238 matches
-
fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile Spiritului lui Hegel. Ale dialecticii lui Marx. Și nu vorbesc de caterincile lui Mussolini, ale lui Hitler" (p. 80). În ciuda tuturor constrângerilor și agresiunilor, în pofida acceselor de mizantropie care revin destul de frecvent, B. Fondane apără libertatea spiritului creator, ca supremă justificare a existenței umane în univers. Benjamin Fondane, Scriitorul în fața Revoluției. Alegerea textelor, studiu introductiv și notă asupra ediției de Mircea Martin. Traducere din limba franceză de Ion
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
spre a atrage atâtea "uri" și "invidii"? Se plâng de "zidul indiferenței" (deși unele cărți, spuneam, erau reeditate), se consideră antipatizați, prigoniți, înconjurați, pur și simplu de "niște fiare". Autoarea Jurnalului devine, cum vedem, apocaliptică, înclinând bine spre pesimism și mizantropie. O cronică negativă a lui Cornel Regman, critic având reputația într-adevăr de critic rău la romanul Liniștea al lui Costache Anton li se pare o catastrofă, uitând că drumul în literatură nu e întotdeauna drept și neted, ci cu
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
-și găsește o alta care să-l mulțumească. Paul Goma devine succesiv antirus, antibasarabean și antiromân, pentru că Rusia, Basarabia și România sunt contaminate de comunism. Anticomunismul său antrenează celelalte repulsii, pe măsură ce se dezvoltă și se clarifică. Anticomunistul cu predispoziție spre mizantropie se bazează, în subsidiar, pe o logică vicioasă de extensiune a vinovăției: dacă un singur om (un rus, un basarabean, un român) a putut fi comunist, atunci toți oamenii (toți rușii, basarabenii sau românii) merită să fie disprețuiți. Paul Goma
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
nu e unul al exclusivei forări în profunzime, exploatînd cu patimă relieful superficiilor, ceea ce duce la saturație, la plictiseală, la instabilitatea în atitudini și ocupații. "E o instabilitate în ideal, o goană după himere, un permanent disconfort spiritual ce frizează mizantropia și, deseori, replierea cinică". Donquijotismul și bovarismul sînt tangente la o asemenea natură scindată care tentează în permanență gesturi recuperatoare, patetice răsuciri. Avînd o conștiință de "ratat" pe care o poartă cu suferind orgoliu, Macedonski își organizează un microclimat convenabil
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
eșecul căsniciei sale, personajul are tendința să vadă totul în negru. Simțurile sale foarte ascuțite înregistrează toate semnele barbariei care ne înconjoară. Nimic nu este în măsură să confere existenței sale o cât de mică notă de optimism. Misoginismul și mizantropia se simt îndărătul fiecărei fraze. Viața la bloc, descrisă de Cezar Paul-Bădescu pare reprodusă prin procedeul copy-paste din Ghidul nesimțitului, de Radu Paraschivescu: Cine iubește clasa muncitoare să se ducă să trăiască măcar o lună într-un bloc ca acela
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
ciumă să te expui mult la soare”. Plin de afecțiune față de fratele său, Emil Cioran este mai degrabă rece cu cei mai mulți dintre contemporani, când nu e mobilizat de antipatii față de unii. Atunci e caustic, chiar veninos, șfichiuitor și suspectarea de mizantropie nu ne apare chiar fără nicio bază. Îl supără vizitele, mai ales ale românilor, printre altele și pentru faptul că îl forțează să vorbească românește („Sunt iarăși invadat de compatrioți. E un chin să vorbești de dimineața până seara limba
Cioraniene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3596_a_4921]
-
poporul către tărâmul făgăduinței, cel care știe să se orienteze prin vastele pustietăți, Valko devine războinicul, singurul posesor al unui cuțit, iar Mr. Smith un fel de bătrân al tribului a cărui înțelepciune este făcută din experiență, inteligență, scepticism și mizantropie. Chiar dacă există tentația canibalismului, chiar dacă epuizarea îi ucide pe o parte dintre peregrini, umanitatea este conservată miraculos în interiorul acestui mic grup unde tensiunile își fac apariția, fără a fi niciodată ideologice. Regizorul lui Master and Commander (2003) își joacă la
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
