180 matches
-
mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, râde, ascute: hârșt, hârșt, cuțit pe cuțit." (local familial) și aici se realizează o mitizare a universului familial: Bunicul spunea că ferestrele sunt lipite pe zidul neted al blocului. Lipite ca niște etichete pe borcanele de compot, ca afișe pentru muzeul înființat în apartament. Spunea că de pe vremea lui sunt lipite acolo. Îi răspundeam cu toții
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îl face mai dens și nu se grăbește să-l devoaleze. N.Ferrier-Caverivière [p.605, 608] subliniază că imaginea mitică a unui personaj este simplificată, amplificata, idealizata (sau divinizata) și repetabila 44. Pornind de la enunțarea acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului. Pariziana este un cuvant cu încărcătură mitică, bazată pe efectul de fascinație
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
star al Imperiului al Doilea un ansamblu de forțe sociale și sexuale care fac din ea, o biată față din strada la origini, un simbol și un mit. Transformarea femeii pariziene într-o cvasi-divinitate este un alt element al mecanismului mitizării 46: "o divinitate, un astru ce tronează peste toate gândurile ce nasc în creierul masculului" [Baudelaire, 1971, p. 211]. Pentru a se afirma, Pariziana are nevoie vitală de a fi sanctificata, ca în cazul lui Michèle de Burne, devenind egalul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de câteva scheme și prototipuri care converg într-o imagine fascinantă a femeii moderne 48. Pariziana preia trăsăturile mai multor mituri consacrate: ale Evei biblice, ale lui Narcis, ale lui Bonaparte, ale lui Don Juan, ale femeii fatale 49. Mecanismul mitizării prin recurgere la prototip se bazează pe procedeul simplificării: femeia pariziana este asociată cu eternul feminin 50. Pariziana este descendentă Evei biblice, care dorea mai mult decat avea, fapt simbolizat prin mărul interzis: "Eve avait l'immortalité de la jeunesse et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
adoré porter un nom noble. Est-ce que vous ne pourriez pas, à l'occasion de notre mariage, vous... vous anoblir un peu? (...) Séparez votre nom en deux: "Du Roy" [Maupassant, Bel-Ami, p.163-165]. "Mărirea și decăderea" Parizienei stau la baza mitizării și demitizării. Degajarea structurii mitice a unor române moderne se face prin demonstrarea supraviețuirii literare a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare: "Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a lăsat amprenta asupra structurii operei literare și asupra configurației epicului. Se observă o filiație a acestui personaj de la scriitor la scriitor. Registrul reprezentării Parizienei este de la cel romantic la cel ironic. Imaginea Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului. Fiecare romancier a creat diferite variante prin conturarea unui personaj contradictoriu și ambiguu și a diferitelor tipuri de Pariziene. În persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
față, drept exemplu-tip: privirea să transmite un șoc306. Nimic nu atrage și nu excită că întâmplarea, atât de legată de capitală și de femeie. Femeia este tulburător de excitanta în rapiditatea și caracterul de proximitate al relațiilor pariziene. Această mitizare a primei întâlniri și a imaginii sale obsedante permite construirea universului iubirilor fulgerătoare prin efectul pe care îl produce femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să o regizeze în prealabil. Frédéric
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
căsătorie pe care le fac persoanele nobile curtezanei Nana. "Lovitură de teatru" constă în faptul că Nana respinge această idee354. Etapă cea mai interesantă este cea a transformării lui Nana în mondenă (un rol care îi reușește) și procesul de mitizare inerentă 355. Mișcarea descendentă oferă exemplele cele mai concludențe, pe care le sintetizează marchizul Chouard: "paroles indignées contre la désorganisation de classes dirigeantes par leș honteux compromis de la débauche moderne. Saleté en baș, saleté en haut" [Zola, Nana, p. 396
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
