315 matches
-
în urmă a murit dramaturgul francez Moličre (pseudonimul lui Jean Baptiste Poquelin). A făcut din teatru o școală a moravurilor și o tribună de dezbatere a problemelor actualității, ridiculizând în comediile sale corupția, pedantismul nobilimii și intransigența excesivă („Don Juan“, „Mizantropul“), ipocrizia religioasă („Tartuffe“), lăcomia de bani a burgheziei („Avarul“), parvenitismul („Burghezul gentilom“), concepțiile despre căsătorie și familie („Școala nevestelor“) sau ignoranța medicilor („Bolnavul închipuit“). Marți, 18 februarie Ernst Mach Acum 165 de ani s-a născut fizicianul și filosoful austriac
Agenda2003-7-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280695_a_282024]
-
criticii, de la G. Călinescu la Constantin Ciopraga, ci și cei din preajma noastră. Mihai Zamfir, în a sa Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române (Cartea Românească, 2011) îi consacră un capitol cu laude mari: „Hogaș pare să fi fost un mizantrop înrăit. După cum rezultă din propriile sale descrieri și comentarii, nu sa simțit niciodată prea bine în prezența oamenilor. Pe drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență”.(p.354) Și, generalizând: „Fără să
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
ascunde o altă semnificație. Un june de familie bună, înstărit, cu maniere alese, Calimachi, se vede smuls din albia prevăzută datorită unui concurs de împrejurări. El înregistrează, mai curând ca o premoniție, situarea în vecinătate a unui bătrân, Jiquidi, maniac, mizantrop, de o aroganță ce lezează pe cei din jur. De când l-a zărit fugar, fără să schimbe între ei un cuvânt, programul său de existență intră într-o precipitație, e invadat de o vrajă, care-l subjugă fără consimțământul său
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
este o excepție prin el însuși. Emotiv, timid și retras, Ion Iovan este cel mai puțin orgolios autor pe care îl știu, trăsătura rarisimă în această lume a vanităților uriașe, cum este literatură română. Ion Iovan e agorafob, dar nu mizantrop. Mi-a mărturisit că nu a venit la ceremonia decernării premiilor de teamă ca, din cauza emoțiilor, să nu facă un accident cardiac. Consider cartea drept un eveniment editorial care va avea parte de multe ediții, întrucît Ion Iovan este un
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
fac figura unor apucați care, în ciuda genialității lor naturale, sunt încăpățînați ca niște copii. Și orgolioși ca niște tauri. Impulsivul Wittgenstein se repede cu vătraiul la Popper într-un moment cînd, în cursul unei discuții în contradictoriu, își pierde răbdarea. Mizantropul Schopenhauer își insultă cîinele țipînd la el cu ură: "Ființă omenească ce ești!", iar Charles Pierce, nemulțumit că William James i-a preluat termenul de "pragmatism", inventează vocabula "pragmaticism", pe care o consideră suficient de urîtă și respingătoare ca nimeni
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
spre profil, semnătura în josul ei și, imediat, prefața. Prefața peste care mai bine treci, dacă vrei să nu te enervezi în concediu. Fiindcă amintitul cuvînt înainte explică, într-o limbă, e drept, doar ici-colo, de esență tare, cum se face mizantropul optimist. Rețin o singură frază pe care, printre racilele puse la zid ale literaturii burgheze, nu cred c-o putem suspecta de circumstanțială ipocrizie: "Îmi plac oamenii care știu să se joace, eu însumi pun o răbdare și o frenezie
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
și o frenezie extraordinară (ce miră pe cei din jurul meu) în jocuri." Vorba lui Arghezi, alt fost burghez "botezat", "n-am făcut nimic, m-am jucat". În fine. În prima jumătate de carte, lumea veche, și ghilimelele "neadecvării" ei: Cronica "mizantropului". Văzute și trăite, fapte mărunte cu cîrlig literar. Bunăoară, Despre prostie. Prostul, de fapt, e-un mizantrop. Și sărac. Sortit să rămînă așa: "Ce-ți trebuie ție, măi, bani, cînd tu n-ai nimic?" Dialoguri din Cum se-nțeleg țăranii
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
burghez "botezat", "n-am făcut nimic, m-am jucat". În fine. În prima jumătate de carte, lumea veche, și ghilimelele "neadecvării" ei: Cronica "mizantropului". Văzute și trăite, fapte mărunte cu cîrlig literar. Bunăoară, Despre prostie. Prostul, de fapt, e-un mizantrop. Și sărac. Sortit să rămînă așa: "Ce-ți trebuie ție, măi, bani, cînd tu n-ai nimic?" Dialoguri din Cum se-nțeleg țăranii și prejudecăți cuminți de prin Slavici. Un alt fel de istorie literară. Și istorii mai mici, de
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
am permis să-i pun și eu o chestiune-test: Unde trăiesc corbii? Iar tînărul mi-a dat un răspuns care m-a umplut de mulțumire: Corbii trăiesc în epopeea gotică, unde sînt multe cadavre pe cîmpuri." La ce să rămîi mizantrop? Dacă nu vezi că, pentru optimist, domnul profesor, companionul de colocvii se cheamă, hélas, tovarăș, zici, pe bună dreptate, că stilul nu suferă mult. Și, poate, nici părerile: "Un critic de seamă e, în mod obișnuit, un om în vîrstă
