981 matches
-
că asta e cu adevărat cea mai proastă idee, a râs Margaret, luându-l de braț. Poteca Începea să coboare, Încolăcindu-se spre sat. De-o parte și de alta erau arbori de cuișoare, iar de pe un câmp, o vacă mititică și grăsuță s-a uitat la Margaret cu ochi mari și strălucitori. Începeau să se vadă căsuțele de la marginea satului, cocoțate pe coastă, În bună parte ascunse de vegetație. Mai la vale, apa râului scânteia la răstimpuri sub lumina soarelui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo. În oraș veniseră niște străini, cu daruri pentru toți copiii, mașinuțe vechi, haine și punguțe cu bomboane Înfășurate În celofan colorat. Johan a primit un glob În care un fel de fulgi de nea cădeau peste un Turn Eiffel mititel. În jur erau câteva siluete care se jucau prin zăpadă, copii probabil, iar când răsucea globul copiii rămâneau lipiți la locurile lor. Apoi, Întors În poziția dintâi, ningea iarăși, fulgii zburătăceau În jur până ce se așterneau la picioarele copiilor rămași
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ne observau, și l am auzit pe tati zicând: Nu putem să mai stăm mult, avem mult de mers cu mașina și pe urmă mai e și feribotul. Trebuie să te hotărăști până mâine-dimineață, dar trebuie să-ți spun că mititelul ăla bolnav mie nu-mi place, În sfârșit, nu contează. Iar mami a zis: Săracul, e-așa de slăbit. Mai Întâi că ideea ta idioată e de vină, a zis tati. N-am Înțeles ce voia să spună, nici nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sărit țandăra, domnișoară, alelei, m-a lovit pe unde a apucat, până la urmă am reușit să mă scol din pat și să pun ceva pe mine și să mă închid în camera copiilor, că numai somn nu mai aveau ei, mititeii, cu bușeli și cu trânteli. Mariana mea, aia mijlocie, era cu ochii deschiși, n-a zis nimic, n-a întrebat o vorbuliță, doar m-a apucat de mână și atât când m-am întins lângă ea. Și am plâns lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pletele răsfirate ale vântului, care călătorea împreună cu mine în înaltul cerului. Vântul zburda de colo-colo și mereu întâlneam diferite gâze, albine, păsări minunate și fluturi zglobii și multicolori. Toate păreau ca un vis minunat. Dar, numai ce aud o albină mititică spunând: ,,Zbor în slăvi la mândrul soare Să îl rog de n-ar vrea oare Să nu plece zi de zi Așa grabnic la culcare!” m-am văzut la un moment dat printre mii de nori albaștri, care, ca niște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o vîntoasă urîtă. Risipitoareo! mă întîmpină Tano. Îți risipești timpul. Mai fii harnică și ție însăți, mă ceartă cîinele meu, ținînd morțiș să-mi ajungă cu labele pe umeri. Nu! Nu sări pe mine. Trebuia să-ți dresez păcatele de mititel. Cu pălmuța. La intrare, rezemat de ușă, un pachet. Pare un tablou, ambalat în cartoane ondulate. Sau o oglindă? Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! "E pentru tine. Sper să.ți placă". Punctul, în loc de liniuță, îl deconspiră pe Rusalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și pantofi de balet. La spate i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o reverență largă...) Eu sunt îngerașul protector al Pulcheriei de când era mititică. Nici nu pot să-mi imaginez cum m-au găsit după atâta vreme, dar m-au chemat aici în fața d-voastră ca să vă fac să înțelegeți sensul acestei iubiri inexplicabile, imposibile și irevocabile a Pulcheriei pentru Maurizio. Pulcheria nu ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în contact, ce mai, a fost prea tîrziu cînd copoii și-au dat seama că cineva le fură de sub nas autobuzul. Așa că iată-mă înapoi așa cum am promis, în doi timpi și trei mișcări, deja începuse să-i meargă gura mititelului de mai mare dragul, dom’ Roja. Pînă cînd la a doua încercare, cea cu Steagul Roșu, a făcut-o de oaie. Dacă v-ați fi grăbit puțin, ați fi prins și voi spectacolul, le face Tîrnăcop cu ochiul lui Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vârful său o poartă din scândură, dincolo de care se Înfățișa o frumoasă biserică de țară În curtea căreia se afla și cimitirul satului cu oameni harnici și gospodari. Hai să ne-nchinăm, că aici, uite colo unde-i crucea ceia mititică și Învechită, din lemn, doarme Viorița, peruzeaua mea de fată, frumoasa și buna ta mămicuță! Un zurgălău imens a sunat În comoara sa cu amintiri de neînlocuit și a Învăluit sufletul său, sensibil Încă de pe atunci, În care se derula
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu a fost de aceiași părere: Băi Ione, dar asta o știu de când era bunica fată-mare, băi Apoi privirea se intersectă cu aceia a nepotului și spuse fără prea mare tragere de inimă: Hasmațuchi, mai bine zi-i tu una mititică! Pe care, bunicule? Pe care vrei tu, cu cățelușu’ creț, cu puiu’ de mâță care se mărită, vezi tu... Băiatul a crezut că momentul este bun pentru a Încerca altceva, pretenții nu prea erau și Începu: „Măicuță dragă, cartea mea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ajungă prin locurile de curând vizitate și să mai simtă starea de ... „prostii frumoasî”! S-a dat pe lângă Marinița, a vrut s-o sărute așa cum Îl Învățase ea, dar fata l-a pus la punct: Gata, a-nțărcat bălaia! Ești prea mititel, nu ești copt, mai lasă vreo trei-patru ani! Știam eu cămi aprind paie-n cap, și pentru ce? Degeab-așa! Fii cuminti că mă supăr! Băiatul a rămas interzis și a simțit că pierde cea mai frumoasă parte a universului său
