173 matches
-
să se avânte în luptă ca niște lupi flămânzi asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și agonistică: de aici vigoarea și clocotul întregului poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
s-a trezit simțul pentru femeie, mărturisind că le adoră cruzimile. Zece pagini mai tîrziu, Wanda-l biciuiește și Îi place, pentru că el a trezit elemente periculoase În natura ei. Și cînd În sfîrșit, la p. 88, pieptul ei gol se mlădie și citeam cu sufletul la gură, ăsta-și pierde cunoștința. Urmează conversație. Postcoital, Wanda formulează contractul prin care Severin Îi va deveni servitor. În Italia ea Își dă seama de natura lui de cîine. O să-l cheme Gregor. Ajunși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dornic de cunoaștere curiozitate înainte de orice. În spatele acestei vorbe, „iubire“, interzisă pentru vârsta lui și interzisă atâta vreme cât avea îndatoriri mult mai importante, trebuia să se-ascundă ceva din moment ce atât de frecvent o șopteau oamenii maturi și într-atâta li se mlădiau și se modificau vocile când o rosteau. Cu câțiva ani înainte, o auzise des pronunțată de doi tineri cu care, pentru câteva luni, părinții săi împărțiseră casa, dar nu se lămurise ce ar însemna și ce ar ascunde nici după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o altă stradă din orașel. Bietei nebune nimeni nu-i mai știa numele adevărat. O vedeam trecând pe stradă, privind în gol, morfolind câteva cuvinte în vârful limbii.. Cândva fusese tare frumoasă, spuneau bătrânii. o fostă miss, soție de ofițer, mlădie ca o nuia de alun, cu ochii albaștri și o privire sub genele lungi, care te încremenea și te lăsa fară grai. Îmbrăcată în alb, cu părul lung, negru, ca noaptea, mergea călare pe un cal alb, alături de soțul ei
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se alăture. Amândoi priviră îndelung la poza cea mai mare a Caterinei, care se uita la ei cu ochii mari, limpezi și nevinovați. Iar mai înturnau privirile spre altele, iar se boldeau la Caterina, copilă, ca o floare de crin, mlădiindu-se la adierea dintr-o zi de mai... Cam după multă vreme, și Profetul, și Iov, și celălalt se strămutară, în cele din urmă, către alte două poze, ale lui Aurelian, cu trese de caporal de tancuri la veston, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
smucitură. Urmat imediat de unduirile Fetei, Vânătorul porni pe drumul prelungit sub verzile umbre și de din vale, încă o dată, făcu semn de adio. Formând ariergarda temporară a perechii de aborigeni, Fata cu grumaz de volute metalice ocolea fiecare copac, mlădiindu-și șoldurile printre trunchiuri. Trezindu-se singur în foșnetul pădurii magice, Profesorul renunță să mai arboreze vreo urmă de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
luna sau cu soarele. Suferința lor era că, în ciuda frumuseții ei, fata nu se mărita. Bătrânii ei părinți lăcrimau exact ca în basme fiindcă nu puteau să-i reproșeze fetei nimic. Frumoasă, era! Corpul ei ai fi zis că se mlădia după suflarea vântului, după curbura luminii, creație a marelui cosmos, în care razele de lumină, în apropierea astrelor, deviază de la linia dreaptă. Privirea ei, un ochi al Sfintei Fecioare, ai fi fost un ticălos dacă sufletul nu ți-era senin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ejaculare. Însă nu este vorba aici dacă trebuie sau nu să se ejaculeze, ci, la urma urmei, despre viață și moarte. Nu Dongbin, unul dintre celebrii Opt Mari Nemuritori, subliniază această relație Într-o formă poetică: Suav mijlocul fetei se mlădie Dar zace-n el pumnal pentru prostie. Chiar dacă nimeni capul nu ni-l taie, Stinsă-i pe veci a vieții vâlvătaie. Conform filosofiei chineze, raportul sexual reprezintă comuniunea dintre yin (feminin) și yang (masculin) și sugerează imaginea focului (dorința sexuală
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