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
aici, intrând în pagină cel de-al doilea, necunoscut și neprevăzut narator. El este cel căruia îi este lăsată, spre terminare, nuvela memorialistică, printr-o scrisoare testamentară: , ŤPrietene,/ Ești compatriot și tovarăș al meu; ești cam literat; vei fi și mizantrop ca mine, o prevăd de pe acuma; așadar, nemene nu este mai capabil de a mă înțelege și a compecta începutul acestor memorii, ce eu singur nu le-am putut sfârși, viața devenindu-mi prea amară. În așteptare ca să-ți vină
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
zgomotoase. Dintr-unul din buzunarele canadianei răsărea la intervale botișorul unui pisic, singurul însoțitor tolerat în escapade de excentricul personaj. Omul nu putea fi lesne recunoscut, căci evita, cum am spus, sălile aglomerate, nu dădea interviuri, ducea un trai de mizantrop, de lup singuratec. Totuși, pentru inițiați silueta lui devenise familiară, avusese un succes răsunător, cărțile semnate de el erau expuse în primele rânduri în librării. Cele două romane insolite Voyage au bout de la nuit (Călătorie la capătul nopții - 1932), Mort
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Negoițescu și, prin el, cu cei pe care îi așteptase o viață întreagă: membrii Cercului Literar de la Sibiu. Scriitorii nu ies prea bine din paginile notațiilor intime ale lui Lovinescu și nu (sau nu numai) pentru că autorul e un paradoxal mizantrop, adică unul sociabil. Puși la încercare, în situații de criză, scriitorii sînt slabi și inconstanți, lași, infantili, cu opțiuni politice dezastruoase. Or, tocmai acum, în deruta politică a anilor de război, Lovinescu se dovedește un spirit lucid și echilibrat, îngrozit
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
înaintașilor săi și ea a făcut din el un însingurat, însingurare care s-a accentuat în urma destrămării familiei sale. Mulți l-au văzut doar ca un însingurat și unele epitete au revenit adesea sub pana celor care l-au evocat: mizantrop, ascet, un mare izolat, o fire închisă, hipersensibilă, necomunicativ, rigid, aspru, neadaptabil, distant. Bunii cunoscători ai săi însă au denunțat aceste "impresii ușoare". Emilian Constantinescu scrie că izolarea savantului era doar "o mască sub care vibrau entuziasmul și încrederea în
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
nu fuseseră niște constante ale vieții sale, ci se acutizaseră în ultimii săi ani: Rezervat fusese întotdeauna. Deveni tot mai singuratec. Puțin expansiv fusese întotdeauna. Acum își ferecă sufletul. Cei ce nu l-au înțeles niciodată l-au privit ca mizantrop. Și totuși: nu poate exista o formă mai pură și mai desăvârșită decât cea care a făcut întotdeauna adevăratul fond al comportamentului său social". în fine, pentru Dragoș Protopopescu savantul a fost un "hermit al muncii zilnice", care "a făcut
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
tonusul bunei-dispoziții. Toate bursele pe care universitățile occidentale i le oferiseră îi fuseseră sistematic refuzate de autorități din cauza originii sale nesănătoase (tatăl fusese preot), dar și a încăpățînării cu care respingea propunerile făcute de Securitate. În fond, Zeletin era un mizantrop superior, care își convertise scîrba de semeni în pasiune de cultură. Fugea de vremuri adăpostindu-se într-un univers interior, și nu o putea face asta decît printr-un efort neomenesc de voință. Și fiindcă își pusese în minte să
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
de un volum impresionant de informații bibliografice, inclusiv de publicațiile apărute în România. Cu totul remarcabil însă prin detaliile foarte personalizate și inedite pe care le conține mi s-a părut primul capitol al acestei ample biografii, "Întîlniri cu un mizantrop prietenos". Întîmplarea face să fi citit cartea lui Bernd Mattheus, publicată la Metthes & Seitz în paralel cu volumul Irinei Mavrodin, Cioran sau Marele Joc , apărut la Editura Institutului Cultural Român. Ultimul capitol al excelentului eseu bilingv al Irinei Mavrodin se
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
ne urăște pe toți, ca români comuniști (sau ca urmași ai acelora), care i-am refuzat cândva dragostea și salvarea. El este exilatul absolut, pe care nu-l poate mulțumi nici o patrie și nici un om. Anticomunistul neînțeles a devenit un mizantrop incurabil. Proza lui Paul Goma izvorăște dureros și dramatic din propria biografie, dar se instalează durabil ca valoare în ficțiune și în regimul autenticității. Se poate cu ușurință remarca faptul că e vorba de o literatură directă în contestație și
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
în împrejurările cele mai dramatice, când nu doar identitatea îți este pusă în pericol, ci viața pur și simplu. Partea negativă, nu mai puțin interesantă, e că anticomunismul îți poate întuneca mințile până la a deveni antirus, antibasarabean, antiardelean, antiromân, adică mizantrop. Romanul Din calidor ne arată, involuntar, acest risc sau efect secundar al unei psihologii înverșunate.
