3,411 matches
-
toate fiind în administrarea sau custodia unor instituții. Acestea sunt (în paranteză transcriem administratorul/custodele): Pajiștea cu narcise Bătești (Consiliul Orășenesc Făget); Arboretumul Bazoș ( I.C.A.S. Timișoara); Pădurea Bistra (Ocolul Silvic Lunca Timișului); Sărăturile de la Diniaș ( S.C. „Electrificare-Instalații” Peciu Nou); Mlaștinile Murani (Consiliul Local Pișchia, Direcția Apelor Banat); Lunca Pogănișului (consiliile locale Tormac, Nițchidorf și Sacoșu Turcesc); Locul fosilifer Rădmănești (Ocolul Silvic Făget); Mlaștinile Satchinez (Muzeul Banatului); Movila Șiștak (Consiliul Local Sânpetru Mare); Lacul Surduc (Direcția Apelor Banat); Pădurea-Parc Buziaș (Consiliul
Agenda2006-33-06-01-genera 5 () [Corola-journal/Journalistic/285118_a_286447]
-
Bazoș ( I.C.A.S. Timișoara); Pădurea Bistra (Ocolul Silvic Lunca Timișului); Sărăturile de la Diniaș ( S.C. „Electrificare-Instalații” Peciu Nou); Mlaștinile Murani (Consiliul Local Pișchia, Direcția Apelor Banat); Lunca Pogănișului (consiliile locale Tormac, Nițchidorf și Sacoșu Turcesc); Locul fosilifer Rădmănești (Ocolul Silvic Făget); Mlaștinile Satchinez (Muzeul Banatului); Movila Șiștak (Consiliul Local Sânpetru Mare); Lacul Surduc (Direcția Apelor Banat); Pădurea-Parc Buziaș (Consiliul Orășenesc Buziaș); Pădurea Dumbrava (Ocolul Silvic Lugoj); Parcul Banloc (Consiliul Local Banloc); Beba Veche (Consiliul Local Beba Veche); Pădurea Cenad, Insulele Igriș, Insula
Agenda2006-33-06-01-genera 5 () [Corola-journal/Journalistic/285118_a_286447]
-
spun și eu vreo două cuvinte. Nu-mi pot explica decadența spirituală (après-guerre?) din Germania care a creiat faima acestui escroc poetic, acestui jongleur exaltat care parcă scrie numai în stadii de narcotizare cu patetismul îngerului căzut, înfundat în toate mlaștinile și sbierând după puritate. E tipicul poet al nervilor epuizate [sic], al oamenilor care nu mai au răbdare să citească o carte la capăt, care reacționează numai la biciu sau cocaină, al Amok-ului, al cavalerului rătăcitor după senzații inedite, extase
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
lumea oamenilor, văzusem foarte rar un albastru atât de nobil: nu există pânză de o asemenea culoare, nu există nici frunze de o asemenea culoare, însă sigur există flori de o asemenea culoare - e vorba de o mică floare din mlaștinile ținutului Gaomi din nord-est care înflorește dimineața și după-amiaza s-a și ofilit. Ținut de subsuori de cei doi draci zvelți și înalți de statură și cu fețele albastre, am străbătut un tunel întunecos al cărui capăt părea că n-
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
nostimada asta care se numește regim constituțional”. Nostim în criza financiară actuală este că, dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să-l salvezi pe asasin. Nietzsche scria despre „orăcăitul virtuos al unor broaște puse la respect, care ajunseseră la disperare în mlaștina lor”. Cerându-le iertare congenerilor, cam așa ne văd, în Epocă, pe noi. Citesc într-un „material” al Securității: „În luna martie a decedat. Față de cele de mai sus propunem scoaterea lui Turcea Daniel din SIG și clasarea la CID
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
visării și neantului, descriind scufundarea întregii Irlande sub zăpadă, deși în Irlanda zăpada aproape că nu cade niciodată: „Da, aveau dreptate ziarele: zăpada acoperise toată Irlanda. Cădea pretutindeni în câmpiile mohorâte din centru și pe dealurile despădurite, cădea ușor pe Mlaștina lui Allen, iar mai la vest cădea la fel de ușor peste valurile întunecate și rebele ale Shannonului. Cădea, de asemenea, peste cimitirul părăsit de pe deal, unde fusese îngropat Michael Furey. Zăpada se așternuse din belșug pe crucile și pe lespezile strâmbe
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
