430 matches
-
și îl interoghează la rândul lui pe Carlo. “Eu sunt Pereda, plin de onoare...“ îi răspunde studentul, adăugând că a părăsit Universitatea din Salamanca pentru a-l ajuta pe prietenul său, Vargas, să îl caute și să îl pedepsească pe mizerabilul care i-a ucis tatăl și i-a dezonorat sora (Son Pereda, son ricco d'onore). Leonora care s-a ținut departe de privirile lui Carlo, află că Don Alvaro este încă în viață și se gândește că acesta a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
l-am invitat odată la noi. Și m-a văzut și m-a cunoscut, zice: Cum să nu-mi aduc aminte de tine, sigur că-mi aduc. Cum era Alexandru Paleologu în perioada aceea? Domnule, niciodată nu avea chipiul ăla mizerabil de pușcăriaș. Pe cap nu purta decât o bască, pe care tot timpu’ și-o ținea așa, pe o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut încă din libertate. Basmacian îl chema... Mi-aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
auzeau tot mai des icnete și respirații gâfâite. Genunchii începeau să ne tremure, picioarele dădeau vădite semne de capitulare. Dați drumul la ușă că vă strâng de gât, nenorociților, vă jupoi de vii, lighioane spurcate, vă ucid cu mâna mea, mizerabililor! Pe fondul debitării acestui text "drăgălaș" și "pacifist", opoziția noastră s-a redus la zero, în timp ce mastodontul împingea cu o forță dublă față de cea inițială. Ceea ce s-a întâmplat e ușor de imaginat. Exact în momentul în care efortul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și alte povestiri, București, 1925; Kiku Yamata, Eterna iubire, cu ilustrații de I. Anestin, București, 1926; Ludwig Büchner, Forță și materie, București, 1926; Paul Bourget, Discipolul, cu ilustrații de I. Anestin, București, 1927 (în colaborare cu Lucia Subotici); Victor Hugo, Mizerabilii, I-II, București, 1927, Cocoșatul de la Catedrala Notre-Dame de Paris, București, 1935; Jókay Mór, Martirii inimii, București, 1929; Alfred de Musset, Spovedania unui îndrăgostit, București, 1929; Hector Malot, Fără familie, I-II, ed. 2, București, 1931, În familie, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
ale Academiei de Științe din Republica Vandana de Nord sunt bune doar pentru ca foile lor să fie folosite drept hârtie de împachetat", au afirmat membrii Comisiei Superioare pentru... Iar academicienii din Nord au reacționat numind, la rândul lor, că Raportul ("mizerabilul și direct ofensatorul la adresa poporului nostru document") nu este bun nici măcar pentru a fi folosit drept hârtie igienică, "întrucât este prea murdar". De când lumea, când știința a devenit politică lucrurile au luat-o razna. De când lumea! Nici în cazul textelor
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
din Creta n-a fost decât un "plagiator ordinar", atunci copia sa putea proveni de la o sursă de încredere de ce nu de la însuși Herodot cel Adevărat? Pe de altă parte, după ce acestuia i s-a confecționat un portret atât de mizerabil de către scriitorul Bruno Vasel și de către filmul lui Werner Polacek, atunci nici originalul nu pare fără pată. De unde s-a deschis o nouă discuție: păi, mai toți autorii antici n-au fost decât niște copiști mai mult sau mai puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Mai mult, de la un asemenea fundal ei vor începe o coborâre simbolică în mină înainte de a avea posibilitatea de a regăsi familiarul cer albastru. Pasajul conține o previziune a ceea ce se va întâmpla. În general scapă de senzaționalism - cu excepția lui "mizerabil", care este în mod fundamental emotiv, nu la fel cu "răvășit" și "pe jumătate sufocat" care pot fi în aceeași măsură și descriptive - prezentându-i cititorului ceea ce acesta așteaptă să întâlnească ca fiindu-i familiar prin mijlocirea trecerii în revistă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ani, Newton și Galilei, Kant ori Darwin, geniile în știință, o dată la o mie de ani, încât nu știm zău dacă de la Adam până la Papa Leo IX au existat de toți o duzină. Încolo suntem cu toți niște bieți mizerabili cărora acești regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generații înainte ([Pseudotalent, talent și geniu] Eminescu: 2011, X, 204). Traducătorul celui de al XXVII-lea Sonet shakespearian mărturisește modelul englez 25 de construcție a scenelor dramatice în romanul postum
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
antisemit al lui xe "Stalin"Stalin. La 11 noiembrie, organele de securitate arestează șapte medici proeminenți, toți evrei. Ancheta e destul de lentă, după criteriile organelor sovietice. Anunțul oficial apare În Pravda din 13 ianuarie 1953, cu un lung titlu acuzator: „Mizerabili spioni și asasini sub masca de profesori În medicină”. Articolul arată că scopul acuzaților era „de a atenta la viața conducătorilor xe "U.R.S.S."U.R.S.S. printr-un tratament nociv”3. Știrea a fost urmată de o campanie propagandistică fără
