314 matches
-
Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și pune capăt zilelor deci, alți bătrâni (de fapt primii în ordinea sumarului cărții), pe care îi scoate autorul din cutia sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start orice comunicare cu gardianul său, Carol își va susține ulterior pofta de viață (nemărturisită desigur) din chiar dorința (ambiția, obstinația) de a-l convinge pe Filip de justețea principiului pentru care pledează: sinuciderea ca manifestare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Iar când se simte rudă, trăiește în incest. Stările sufletești superioare fiind dezvoltate în cursul evoluției din stări inferioare, analiza descoperă întotdeauna în aliajul ce-lor dintâi pe cele din urmă. Iată pentru ce analiștii sufletului omenesc apar pesimiști și mizantropi. Descoperirile științifice cele mai geniale sunt față cu adevărul total despre lume mai puțin decât săriturile unei broaște care ar avea de gând să facă înconjurul pământului. Îți părăsești prietenii și alergi după sufletul, atât de deosebit de al tău, al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
diplomația și cu toate armatele ei. Unii se înduioșează când cugetă la pitecantrop, strămoșul omului. Alții își stăpânesc dezgustul când cugetă la om, strănepotul pitecantropului. În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. Expresia fizică a sentimentului, aceeași: arătarea caninilor. Pesimistul mizantrop spune oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!" Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" Natura își urmează cursul cu aceeași fatalitate și nepăsare în piatră, în arbore, în om, în toată materia. A trăi, este a te strecura
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tău este un act de patriotism. 15. Turgheniev a fost un pesimist idealist. Idealist pentru că are respectul ființei omenești, pentru că nu vede în ea o gorilă, nu o urăște, nici nu râde de ea. Pesimist, pentru că nu concepe fericirea. Pesimistul mizantrop zice oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!". Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" 16. ...ceea ce merită să fie relevat de artist, nu este ceea ce eanimalic în om, lucru prin care toți oamenii se aseamănă, dar ceea ce e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
păreri care contravin tinereții sale socialiste, ba chiar democratismului poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și micimea omului, care nu e interesat decât de binele său ("Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul întreg să se comporte astfel, încît să le fie bine lor..., p.
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
votăm Da sau Nu. Și nu mi-am declarat argumentele, pentru că nu argumentez nimic. Mi-am declarat gândurile. Au fost cerute, și am vrut să le exprim. Cel mai bine, am descoperit, este să fi dezinteresat. Nu așa cum se disociază mizantropii, judecând, ci nejudecând. Voind așa cum voiește Dumnezeu. În timpul războiului n-am avut credință, și dintotdeauna mi-au displăcut ortodocșii. Am văzut că pe Dumnezeu nu-l impresiona moartea. Iadul era indiferența lui. Dar incapacitatea de-a explica nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dobândiți o credibilitate sinistră. Se auzi ha-ha-ul lui Dudley. — Există o diferență între taberele noastre: noi avem dreptate, voi n-aveți. Acum să ne întoarcem la Reynolds Loftis. I-a portretizat în mod deliberat pe polițiștii americani ca pe niște mizantropi, corect? Mal continuă transcrierea. Rolff zise: — Da. — Îți poți aminti când a zis așa ceva? — Undeva la o petrecere, cred. — O? O petrecere pentru partid? — Nu. Nu, cred că era o petrecere din anii războiului, pe timpul verii. Se găseau acolo următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
printr-un locaș familiar. Scările se desfășurau majestuoase, cu autenticitatea marmorei și se opreau în marginea coridoarelor banale, care deserveau sălile lăturalnice de expoziție. Săli burgheze, cu vederea deschisă spre oraș. Pinacoteca se ascundea ermetică după pilaștri, dosnică ca un mizantrop. Mini intră la întîmplare. Tocmai constata cu jale prezența unei aceleiași acuarele litografice, reprodusă în sute de variante, când fu salutată de însuși doctorul Rim, plin de grație. Ce căutau acolo? se întrebară reciproc. Căutau ceea ce lipsea deocamdată: pictură bună