războiului. Și uite că războiul s-a-ntors tot acolo! se minună bătrâna. Războiu-i peste tot. Așa, reluă Invalidul, va să zică "la vest de Luțk trupele germane s-au desprins dintr-un arc prea înaintat. O altă desprindere s-a efectuat în regiunea mlaștinilor..." Domnu, se rugă bătrâna, abia mai zărindu-se, înecată în praf, caută la colțul refugiaților, poate dai de Toma! Ce să caute el, acolo?! Nu știu. Poate ne caută el prin ziar la colțul refugiaților! Aha! se lămuri Invalidul. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la Govora (nămol silicios, iodat), Geoagiu (feruginoase), Sângeorz-Băi (ușor radioactive), Voșlobeni, Pucioasa, Băile Tușnad, Mădăraș, Turia (sulfatate), la care se adaugă și nămolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Dornelor și Depresiunea Borsec, Covasna etc.. Nămolurile de turbă sunt formate în mlaștini, prin transformarea incompletă a materialului vegetal, în condiții de umiditate avansată. Nămolul de turbă a fost utilizat pentru prima dată la Vatra Dornei, în 1880, urmat de Borsec în anul 1889, importante resurse de acest gen existând la Vatra Dornei
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol, împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna.” Impresionează intensitatea sentimentului: „Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape, cum nici nu-ți poți închipui. Fizic, sunt aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna. Dar era sigură că nu-l văzuse înainte... Era foarte sigură. Simți cum i se pune un nod în gât și genunchii începură să-i tremure. Mai încercă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mare pantă sau trasarea lor cu un profil longitudinal prea puternic înclinat. În șesul Lohanului, cu apă freatică aproape de suprafață, umed aproape în tot timpul anului, cu ape stagnante în anotimpurile umede, cu frecvente brume timpurii, apare o vegetație de mlaștină și de baltă,a cărei valoare furajeră este foarte redusă. Pe alocuri, unde sunt sărături sau porțiuni sărăturate, crește o vegetație halofilă, hidrohalofilă, de asemenea cu valoare furajeră slabă. În ceea ce privește suprafața ocupată cu vii, în bazinul Lohanului, în trecut aceasta
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa a VII-a -, echipa face o nouă expediție, la Peștera Liliecilor, în căutarea altei comori; pe drum, ca în basmele cu "încercările" eroilor, traversează o misterioasă (și periculoasă) pădure scufundată într-o mlaștină, trece pe lîngă Stînca Domniței căreia Bărzăunul îi inventează pe loc o legendă de pe vremea năvălirii turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ia tăblița aceea blestemată? Dacă fusese pusă acolo, împreună cu celelalte, tocmai de Nicanor, pentru a-i pune pe ei la încercare? Nu putea să le lase la locul lor, sau să le acopere cu pămînt, ori să le arunce în mlaștina de lîngă izvor? Pe cine l-ar mai fi durut capul de ele? Iar ei ar fi rămas cu obraz curat și nu le-ar mai fi avut nimeni grija. Dar așa?... Mă, parcă a fost un făcut: Bărzăunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la urechi. Asta ar mai trebui, să mai și muște. Și-și scutură de mai multe ori mîinile, ca și cum ar fi ținut în ele un triton. Totuși, i-a promis c-o să-i prindă nu unul, ci vreo zece, de la mlaștina din pădure. Acolo văzuse el odată tritoni, numai că atunci crezuse că-s mormoloci mai mari. Și, întrucît în scurtă vreme urma să sosească și fratele său în vacanță, Bărzăunul s-a gîndit să-l întîmpine c-o surpriză care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nu m-așteptam la așa ceva! Și încă de la tine!... Păi tritonii, dacă vrei să știi, îs niște... adică... cum să-ți explic ca să poți înțelege? Îs un fel de șopîrluțe, mai mari un pic decît mormolocii, care trăiesc în mlaștini și... ce mai, îs foarte importanți pentru oamenii de știință. Iar în învățămîntul superior îs căutați ca pîinea caldă. Fugi de-aici, se strîmbă Virgil cu dezgust. Păi ce, așa ceva se mănîncă? Ei, se mănîncă! Auzi vorbă la el!... Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dăm de un loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie?... Și pute bahna asta a hoit! Oare de ce? Ehe, cîte animale n-au pierit aici, înghițite de mlaștină! dădu explicație Bărzăunul cu ifose de atoateștiutor, dar și cu o notă de compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii că n-are fund. Dacă pici în ea... Brrr!... se înfiora Virgil trăgîndu-se cît mai departe de mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din partea opusă, deci dinspre pădure, de unde nu se aștepta nimeni, se văzu venind Tomiță. Avea o figură obosită și părea alarmat. Ce-i cu