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
țări: departamentele franceze, Ludovic al XIV-lea și Napoleon, Molière și Albert Camus. Însă, din anii ’60, asistăm la o mondializare a culturii, astfel că opere străine, ca Harry Potter sau Stăpânul inelelor sunt mai citite decât Prețioasele ridicole sau Mizerabilii; fenomenul este și mai evident în domeniul cinematografiei, al serialelor televizate și al muzicii fiind atât de amplu, încât tinerii au cu siguranță o cultură care depășește ceea ce este evaluat în funcție de programele școlare. Bătrânii nu mai pot spune: „Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pare, dimpotrivă, că cele două fenomene aparțin unor lumi diferite, fiecare cu cauzele sale distincte. Din acele rapoarte nu ne-am da niciodată seama că îmbogățirea rapidă și sărăcirea rapidă provin din aceeași rădăcină, că "legarea de pământ" a celor mizerabili este un rezultat la fel de legitim al tensiunilor glocalizante precum libertățile nelimitate ale celor bogați (după cum nimeni nu ar ghici din analizele sociologice că Holocaustul și alte genociduri se simt "ca acasă" în societatea modernă, la fel ca și progresul economic
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
relațiile dintre State. Citatele în acest sens sînt deosebit de numeroase, dar amintim intervenția lui Henri Teitgen în 1953 la Congresul Uniunii Feminine Civice și Sociale: "Europa trebuie construită pentru că în ciuda egoismelor, a nedreptăților, a urii și crimelor al căror spectacol mizerabil Europa l-a expus, ea rămîne paznicul paznicul infidel al izvoarelor creștine de la care se hrănește orice civilizație autentică și purtătoare a celui mai măreț mesaj al demnității și fraternității umane"23. În aceeași ordine de idei, italianul Guido Gonella
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ridica în slăvi pe ruși dimpreună cu slugoii lor mai de-ai casei, comuniștii români, Theodor Râșcanu a început să gândească altfel, adică exact așa cum NU voiau „organele”. Se știe că este foarte păgubos să te opui unei găști de mizerabili uniți de aceeași idee: puterea absolută și numai pentru ei! Contemporanii îl caracterizau pe Râșcanu ca fiind un intelectual „subțire” dar, uneori devenea sarcastic și ironic, atunci când nu-i convenea ceva. Aceste două metehne, să le spunem așa, i-au
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
3 și cu Roșcatu 4, București, 1968; Soare cu dinți, pref. Fănuș Băileșteanu, București, 1972; Curățitorii de pete, București, 1974; Dana, Dan și Roboțel, București, 1976. Traduceri: Olga Ceciotchina, China eliberată, București, 1951 (în colaboare cu P. Bandrabur); Victor Hugo, Mizerabilii, I-V, București, 1954-1955 (în colaborare cu Lucia Demetrius), Marion Delorme, București, 1957; G. Boiko, Vom fi mineri, București, 1954, Surorile ștrengărițe, București, 1960; Anna Seghers, Nuntă la Haiti, București, 1955; Pavel Antokolski, Pe-o ulicioară dincolo de Arbat, București, 1956
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
care dau la rîndul lor naștere la mituri, la fel și deplasarea istoriei îi determină popularizarea. Efectele istoriei Romei asupra Revoluției franceze. Ale Istoriei girondinilor a lui Lamartine și ale Istoriei Revoluției franceze a lui Louis Blanc asupra optzeciștilor; ale Mizerabililor asupra Comunei. Ale lui Nouăzeci și trei asupra venirii la putere a celei de-a treia Republici. Și Clemenceau își aduce la Paris tînărul fiu ca să-1 viziteze pe bunicul Hugo. Astfel, pentru istoria mondială a comunismului, ștafeta a alergat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mare probitate în literatura actuală: Ioan Groșan, Ioan Es. Pop, Ion Mureșan, Paul Vinicius, Vasile Ghica, Mirela Stănciulescu. Revelația este să întâlnești, dispuse în cascadă, episoade vizând viața chinuită a unui copil, de o pregnanță și expresivitate nemaiîntâlnite decât în "Mizerabilii" lui Victor Hugo sau, la noi, în scrierile lui Agârbiceanu ori ale lui Panait Istrati. Dilema critică aș exprima-o (contaminat de "metoda" autorului) printr-un citat din literatura clasică: "Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ființă necunoscută", pe care am citit-o cu lanterna, sub plapumă, care m-a fermecat, carte pe care am înțeles-o bine. Au urmat alte și alte cărți, fără nici un plan, citind cu aceeași patimă "Aventurile submarinului Dox", ca și "Mizerabilii", "Alchimia și istoria ei", de Berthelot, "Istoria Naturală", de Darwin, precum și o prezentare a psihanalizei scrisă de doctorul Ion Popescu Sibiu, pe care ulterior aveam să-l cunosc foarte bine și cu care, în ciuda diferenței de vârstă, am devenit prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