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
condiții cumplite, și dormind ca student al lui Curtius, într-o cameră ticstită de refugiați, sub un pian. Ca să nu mai spun de carotările partinice la care erau supuse mai apoi, din interior, proiectele lui.) E drept că se declară mizantrop, „chiar mai mult decât” (p. 295), dar, având resurse imense de umor, nu se ia, nici măcar el, în serios. De fapt, lumea pe dos e o sintagmă eliptică. În realitate, avem, în cartea aceasta, o lume întoarsă pe toate părțile
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
Cronicar Profesorul-instituție Cum să te împaci cu ideea că aproape o treime din semenii noștri se simt reprezentați de un personaj precum Corneliu Vadim Tudor? Cum să nu devii mizantrop, cînd vezi că, dintr-o sută de oameni care au votat, 28 sînt încîntați de grobianism, demagogie, paranoia, intoleranță, violență, ură? Sigur, știm cauzele care au dus la ascensiunea acestui individ și a partidului său, dar cum e posibil să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
Nu poate fi o întîmplare faptul că eroii povestirilor apartinîndu-le celor mai importanți scriitori ai secolului (nu doar în America) parcurg experiențe tragice, sînt imigranți măcinați de neliniștea noului început, temători și adeseori sortiți să eșueze, ori înși singuratici și mizantropi, timizi și păguboși. Personajul lui Malamud e un evreu-german care se chinuie să își ia viața de la capăt în Nouă Lume, stingherit de incompetență să lingvistică, poticnindu-se în detaliile noii sale existente la fel de stingher și de neputincios cum se
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
că trăiește într-o epocă cînd țara duhnea sub cizma soldașilor ruși, dacă uităm apoi că postura aceasta de copil absorbit Blaga nu o arbora din inconștiență, dintr-un egoism de intelectual anahoret sau din nepăsarea cinică a unui filozof mizantrop, ci tocmai dintr-un instinct de conservare care îi șoptea că, dacă nu procedează astfel, își va pierde mințile, dacă așadar uităm să asociem vibrația lui artistică cu acuitatea nefiresc de mare cu care simțea și înregistra lumea, atunci nu
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
coral/ ghețari acizi în piele/ femeile sunt niște hoteluri albe/ unde bărbații dorm cu embrioni în coapse/ camera frigorifică îi așteaptă pe toți." (p. 169) Poemele Ruxandrei Cesereanu din volumul Coma par a fi opera unui bătrân înțelept, dar cam mizantrop. Sunt spuse pe șleau multe dintre spaimele și obsesiile condiției umane din acest dement început de mileniu trei, fără însă ca prin aceasta cititorul să se simtă atins de mari revelații estetice sau existențiale. Mă tem că poeta Ruxandra Cesereanu
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
În plus, se degradează în ritm vioi relațile cu oamenii, cu autorii adică, veșnic nemulțumiț, văzînd mereu jumătatea goală a paharului, tot mai suspicioși, mai acaparatori, mai acuzatori. Dacă mai fac un an, doi critică de întîmpinare, cred că devin mizantrop absolut. Însă, una peste alta, revin: mă consum cu o fericire inconștientă și mă tulbură spectrul zilelor fără munci, telefoane, fără fugăreala după șapte iepuri deodată. Este o regenerare prin autocombustie." l Mașina inteligentă de citit și apoi de scris
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
altfel. Să fie Ea. Cînd eram studentă, intram pe gratis la „Bulandra”, oricînd, pentru că ea stabilise o înțelegere în sensul acesta cu Ion Besoiu și cu Lena Boiangiu. În 1988, l-am cunoscut pe Valeriu Moisescu la premiera lui cu Mizantropul, la sala Izvor. Mergînd iute spre cabina Irinei Petrescu, prietena Antoanetei, am dat cu ochii de un domn cu un aer pierdut și cu piciorul în ghips. Era regizorul, Valeriu Moisescu. Cred că, de atunci, sufletul meu nu s-a
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]