tine și de unde vii așa? îl întrebă Vlad de cum se apropie de grup. Am fost la mlaștină, zise el abia trăgîndu-și sufletul. Ptiu, că nu m-aș mai duce acolo... D-d-de ce? se vîrî și Nuțu în vorbă devenind foarte curios. Păi voi știți ce-a fost la mlaștină?... Am fost acolo cu tata și cu pădurarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de cum se apropie de grup. Am fost la mlaștină, zise el abia trăgîndu-și sufletul. Ptiu, că nu m-aș mai duce acolo... D-d-de ce? se vîrî și Nuțu în vorbă devenind foarte curios. Păi voi știți ce-a fost la mlaștină?... Am fost acolo cu tata și cu pădurarul Pintilie, care a venit să ne cheme de-acasă din zorii zilei. Și Vlad și Nuțu îl priveau nedumeriți și chiar temători. Tomiță luă un măr din plasa lui Nuțu fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nedumeriți și chiar temători. Tomiță luă un măr din plasa lui Nuțu fără să-și mai ceară voie, mușcă zdravăn din el și continuă: A fost o chestie teribilă, pe cuvînt!... Un cerb, alungat pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină și nu mai putea ieși. Se zbătea acolo de mama focului și se cufunda tot mai adînc... Săracul! Dar era-ncolțit de lup? întrebă Bărzăunul cu multă compătimire în glas. Nu, n-avea nici o rană, nicăieri. Ne-am chinuit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe nimeni: Nici moș Vasile nu știe precis cîți kilometri sînt pînă acolo, dar zicea că trebuie mers cam două ceasuri și ceva. Bine, bine, interveni Vlad, asta contează mai puțin. Spune mai întîi pe unde trebuie să mergem. Pe la mlaștină, tot înainte pe malul pîrîului cu ferigă, pînă ce dăm de o stîncă mare, care se cheamă Piatra Domniței. Știu unde-i! strigă Bărzăunul. Am fost mai demult cu tata acolo să prindem păstrăvi. Da-i tare departe! Apoi, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fugă înaintea tuturor. După ce intrară bine în adîncul pădurii începură cu toții să cînte, să chiuie, să se ascundă pe după copacii uriași și să rîdă cu mare poftă ori de cîte ori cineva cădea sau scăpa piciorul în mocirlă. Întîmplarea de la mlaștină P oate să zică oricine ce vrea. Că, vorba ceea, gura lumii îi slobodă. Dar eu personal voi combate cu strășnicie pe oricine va mai continua să spună că Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai din cauza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
piciorul în mocirlă. Întîmplarea de la mlaștină P oate să zică oricine ce vrea. Că, vorba ceea, gura lumii îi slobodă. Dar eu personal voi combate cu strășnicie pe oricine va mai continua să spună că Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai din cauza lui era să se ducă naibii toată expediția, adică să nu mai aibă loc. Voi striga sus și tare, pînă se va convinge și cel din urmă neîncrezător, că nu Bărzăunul a fost vinovatul principal. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în ordinea desfășurării lor și, dacă la sfîrșit va mai fi cineva care nu a înțeles bine a cui a fost vina, vom sta altfel de vorbă. Deci, nu după multă vreme de la intrarea în adîncurile pădurii, au ajuns la mlaștină. Toți erau voioși și nimănui nu i-ar fi dat prin minte că pot interveni pricini de harțag din te miri ce. Locul unde ajunse grupul era aproape în permanență pustiu. Adică pe acolo nu trecea nici un drum, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu toții cîteva clipe pe o bucată de pămînt mai primitor. Ei, aici e-aici!... Că din acest moment a-nceput necazul cel mare. Bărzăunul, care se afla în fruntea tuturor și luase pînă atunci 14 trînte și scăpase piciorul în mlaștină de 8 ori, se întoarse deodată către cei din spatele său și spuse doar atît: Dracul! Dar pronunță acest cuvînt cu o voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
unor astfel de intervenții, Bărzăunul nu mai spuse nimic, pentru a nu-i stîrni iar pe toți împotriva sa și se mulțumi doar să arunce cu un putregai după o pasăre mare și neagră, de care nu mai văzuse niciodată. Mlaștina rămăsese demult în urmă și aproape că nu și-au dat seama cînd au început să urce o pantă din ce în ce mai abruptă. Nu puteau merge pe albia pîrîului, întrucît trebuiau trecute multe praguri de piatră, peste care apa se arunca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]