maldito sujo ticalos murdar! Așa era probabil, în accepțiunea colaboratorilor mei, domnul..., un român de treabă, stabilit de mai bine de 20 de ani în Chile și pe care soția, absolventă de filologie, îl învățase să vorbească din nou românește. "Mizerabilul", după ce a avut tupeul să nu "tragă în chip" întreaga colonie, ci doar pe "majoritatea membrilor", nici n-a catadicsit să le trimită fotografiile, păstrându-le pentru el!) De ce le păstra pentru el? EVRIKA!. sunt indicii că atât Nicolas, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
memoria mea, s-a topit ca un bulgăre de zăpadă adus într-o cameră încălzită. Dăinuie, în schimb, până azi, ceva luminos și cald, explozia solară a impresiilor din timpul romanticei lecturi. Ce am citit în anii adolescenței propriu-zise? Ion, Mizerabilii, Pielea de sagri și Moș Goriot, Documentele clubului Pickwick, Război și pace, Anna Karenina, Hamlet. Despre aceste lecturi (ca și despre altele, desigur) se poate, într-adevăr, spune că mi-au „marcat viitorul”, că m-au îmbogățit pentru toată viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de stânga. Un om, pur si simplu, de stânga, nu un om politic, sau un militant de stânga. Sunt sufletește de stânga. Așa m-am născut și am fost educat, de mama și tata, de Dickens, Victor Hugo (cel din Mizerabilii), de Gogol, Dostoievski, Tolstoi și Cehov (autorul nuvelei Gusev, de citit!), de Ibrăileanu și Rebreanu, de Proștii lui Rebreanu. Sunt de stânga pentru că sunt de partea celor slabi și nu a celor tari, a celor săraci și nu a celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vreun semn de pocăință. Dar când se va întâmpla asta, dacă se merge din rău în mai rău? Nu, nu; trebuie să credem în iubirea lui Dumnezeu «sperând împotriva oricărei speranțe» (Rom 4,18). Tocmai pentru că azi suntem atât de mizerabili și de incurabili, Dumnezeu se va îndura de noi. Cuvântul s-a făcut Trup (cf. In 1,14) atunci când lumea a atins punctul culminant al decăderii și al depravării; atunci a voit Dumnezeu să se preamărească printr-o milostivire incredibilă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Urmuz”. SCRIERI: Exerciții pentru mâna dreaptă și Don Quichotte, cu un portret al autorului și cinci desene de Marcel Iancu și un desen de Milița Petrașcu, București, 1931. Traduceri: I. S. Turgheniev, În ajun, București, 1951 (în colaborare); Victor Hugo, Mizerabilii, I-V, București, 1954-1955 (în colaborare); Teru Takakura, Cântecul porcului; Joko Ota, Până când, București, 1956 (în colaborare); Jacques Rémy, Dacă toți oamenii din lume, București, 1957; Paul Eluard, Frații care văd. Scrieri despre artă, București, 1957 (în colaborare); Anatole France
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
pe care mi-i amintesc Blasco Ibáñez, Maksim Gorki, Jules Verne, iar dintre opere, Călătoriile lui Gulliver, Viața și aventurile lui Robinson Crusoe, Paul și Virginia, Coliba lui Moș Toma, Ultimele zile ale Pompeiului, familiare devenindu-mi curând romane ca Mizerabilii, Prințesa de Clèves, Manon Lescaut, Anna Karenina, Frații Karamazov, Roșu și negru, Nana, la care se adăugau bineînțeles clasicii români și antici din „Biblioteca pentru toți“; listă amestecată, de la Mitologia lui Popa-Lisseanu (în biblioteca părintelui meu, se aflau și seriile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unde „naturalul” nu tinde spre „uman”, ci invers, instinctele și resentimentele cele mai afunde Înving tot ceea ce secolele păreau a fi câștigat; un personaj de roman din acele cărți În care apar figuri „monstruoase”, cum ar fi femeia Thénardier din Mizerabilii lui Victor Hugo care Îl ațîță pe soțul ei, mai degrabă placid și indiferent moral, spre crime dintre cele mai abjecte, cum ar fi aceea de a-l ucide pe un oaspete sau pe un copil! Nu, toate acestea, acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În „povestire”, În „story”, elemente ample discursive, eseistice, noționale. Dar și Înaintea lor sau contemporan cu marele Rus, Victor Hugo a Îndrăznit această abatere de la vechile reguli ale unei bune și molcome povestiri. Acele „burți” enorme eseistice și discursive din Mizerabilii pe care nu puțini contemporani inteligenți nu le-au apreciat cum se cuvine - vezi observațiile sarcastice ale lui Flaubert din Corespondența sa! Prin aceasta, prin „acestea”, e semnificată, În mod esențial, noua „libertate” a prozei moderne, iar un Robert Musil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]