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
plătească decorurile scumpe, nu vine lumea, abia putem să plătim lefurile actorilor, lumina, caloriferul, și alte mizerii care ne strică viziunea regizorală... Asta îmi amintește de un spectacol pe care l-am văzut la Hanoi cu o piesă de Molière. Mizantropul și femeia pe care el o iubea atât de tare erau îmbrăcați în costume vietnameze, cu umbreluțe deasupra capului și evantaiuri în mână, pe care le agitau permanent. De ce nu? Altceva poate fi supărător într-o punere în scenă în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la intemperii, ca o statuie de bronz. La lectură Molière mi se pare acum mai mare și în același timp mai mic decât îl aveam în memorie. Harpagon, de pildă, e prea convențional după ce știm că există Gobseck și Grandet. Mizantropul însă e o surpriză, ca și Fedra. În școală (unde elevul e silit să se familiarizeze cu marile creații), 244 nu înțelegem bine ce citim. Les femmes savantes nu e atât de bună cum se spune în manuale, probabil că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și-a Însușit maxima lui Abu Ala, un poet sirian pe care-l venerează: „Sufăr din pricina celui care m-a zămislit, din pricina mea nu va suferi nimeni”. Să nu ne Înșelăm asupra acestei atitudini, Khayyam n-are nimic dintr-un mizantrop. Nu este el cel care a scris: „Când durerea te copleșește, când ajungi să-ți dorești ca o noapte veșnică să se abată asupra lumii, gândește-te la verdeața care scânteiază după ploaie, gândește-te la deșteptarea unui copil”? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă nărui interior. În momentele ei de luciditate, tot mai dese, îi reproșam că își permisese să cadă pentru că o știa la spatele ei pe maică-sa. Eu, însă, conștient că nu mă puteam baza pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oricare și, într-o oră, mult două! cu certitudine va ști întreaga daraveră, cu lux de amănunte și ultima babă din piața de flori. Însă, per ansamblu, scorul îi este net favorabil. Spre deosebire de cocalarul ăstălalt gras, din pat. Cârnatul ăsta mizantrop, trasează mai degrabă o problemă, decât o soluție! Ca și cum ar fi recepționat conștient ofensa, Sile geme deodată sumbru, gâtuit, vibrant, persuasiv și plângător; și se scutură violent, în transă, convulsionându-și epileptic membrele și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
va Îmbunătăți cu nimic condiția și nu o va salva de la bîjbîiala gălăgioasă prin nebunia acestei vieți? Că omenirea va suferi de blogging și că lipsa unui cont de Facebook te poate transforma Într-un anonim nesărat, poate chiar un mizantrop? Cine ar fi putut crede atunci că anul 2000, adică foarte aproape de anul către care se Îndrepta interogația ta, va aduce În mințile supertehnologizate ale sfîrșitului de mileniu perspectiva unei apocalipse informatice, care ar fi trebuit să ne arunce cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de România la 1907 ș.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol și exemplu. Sălașul utopic al unui paseist nevindecabil. Dan C. Mihăilescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a bucurat. Nu era nici o persoană interesantă în sală. 10 martie La un restaurant (de când n-am mai intrat într-un restaurant?) am dat peste C. Are o incontinență verbală obositoare. A fost un chin. Oare am început să devin mizantrop? Misogin, înțeleg, aș avea motive. Mă apropia de el numai faptul că-l simțeam slab ca o cârpă sub aerele pe care și le dădea. 12 martie Resemnarea e totuși, se pare, cea mai sigură, virtute a mea. 13 martie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care te-ai așezat fiindcă ai crezut, n-ai crezut așa? că nu avem decât ce dominăm. Da, așa crezusem și mai credeam încă, deși eram departe de a avea anvergura autocraților adevărați care au fost totdeauna în sinea lor mizantropi, nu i-a tulburat suferința cărnii omenești decât dacă a fost vorba de carnea lor, însă Laura și Dinu mă făcuseră să mă întreb dacă nu cumva avem doar ce iubim. În acest caz eram și mai sărac. Și nehotărât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a bucurat. Nu era nici o persoană interesantă în sală. 10 martie La un restaurant (de când n-am mai intrat într-un restaurant?) am dat peste C. Are o incontinență verbală obositoare. A fost un chin. Oare am început să devin mizantrop? Mizogin, înțeleg, aș avea motive. Mă apropia de el numai faptul că-l simțeam slab ca o cârpă sub aerele pe care și le dădea. 