care entuziasmat ne oprește la fiecare soi de arbore sau arbust pentru a ne spune „povestea” acestuia, ca despre o ființă vie, Însuflețită, precum În credințele anemiste. Nu știi ce să admiri mai Întâi, bambușii subțiri și Înalți, ce se mlădie cu eleganță sub adierea vântului, fără a se lăsa doborâți, bananierii stufoși, lianele ce-și trimit rădăcinile aeriene pe arborii din jur de care se Încolăcesc și trăiesc parazitar până ce gazda se usucă, ferigele uriașe, numeroasele specii de arbori (teck
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Enkidu, prietenul meu.... Profesor Nicolae I. Nicolae Amprentă Această școală trup Cu suflet de aur este. Și toate aduc aminte de el: ferestrele, scările culoarele, clasele, Și toate amprentă de spirit poartă: ușile, unghiurile, tavaneele, cărțile Și-un glas adânc, mlădiat în bronz,răsună, Și-un pas în cadență De vers latin, străbate spațiu 20 Valeriu Birlan, mai 2013 Dan Cătănuș (născut în anul 1971) Cea mai tânără personalitate a Olteniței este domnul Dan Cătănuș. După profesorul Donea Șerbănescu și Barbu
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
Tristan Tzara cam în aceeași perioadă. Supraraționalismul presupune dialectizarea rațiunii, dar nu în sensul lui Hegel, ci mai degrabă în acela al inițiatorilor geometriilor neeuclidiene, care înseamnă a pune rațiunea să facă polemică, a-i da libertate față de ea însăși "mlădiind aplicarea principiului de contradicție" (adică de noncontradicție), invitând-o să completeze în mod dialectic noțiunile fundamentale 780. Rațiunea a însemnat prudență și tradiție. Ea este invitată să riște pentru inovație: "în domeniul gândirii, imprudența este o metodă"781. Raționalismul clasic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai mult existența așezată în limitele explicabilului dacă nu tocmai neașezarea de neimaginat, de pildă niște păsări neclintite care lunecă în lumina neînțeleasă a nezborului, spre in-formul la care aspiră? Aspiră așa cum expiră, căci stă în natura imaginii să se mlădieze pe trunchiul aceastei duble mișcări, să stea în lumina care o absoarbe, în adierea unei respirații nespuse: "în tine însuți reîntors/ la vechile deprinderi/ potrivită e fruntea pe greul pământului/ vertebrele înfășurate strâns/ și orice naștere de-acum se va
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În templul lui Apollo la Delphos, „aflau” după ce-și lăsau buzele să articuleze vocale și silabe, cuvinte, și nu totdeauna când Începeau vreo frază, erau siguri de finalul pe care ea avea să-l afirme, așa cum un șarpe Își mlădie coada solzoasă și strălucitoare după micile și ascuțitele accidente ce-i stau În cale. Acele „mici accidente”, „pietre și mărăcinișuri” care, sub tensiunea unei „otrăvi” ce vine din adâncuri, ies „bolborosind” la suprafața conștiinței, a „vederii minții”, nu numai reordonând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
clasele la care el a predat, acestea fiind colective bine formate și închegate. Nu l-au întrebat nici de formă dacă ar dori să-și continue activitatea măcar la o clasă. Alți colegi de-ai lui, care știau să-și mlădieze coloana și să picure miere în glas au obținut prelungiri de activitate cu norme întregi sau cu grupuri de ore, ani de-a rândul. El... În nopțile fără somn, împovărate de gânduri și întrebări, Dumitru Dascălu încerca să și amintească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de selemie Cu dalgal de fir deschis!... a Brusei: Cu-ale sale minarele, Ce se-nalță strălucind, Brusa pare, predomnind Dealuri verzi cu verzi vălcele Cinse-n râuri de argint... a turcoaicei din Esme: Când o vezi la preumblare Feredjeaoa-i se-mlădie Sub iașmac adus din Sam, Pe kiahiul, bogat cerchez, Ca o stea prin nori apare Cu dalga de selemie, Dulcea fiic-a lui Osman. Cu șalvari largi de geanfez... Macedonele nu împlinesc deloc făgăduința, implicată în titlu, a unei poezii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poezia lui, accente și forme care aduc aminte de Văcărescu - "vechime" care se observă și la un "modern" ca C. A. Rosetti chiar - "vechime" care se explică prin lipsa influenței poeziei populare -, a acelei literaturi naționale care a înnoit și mlădiat totul. (Poezia populară dă unui scriitor cult o mulțime de resurse specific naționale. Dar dacă nu i-ar pune la îndemînă decât una, limba, încă ar fi un minimum satisfăcător, pentru că limba unui popor nu e o colecție de semne