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
completează ce vrea el, engleza lui Gabi era departe de a înțelege terminologia medicală. După completarea dosarului, profesorul începe să scrie pe un formular special analizele care trebuiau făcute. Am toate analizele, dom' profesor. Nein, trebuie făcute aici, se răstește mititelul. Urmează indicațiile exacte ca să ajungă pacientul la laboratoare. 4730 euro, îi comunică casiera, zîmbind îngerește. Gabi plătește și apoi trece în camera de recoltare. Unele analize le veți primi imediat, celelalte mîine. ??! Cu cele primite astăzi veți trece din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iubesc doar pe tine. Stai, că n-am înțeles bine. Adică tu îți rezolvi problemele... Dacă arde, da. Dar deocamdată, de cînd sîntem împreună, n-am apelat la... decît foarte puțin. Deci deja port coarne? Ți-am spus că-s mititele. Nu fi prostuț. Ne leagă spiritul și nu impulsurile animalice. Viorel își privește nevasta. Este superbă, este a lui și, în fond, ar fi o tîmpenie... Bun și așa, mormăie pentru el. Ce-ai spus? Nimic. Ne-om înțelege noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lumină proprie. Toți o strigam „Eva cea Mică“ deoarece, pe cîteva ulițe de jur Împrejur, toate Evele, nu puține la număr, erau mult mai mari decît a noastră, iar după ea, nu ne mai apăruse nici una În cale. CÎt de mititică era, de oriunde te uitai la ea, Îi remarcai privirea. Ochii Ericăi mi-i amintesc, dar nu cred că mai sînt În stare acum să le explic nuanța. Retrăiesc doar impresia ventuzei lor gravate În vreun cromozom mai Însem nat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a mai stat pe gânduri, s-a desprins cum a putut, a lăsat ceva din razele lui acolo și pe-aci ți-e drumul... știi, de atunci îți strălucește așa perișorul din creștet, de parcă-i de aur... e tare curios mititelul și bun, bun... e cel mai mic, cel mai bun, cel mai drag frățior al nostru, dar tare-i curios. Pe toate vrea să le știe. Numai că nu-i de joacă. Da, e de bucurie acum, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai miroase, tată? - a Întrebat Gruia, curios. ― A rom, băieti! A rom! Da’ asta-i altî povesti... ― Când o aflu și eu? ― Apoi, când om sta și noi di vorbî pi așazati... ― Acum, hai să pornim spre... ― Spre Toadiri cel mititel - a completat cercetașul, cu ochii lucind de bucurie. ― Mi-ai luat vorba din gură. Eu voiam să spun să mergem spre ieșirea din gară. ― Apâi așă sânteț’ voi târgovețî’. Vă Închedicaț’ di vorbi ca baba În poalili cămeșî. ― Încă n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spate. Cei trei militari de la divizie, responsabili cu bandajatul pilonilor podului, veneau la vreo zece pași În urma noastră. Purtau În spate ranițe grele. Așa au mers tot timpul... Am intrat În lunca care era destul de deasă. Toader - cum e el „mititel” - se cam chinuia cu crengile care Îi veneau În ochi. Nici pe noi, cei mai mici, nu ne iertau. Așa că mergeam cu mâinile ridicate deasupra capului, pentru a ne feri de crengile buclucașe. Norocul nostru a fost că lunca nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
puțin, ca să asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l îmbuneze dându-i un creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ploaia se despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi era puternică, vie, tânără. Și ploaia cădea lin. Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia căzu, ploaia căzu. Iar eu îmi beau cafeaua la etajul trei din cinci, cinci din șapte și șapte din nouă, și privesc înspre stradă. Păsărelele se joacă, încă zglobii, nu vor să plece în părți străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Când a intrat, s-a trezit, a vrut să se ridice, dar n-a putut și a început să schelălăie. —Mamă, cred că are vreun picior rupt. Să-l duc la veterinar. —Leni, Leni, îți faci de lucru. — Uite ce mititel și frumușel este! Nu-ți pare rău de el? Într-adevăr era un cățel cu blăniță maronie, catifelată, cu ochii negri, lucitori, cu două urechiușe ridicate semănând cu un câine lup. —Mamă, parcă e un pui de lup. Nu ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
alege o rochie pe care o place și Matei și o îmbracă. După aceea merg în sufragerie, aranjează împreună masa, Matei dirijând-o de unde să ia cele necesare, fiindcă el știa locul fiecărui lucrușor... —Iubito, avem un necaz. —Mare? Mic? —Mititel. — Atunci nu-i de luat în seamă. —Ba da că n-avem cum mânca ciorba. —De ce? Nu găsesc lingurile. Ce-am să fac cu Tibi, o să mă pomenească. —Ce-ai cu el, că nu ți-a făcut nimic. — El a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pot ajunge până la el? -Vezi tu, a îndrumat-o un porumbel, mergi înainte cuminte și după o vale îți va apărea o altă pădure în cale și la marginea ei, vei găsi o colibă și o iapă cu șase mânji mititei. Și merse crăiasa, merse până luna peste pământ se întinsese, plantele dormitau, copacii pe razele blânde umbra își desenau, animale peste tot mișunau iar păsările pe la cuiburi sporovăiau. După un somn profund, crăiasa a fost întâmpinată cu zâmbete molatice de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]