pe drumul mesianismului cultural, conferințele ținute la Ateneul Român sau în cadrul Asociației "Cultul Patriei" nedeosebindu-se prea mult de cursurile predate la facultatea din Cluj: o viziune creștină
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
mare lucru să fi intrat în anul morții după cît de pornit era, iar ea părea și mai pornită decît le pomenise cîndva pe maică-sa și pe soră-sa, rătăcite amîndouă acum printre umbrele mîloase ale unui trecut incert, mistuit de același foc - carnea care arde, sfîrîie și se face scrum înainte să apuce să putrezească și să rămînă sufletul și duhul tînjind în van după carne, la fel ca palmele care se îndoiesc de tot ce ating și iarăși
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
Joseph Conrad, scriitor de limbă engleză. Textul e voit enigmatic: el vorbește despre un caiet pe care Corto Maltese l-ar fi ținut departe de ochi străini și care, asemeni multora din lucrurile legate de numele său, avea să dispară mistuit într-un incendiu. Procedeul trimite, încă de la prima pagină, la convenția „manuscrisului pierdut”, a „mesajului misterios”. Reconstituite de către Sydney Foster, cuvintele sunt fragmente dintr-un gen literar complex, amestec de amintiri, confesiune și elegie: „Era un caiet cu coperte negre
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne, din trup, și fuge din nou ca o cerboaică adăpostindu-se în singurătatea pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când și-i deschise și-i văzu fața, o izbi expresia aceea de absență, inconștiență și vrajă pe care o au bărbații în anumite clipe când par duși de pe lume. Se trezi și ea absorbită în fluxul unei fericiri violente, mistuită de gândul ei tainic, împotrivindu-se înfiorată de dulcea pierdere. "Ah, ce bine", vru să-i spună, dar renunță. Ce-i cu tine? Am fugit, vai, ce-am fugit! se lamentă ea și se apăsă cu mâinile pe piept. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe ea, umplându-i rădăcinile cu seve, arome proaspete și vânturi nebunatece. Ziua trăia în ațipeală, simțindu-se seacă până-n subțioara picioarelor, într-un fel de amânare, și, pe neașteptate, cum trecea ceasul de prohod și de risipă de catedrale mistuite-n pârjoluri reci și seara cernea ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să se mintă pe sine sau să încerce să amâne acea hotărâre care-i putea compromite fragilitatea proaspetelor sentimente descoperite. Cu ochiul ei experimentat și circumspect ce căutase mereu să scormonească și să descopere nedescoperitul, văzduhul neîngrădit de dincolo de nopțile mistuite în ea, când nici prin gând nu-i trecea să-și schimbe condiția ei de sclavă cu contract fără scadență, ar fi ghicit dintr-o privire nu numai că-i ascunde ceva, dar că acel ceva a schimbat-o și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unui timp suspendat. ("Arătare", în DEX, prezintă următoarele accepțiuni: "Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; halucinație, vedenie; monstru, stafie, fantomă". Botta este un extatic. El conferă halucinațiilor sale atribute spațiale, dar nu și temporale. Tocmai acest fapt le mistuie chiar în momentul concretizării lor, le pierde din physis pentru a le regăsi în logos.) Dorința de sustragere, de suspendare este și a "fratelui Nimeni" și a "vărului Nicăieri" care se confundă prin lipsa lor de ființă și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu ți-e rușine?" Ludicul este o mască a gravității. Când ludicul dispare, poetului i se arată fața enormă a lucrurilor, cu tot dramatismul său, care, ne-contracarat, se mistuie în propria intensitate. Acest fenomen, deplâns de unii critici 16, se accentuează începând cu volumul Pe-o gură de rai (1943), pentru a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). Dacă Pompiliu Constantinescu, de pildă, vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte aproape de inima mea. Zborul în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
departe, încât să creadă că persoana lui ar putea avea o atare influență asupra Teodorei. Deși i-a spus-o fără ocolișuri, privindu-l drept în ochi. Din privirea ei radia bucuria aceea plină, ce se cere împărtășită. Altfel, îi mistuie ființa... „- Dar nu i-a mistuit-o complet!”, își spune Profesorul, acum, după ce „aventura” lor a cunoscut o „cotitură decisivă”, cum a recunoscut el în ultima discuție. Stă așezat pe covor, lângă patul ocupat numai de Teodora, sprijinită pe două
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui ar putea avea o atare influență asupra Teodorei. Deși i-a spus-o fără ocolișuri, privindu-l drept în ochi. Din privirea ei radia bucuria aceea plină, ce se cere împărtășită. Altfel, îi mistuie ființa... „- Dar nu i-a mistuit-o complet!”, își spune Profesorul, acum, după ce „aventura” lor a cunoscut o „cotitură decisivă”, cum a recunoscut el în ultima discuție. Stă așezat pe covor, lângă patul ocupat numai de Teodora, sprijinită pe două perne și mângâindu-i cu mâna
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face să ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din sonete: "Când sufletul mi-e fără frâu și fără ghid, rațiunea oarbă și șchioapă, este de mirare că primul foc pe care-l întâlnesc mă face să ard ca un fulger ? Și dacă sunt mereu egal cu ceea ce mă mistuie și mă răpește mie însumi, astfel încât posed această artă a frumuseții smulsă cerului și care poate învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]