XIX-lea. El este precursorul mai multor tendințe în literatura, incepand cu impresioniștii, suprarealiștii și continuând cu reprezentanții "Noului român". Modernitatea anticipatoare a lui Zola, fondată pe un principiu de renovare internă, o face să fie deschisă. Hiperbolizarea, simbolizarea și mitizarea imaginii nu sunt doar procedee artistice prin care Zola intensifica impresia generală creată, ele țin de legitățile interne ale fenomenelor reprezentate. De aceea considerăm că dezbaterile tradiționale purtate, de regulă, sub semnul lui Balzac, ar fi, pe alocuri, mai bine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
afișat al impunității. Dacă despre rețelele nomenclaturiștilor de partid, vechi sau create și reproduse în postcomunism, s-a mai vorbit pe ici, pe colo, despre tentaculele subterane ale spionajului ceaușist nu s-a scris decât în formă literară, fie ca mitizare eroică, supra-patriotică, fie ca diabolizare isterică, irațională. Poate că se vor găsi istorici care să facă o analiză obiectivă pe viitor, provocați de isprava deja fostului președinte Băsescu, cel care, deși adânc legat, istoric și funcțional, de aceste servicii, legal
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este un geniu, afirmă Noica. Cu aceasta nu spunem nimic chibzuit și spunem în schimb două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de orice explicație; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere"170. Fenomenul de mitizare a lui Eminescu, specific generațiilor posterioare poetului, continuă să împiedice receptarea adecvată a operei și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare. Ambele atitudini sunt condamnabile din cauza excesului, a radicalismului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituind o bogată sursă de informație. La rândul lor, interpreți precum Monica Spiridon, Dan Mănucă sau Dumitru Irimia se disting prin depășirea analizelor vulgar-conținutiste și prin demersurile de circumscriere a spațiilor de convergență dintre poezia și publicistica eminesciană. Fenomenul de mitizare, specific generațiilor posteminesciene, continuă însă să împiedice dezvoltarea unei relații firești cu opera poetului și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare. "Ne-am obișnuit să spunem că Eminescu este
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vorba celui ce-a scris Așa grăit-a Zarathustra. E drept că, la nivelul culturilor mici (despre a căror tragedie scria Cioran, în 1936, în Schimbarea la față a României), descoperim reflexe compensatorii cum ar fi, poate cel mai întîlnit, mitizarea (mai e nevoie să spunem că e ceva ilicit?!) unor figuri din diferite sfere ale spiritului, sau ivirea ca Minerva din capul lui Jupiter a unei pletore de idoli de varii calibre, sau protocronismul (în spațiul românesc, cu o probată
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
să formuleze vreo judecată sau opinie față de gîndirea politică, socială, economică sau culturală a gazetarului Eminescu. Depășind atitudinea unui protecționism estetic prost înțeles, exegeza eminesciană de după 1990 a încercat, înainte de toate, să-l despovăreze pe Eminescu de lespezile mortificatoare ale mitizării și să-l redea sieși în mărime cît mai naturală. Coborîrea de pe piedestalul unei forme de obediență critică, desacralizarea acelor atitudini al căror zel mumifiant au blocat exercițiul hermeneutic al operei, decodificarea mai realistă a poziției ideologice pe care au
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ar accepta grozăviile relatate, de la dispariții subite ale unor oameni de calitate până la descrieri detaliate ale unor torturi în numele producției, ori de la furturi la deposedări, ar trebui să se dezică de idee. Ideologizarea este ca o vrăjire. Se petrece sub mitizarea unor termeni cheie. Iubirea pentru țară este o valoare în numele căreia oamenii onești sunt manipulați și trimiși într-un război care nu-i al lor: „Laudele pompoase dinaintea războiului, minciunile vulgare ale literaturii și artei i se păreau vulgare cu doi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
terminologic: rezistenței active sau directe i se mai poate spune și primară, iar celei pasive și indirecte, secundară. Detaliul nu este foarte important. Esența problemei rămâne aceeași. Se observă, în ultima perioadă, o evidentă tendință de exagerare, idealizare și chiar mitizare a acestui concept de rezistență prin cultură sau opoziție intelectuală, după altă formulă. Ea a existat, într-adevăr, într-un anume sens. Dar nu ferită de un echivoc profund și nici de o ambiguitate fundamentală. Căci se ajunge adesea până
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