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
început de înțeles mistic: „Atâta foc, atâta aur Și atâtea lucruri sfinte Peste-ntunericul vieții Ai revărsat, părinte!” Dar în toată acea armonie de sunete se vedea perfect tehnica maestrului, limba lui aleasă și muzicală, care se supunea și se mlădia mecanicește supt ultimele tremurări ale acelui suflet întunecat. Era o neobicinuită frumuseță de sunete în acea împărechere bizară de cuvinte, din care zburase pentru totdeauna ordinea și suflarea unui înțeles. Atunci am înțeles adânc sensul înfiorător al cuvintelor lui de-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Bardul de la Mircești i-a apreciat primele încercări poetice, pe care i le trimisese, în manuscris, profesorul clujean Grigore Silași. Tânărul poet avea, opina Alecsandri, „în suflet scânteia sacră și sub condei o limbă armonioasă pe care știe s-o mlădie sub cerințele ritmului”. Atracția pentru zăcămintele folclorice s-a datorat exemplului lui Alecsandri, însă, spre deosebire de acesta, D. nu a fost decât în mică măsură un colecționar de la sursă. Sursa lui de inspirație pentru „epopeile populare” Isprăvile lui Păcală (1894) și
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
într-un val de omăt" (În drumul spre păcat). Ț. Arghezi își descoperă sieși, într-o scrisoare din 1903, un suflet "ondulos și plin de nuanțe marine". A ondula e sinonim, în alte locuri, cu a valuri, a șerpui, a mlădia: "o vie pe rod vălurea străluciri albe de spumă" (D. Anghel, Floarea de aloes); "în apusul plin de flăcări și de aur, șerpuiau podgoriile și livezile cu pruni" (Gală Galaction, În pădurea Cotosmanei); "biciul barbar s...ț serpuie-n haos" (Ț
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
demult, din mărturia lui I. Petrovici privind cursul de logică al lui C. Rădulescu-Motru: "un stufăriș de teorii moderne, care alcătuiau un fel de zugrăveala ". Expansiunea imaginii anexează firesc spațiul mișcărilor interioare: "Zaimf de vis fluturător, un gînd ușor se mlădiază/ spre tremurările de stele ce jertfă patimei veghează" (St. Petica, Cînd viorile tăcură, XIII). Declanșarea instantanee a unei pasiuni este comparată cu o sămînță pe care vraja unui fachir "ar face-o (în cîteva minute) să germineze, să crească și
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
s-a numit (se mai numește) specific național, teorie despre care s-a scris o imensă bibliografie. Și, totuși, se pot distinge unele trăsături particularizatoare (inclusiv fizionomice) la unele popoare, încît, probabil, antropologia de astăzi va trebui să-și mai mlădieze punctele de vedere, acomodîndu-se. În acest fel, imagologia va continua să funcționeze ca disciplină științifică. Pentru că e, negreșit, interesant (nu știu dacă și util) să descifrezi felul cum un popor se reflectă în imaginea altuia. Mai acum doi ani romanistul
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
Lemnul a prins să se umanizeze: dulapurile au rodit picioare sau gambe și brațe au crescut la subsorile scândurilor. Capete chiar, cu plete lemnoase, grele, cu priviri fixe, îțepenite încă, s-au înălțat totuși, iar spinări lungi, încovoiate încă, au mlădiat șipcile. Un trib de oameni-mobile, (există printre ei chiar și un om barcă prins undeva, nu departe, de un ponton dezafectat pe Tamisa), era, așadar, pe cale de formare, pe măsură de viața aceea, insuflată de undeva din afară, încearcă să
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]