minciuni și cu toate acestea sînt pure adevăruri" (Lichtenberg). * Iluzia salutară a erorii: "Pînă și desele noastre erori păstrează meritul de a ne deprinde pînă la urmă cu credința că totul ar putea fi altfel decît ne închipuim noi" (Lichtenberg). * Mizantropie? Sau...? Un om drăguț este un om cu idei spurcate" (Swift). * Nu vei fi adîncit această lume pînă nu vei avea supoziția transcendenței fie și a unui fir de iarbă. * Theatrum Mundi. Agasat de faima dobîndită, cutare și-a propus
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
originară, o falie existențială ce nu se mai poate închide. Și nu e vorba neapărat de o anecdotică psihanalizabilă, ci de-o biografie a sensibilității intrinseci. Aceasta dă impresia a se fi desfășurat în direcția unei melancolii irezolvabile, a unei mizantropii (în sens molieresc!) abia îmbunate prin jovialoitate, așa cum ai amesteca o băutură foarte tare cu puțină apă. Totul turnat într-o foarte supravegheată, delicioasă scriitură, într-o caligrafie ce nu anulează tensiunile ci le asimilează, le convertește în propriile sale
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a unei mari vitalități corective. Resortul întregului discurs e o triere severă a specimenelor omenești întîlnite: „La Judecata de Apoi nu există cuvîntul noi
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
Ion Buzași Revenirea la Brașov nu aduce însănătoșirea sperată de familie, de Bariț și de amicii săi. Manifestările de monomanie, mizantropie și autism social devin tot mai evidente. În vara anului 1861 fiind la Vîlcele, lângă Brașov, unde se aflau și câțiva dintre vechii săi prieteni, scriitori din Țara Românească, abia îl făceau să vorbească câte ceva1. Pentru a-l convinge
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
vlăguit de tot ceea ce îi era dat să contemple. Se dăruia, ca botanist și grădinar, studierii florilor (în sere moderne) și creerii parfumurilor. Apoi, delăsător prin temperament, abandonă și aceste îndeletniciri, dăruindu-se vieții sale aglomerate de visuri, halucinații și mizantropie, interogîndu-se mereu ce caută aici, în palatul strămoșesc. Firește, nu iubise niciodată în cei 25 de ani cîți trăise. Deodată, din palatul din apropiere, descoperi silueta gracilă a prințesei Maria, fiica prințului Mavrodin-Vărzaru, om cu concepții feudale nestrămutate. Maria crescuse
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
de la 16 ani și, după pățanii, se plictisea la conac melancolică și - se putea? - obosită și ea. S-au zărit cu silueta puțintel ștearsă și, cînd s-au cunoscut, au trăit amîndoi, sentimentul că, în sfîrșit, și-au găsit alesul. Mizantropia i-a părăsit pentru o vreme. Prințesa Maria avea o soră, măritată cu un ambasador. Alexe era singur cu totul, dacă făcea excepție de un prieten apropiat (dar putea?), Zaharia Voilă, și el firește moșier, moștenitorul unei moșii pe vremuri
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
data asta admirabil comprehensiv: Pasiunea autentică presupune existența unor crize, străbaterea periodică a urîtului. De multe ori trebuie să i se fi Ťurîtť de critică marelui critic. Cu siguranță. Altfel n-ar fi de înțeles!". Tot aci se cuvine explicată "mizantropia" lui E. Lovinescu, incriminată de unii contemporani "cu conștiința prea agitată sau prea temătoare", cum se exprimă, delicat, dl Raicu. "Mizantropie" care ar reprezenta un pandant pe plan social al "urîtului" înscris în planul conștiinței de sine. Dar a fost
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
fi Ťurîtť de critică marelui critic. Cu siguranță. Altfel n-ar fi de înțeles!". Tot aci se cuvine explicată "mizantropia" lui E. Lovinescu, incriminată de unii contemporani "cu conștiința prea agitată sau prea temătoare", cum se exprimă, delicat, dl Raicu. "Mizantropie" care ar reprezenta un pandant pe plan social al "urîtului" înscris în planul conștiinței de sine. Dar a fost cu adevărat mizantrop E. Lovinescu, s-ar fi ascuns într-adevăr sub masca seninătății sale olimpiene o criză de încredere în
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
bilețel de adio. Pe parcursul acțiunii și în procesului de uitare a Margăi, Andi trece prin diferite stadii, de la negare la frustrare, enervare, gelozie,toate împletite cu autoironie și umor. Finalul nu este neapărat fericit, ci doar altfel. O carte despre mizantropie, toleranța și divinitate în secolul 21. Dacă merită sau nu citită, rămâne la alegerea fiecăruia. Însă o perere nouă este întotdeauna binevenită.