indiscutabil, primatul valorilor individuale și personaliste asupra valorilor colectiviste de orice tip: familie, sat, comunitate, clasă, etnie etc. Nu negăm, în nici un caz, realitatea și funcționalitatea și a unor astfel de structuri. Ceea ce contestăm cu toată tăria este doar primatul, mitizarea, idealizarea și manipularea lor exclusivistă. Respectiv, orice formă de cultură închisă asupra celei deschise; orice formă de cultură tradițională asupra celei moderne; orice valoare colectivă, de orice tip, asupra valorii individuale, de orice categorie. Credem și repetăm, cu multă convingere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ruptura de nivel: trecerea de la un fel de a fi la altul 78. Simbolistica pragului este în strânsă legătură cu supranumele Împărăteasa, deoarece, așa cum spune Beldiman, Adriana "trăiește pe altă lume"79. Supranumele este "o primă treaptă în procesul de mitizare a personajelor"80, fiind un semn al legăturii dintre cele două lumi, profană și mitică.) Confuzia este întreținută strategic în cazul Adrianei/Arianei care pare, la început, a fi aceeași persoană cu Adina. Emanuel întreabă de două ori: "dar cine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
am cunoscuto și din păcate n-a fost singurul caz. Între aprecierile studenților și calitatea reală a cadrelor didactice intervine subiectivismul primilor, determinat În majoritatea cazurilor de comportamentul cadrelor didactice la examene și În cursul procesului de Învățământ, În general. Mitizarea acționează din plin și În școală ca și În alte domenii. Chiar dacă m-am integrat rapid În activitatea disciplinei, atmosfera din facultate cât și de la disciplină era foarte tensionată. Noua putere politică, introdusă În facultate, pe diferite căi, lupta să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
executant al organului securității statului socialist) și aici, o oarecare neglijență și lipsă de vigilență dogmatică. Procesul de recuperare și de integrare în patrimoniul cultural al operei lui Mihai Eminescu, de pildă, a scăpat complet de sub controlul ideologic, existând pericolul mitizării". Or, el trebuie ținut sub control:" Acest proces de mitizare, dacă nu e oprit la timp, poate conduce la formarea unor idei și concepții greșite despre opera și personalitatea poetului (...) Când Eminescu va fi atât de jos încât nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
neglijență și lipsă de vigilență dogmatică. Procesul de recuperare și de integrare în patrimoniul cultural al operei lui Mihai Eminescu, de pildă, a scăpat complet de sub controlul ideologic, existând pericolul mitizării". Or, el trebuie ținut sub control:" Acest proces de mitizare, dacă nu e oprit la timp, poate conduce la formarea unor idei și concepții greșite despre opera și personalitatea poetului (...) Când Eminescu va fi atât de jos încât nu-l va mai ajuta nimeni, mișcarea socialistă să fie în apropiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la lectură prin stilul profetic și angajamentul lui total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele sale surprinzând prin "nota lor pamfletară și, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vestită și În vremurile antice” <endnote id="(193)"/>. După cum se vede, nu mă interesează numai imaginea creștinului despre evreu, ci și imaginea evreului despre el Însuși, mai ales atunci când cea din urmă este afectată de cea dintâi. Această formă de mitizare a istoriei pleacă de la o flagrantă răsturnare a unor adevăruri istorice. La războaiele dintre geto-daci și romani au participat Într-adevăr și iudei, dar au făcut-o În rândurile armatei Împăratului Traian, compusă din soldați recrutați ex toto orbe romano
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
profet bețiv al timpurilor noastre, acel tâlhar arghezian, dar nu revoltat, ci nouăzecist, abulic, un profet indiferent și iresponsabil - totuși nu mai puțin profet. Demitizarea temei religioase (mai degrabă în sensul unei coborâri în mundan, în cotidian) este paralelă cu mitizarea propriului limbaj. G. încearcă să atingă, în această înlănțuire de scurte proze poetice, simplitatea plină de ambiguitate și claritatea plurisemantică a limbajului din Biblie, acea concretețe subțiată până la simbol pe care doar spusele profeților (poeților) o pot avea. Meșterii de
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]