12 martie Resemnarea e totuși, se pare, cea mai sigură virtute a mea. 13 martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care te-ai așezat fiindcă ai crezut, n-ai crezut așa? că nu avem decât ce dominăm. Da, așa crezusem și mai credeam încă, deși eram departe de a avea anvergura autocraților adevărați care au fost totdeauna în sinea lor mizantropi, nu i-a tulburat suferința cărnii omenești decât dacă a fost vorba de carnea lor, însă Laura și Dinu mă făcuseră să mă întreb dacă nu cumva avem doar ce iubim. În acest caz eram și mai sărac. Și nehotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asemenea momente, loc ironiei față de convenții. Criticul abstracționismului este, el însuși, un abstracționist. Acest aspect al operei lui G. Călinescu n-a fost luat suficient în considerare” (p. 43). În sprijinul acestor afirmații sînt luate ca exemple două „cronici ale mizantropului”. În „Sinuciderea” (apărută pentru prima dată în Adevărul literar și artistic, 1937) este tratat pe o pagină, în maniera burlescului urmuzian, „subiectul din Ion al lui Rebreanu”. „Foarte urmuziană” (și „ionesciană” în același timp) e considerată și „Fobia zgomotului” (idem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mantaua” prozei călinesciene, vor valorifica masiv latura „urmuziană” a maestrului (amintind flaubertianul Bouvard et Pécuchet). Este suficient să ne gîndim la Sinuciderea din Grădina Botanică a lui Radu Petrescu (titlu de două ori semnificativ, trimițînd atît la textul „Sinuciderea” al „mizantropului”, cît și la sinuciderea lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău). În anii ’50, autorul lui „Algazy & Grümmer” este pus la index. Atîtea cîte sînt, referirile mai serioase la Urmuz apar abia în perioada de incipientă destalinizare din preajma lui 1956. Reacționînd — în cadrul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ești și acum egoist? ― Adică? ― De vreme ce ai socotit că nu poți să nu pui viața mai presus de orice, presupun că ar trebui să nu-ți mai pese ce crede lumea despre tine. ― Probabil, nu sunt, încă, de ajuns de mizantrop. Poate că voi deveni, într-o zi, tot recapitulând ce am trăit în ultimii ani. ― Dar spui numai lucruri care te cruță, Galilei. ― Te miră? Am cunoscut pe cineva care s-a dezvățat să râdă. Are dinții stricați, mulți i-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
auzi ce spui. Asta îi face fericiți. Pentru ei e un merit să acuze, să jignească, să-și arate dezaprobarea. Știi ce am înțeles în ultimii ani? Că mizantropia nu se poate învăța departe de oameni. ― Nu cumva ai devenit mizantrop? ― Dacă n-am devenit, nu mai am mult. Și e, exclusiv, meritul meu că mai am îndoieli. ― E grav ce-mi spui. ― Când mă plimb aici, printre chiparoși, nu-mi trezește nici o amărăciune porunca: "Iubește pe aproapele tău". Văd numai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ridice brațele lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât se poate - un rezervor, o sursă de energie pentru studenții pe care‑i accepta. Mulți studenți porneau de la premisa democratică potrivit căreia profesorul trebuia să‑i Îndatoreze și să‑și Împărtășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Parcul Național. Părintele Carlos recunoștea că bărbatul îl uimea, deși nu era foarte dispus să se mai mire de ceva după ce încercase paisprezece ani să răspândească credința lui Hristos în Amazonia de Sus. Cunoscuse mulți aventurieri, mulți nebuni și mulți mizantropi, dar acesta care n-a vrut niciodată să-și spună numele și se străduia ca nimeni să nu-i dea vreo denumire, îi eclipsa pe toți. Și trebuia să recunoască faptul că îi eclipsa prin propria lui simplitate: aparent, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]