Cum să uiți o femeie, un manual de trecere peste o despărțire () [Corola-journal/Journalistic/22316_a_23641]
-
nimic mistic în ea, sau un soi de răzbunare pe egoul său pe care, după cum scriam, îl învinuiește de toate greșelile iremediabile comise. Scriitorul nostru este un amestec de timiditate și orgoliu, mixtură mai explozivă decât un cocktail Molotov, de mizantropie și dorința de a fi împreună cu ceilalți oameni. Rezultatul: singurătatea. Care nu este vocația sa ci oconsider a fi un eșec. Acest eșec nu poate să-i fie imputat decât în parte: în copilărie a fost zguduit din temelii de
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
e cu nimic mai bună decât cea anterioară. în tot acest timp, am fost însă încrezător că justiția va triumfa. Iată, însă, că lucrurile, departe de a se clarifica, încep să prindă o nouă lumină. Citind jurnalul Cristian Bădiliță, "Tentația mizantropiei" (editura Polirom, 2000), dau peste aceste stupefiante rânduri din 1997: "Invitați la dl. Barbăneagră, cu Toader Paleologu și P.G. La capitolul politică se discută cazul Gheorghe Ursu (zis "Babu"). Aflu cu stupoare că "Babu", marota GDS-ului din România, a
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
edițiile inițiale), ei merită a fi resuscitați pentru a reconstitui "atmosfera eminesciană". Ce înțelegem prin aceasta? Mai întîi climatul în care s-a manifestat geniul "poetului nepereche". Un climat ce ni se înfățișează pauper sub raport estetic, oscilînd între o mizantropie ironică, dedusă din Heine, și... naivitatea rimînd cu stihurile alegre ale bardului de la Mircești. Este în afara discuției uriașul salt, mutația, am putea spune, pe care o săvîrșește Eminescu în desfășurarea poeziei românești. Magia sa a fost în măsură nu doar
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
animale, prin celelalte ținuturi ale romanului, prin amintirile scrise de Lampedusa, prin cultura lui și, am spune, prin tot imaginarul său hrănit cu lecturi în multe limbi, arătând cum această regresiune revine obsesiv și întotdeauna ca un indiciu anunțător al mizantropiei de nelecuit a sicilianului. Aceeași traiectorie este urmată de autoare și în restul analizelor sale, pornind, o dată, de la o frază gândită de protagonist în franceză și care conduce treptat la dezvăluirea unui întortocheat joc de protecție psihologică a principelui-personaj și
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
pare mumificat, în vreme ce gura cu prea multă salivă proiectând râsete isterice peste enorma dantură de cal”. „Sărmane rege croitor!”, exclamă Goga văzând uniformele fanteziste decise de Carol pentru oștirea română cu ocazia defilării de 10 mai. Nu e propriu vorbind mizantropie în aceste note de fiziognomie morală. Mai curând o maliție gratuită, artistică epurată, astăzi, la o lectură târzie, de motivațiile conjuncturale. Ar fi interesant de știut cum s-ar fi plasat Goga pe sine însuși în această galerie de portrete
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
i se face o nobilă plăcere, dar cu convingerea că i se servește adevărul pur și dur. Convorbiri-le cu Daniel Cristea- Enache, volum aflat deja la a doua ediție, pun în scenă, mai mult decât cărțile anterioare, această paradoxală mizantropie umanistă, cu fața întoarsă de la oameni spre valorile absolute. Spun „mai mult”, întrucât bătrânețea, boala și apropierea morții îl fac pe Paler și mai dezinteresat față de judecata, prea umană, a unui public oarecare. Mai surprinzător e însă să vezi că
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
surprinzătoare, cum sînt despre vulnerabilitate, despre puritate, despre gustul estetic (în care arta este calificată drept o problemă de viață, nu de gust, astfel că " De la un om care face o greșeală de gust mă pot aștepta la orice"), despre mizantropie (cu excepția finalului...), despre violență etc. Toate acestea dezvoltă sau numai amintesc o altă temă obsesivă a lui Teodor Mazilu, transformarea relațiilor interumane bazate pe afecțiune în relații de putere. Chestiunea fiind tipică pentru relaționarul epocii comuniste, este cu totul surprinzătoare
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
în care se trădează și se rănește la fiecare pas, în care dragostea nu există decît ca sex și prostituție. Povestirile sînt, majoritatea, monologuri ale personajului masculin, de un misoginism din ce în ce mai greu de suportat, variantă facilă și la îndemînă a mizantropiei. Limbajul este încărcat de cuvinte grele, toate ducînd, obsesional, la sex, ca descărcare ultimă, criminală, a frustrărilor. în centrul acestor construcții de carton se află poza eroului: "Cavalcan Tudor Mengistu era un bărbat frumos, puternic și temut. Era răzbunător ca
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
de Hans Mayer, intitulat ,Neîndrăgitul" (de către colegii de breaslă, se-nțelege) l-a iritat într-atît pe Thomas Mann încît a ripostat, tot într-o scrisoare, în termeni neobișnuit de vehemenți, prezentîndu-se, dimpotrivă, drept o ființă ,iubitoare", respingînd orice acuzație de mizantropie și acceptînd în schimb ,ne-iubirea" doar din partea celor ,proști și răi". Dar a fost oare Thomas Mann cu adevărat o ființă caldă și iubitoare? Nu atît jurnalele cît corespondența, eseurile și scrisorile trebuie citite și recitite pentru a afla
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]