1,377 matches
-
agricole. Însă acești factori au influențat în mod diferențiat în diferite perioade asupra nivelului general de dezvoltare economică, a specializării și amplasării ramurilor economiei. Conform unor documente din 1874 sătenii aveau în comun 1504 de desetine de pământ, iar unii moșieri dețineau și ei un număr mare de desetine: Anastasia Miliniova și Anna Tanaskaia dețineau 3250 desetine, Constantin Stoianov - 664 desetine, Bubanovskii - 380 desetine, Secidevanda - 320 desetine. În anul 1910 în satul Puhoi erau 2518 locuitori, care dispuneau de 3174 desetine
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
romanul a revenit în atenția publicului, fiind promovat, de altfel, ca o inovație în domeniu. Romanul se bazează pe două fire narative. Primul se concentrează asupra lui Zaynab, fată de la țară, iar cel de-al doilea asupra lui Hamid, fiul moșierului, cu care Zaynab flirtează. Cele două planuri se desfășoară pe fundalul mediului rural, fapt ce indică nostalgia autorului față de locurile sale de baștină. Tematica include protejarea sentimentelor în detrimentul normelor morale impuse de societate, aspect ce determină influența romantică a operei
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
statului rate de răscumpărare pentru o perioadă de până la 50 de ani. În schimb, guvernul a compensat din bugetul statului pe foștii proprietari de șerbi și de terenuri distribuite acestora din urmă. Regimul spera ca cei peste 50.000 de moșieri care stăpâneau peste 1.100 ha vor continua să prospere fără munca iobagilor și vor continua să fie asigure cadre loiale în politică și administrația locală. Guvernul se aștepta ca țăranii să producă suficient de mult pentru consumul propriu cât
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
membru al Societății ”Junimea”, membru al Divanului Ad-Hoc de la Iași, deputat în Parlamentul României, prefect român de județ, prefect sub țarii ruși, proprietar al 6000 ha de teren, dintre care 140 ha de podgorii, la Crihana Veche. Pandelache Cafrița, fost moșier și proprietar al unui conac / curte (boierească). Gheorghe Manolescu, întreprinzător economic, arendașul bălților de la Crihana Veche, Manta și Vadul lui Isac (cu administrația la Crihana) în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial. A fost proprietarul unui
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
conflict în urma ieșirilor sale antisemite.. În 1905 este decorat cu „Bene Merenti” clasa I-a (de aur) pentru deosebite merite literare. Se căsătorește cu fiica arendașului Smil Herșcovici, Eleonora, prin 1881-1882 și începe să ducă o viață mai retrasă de moșier în județul Neamț, la Râșnov și Davideni. Răscoala din 1907 îl înspăimântă și-l zdruncină. În articolul "Două răscoale", apărut postum, încearcă să explice motivele mișcării nu prin starea grea a țărănimii, ci prin unele subtilități de conjunctură economică. Refugiat
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]
-
de prizonieri din regiunile vestice ale Ucrainei și Belarusului. Printre cei uciși la Katyń s-au numărat un amiral, doi generali, 24 colonei, 79 locotenent-colonei, 258 maiori, 654 căpitani, 17 căpitani de marină, 3.420 subofițeri, câțiva preoți militari, trei moșieri, un prinț, 43 de oficialități, 85 de cetățeni privați și 131 de refugiați. Printre asasinați s-au aflat 20 de profesori universitari, 300 de doctori, sute de avocați, ingineri și profesori, peste 100 de scriitori și ziariști și aproximativ 200
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
bisericii și ale altor proprietari de pământ se aflau depozite de cereale ce au fost adunate că arenzi, drepturi feudale și dijme. În primăvară și vara 1789, au fost sigurele locuri în care grâul a fost păstrat în cantitate mare. Moșierii au fost considerați deținători de stocuri și castelele lor au fost atacate, pentru că acolo țineau și les teriers. Sute de castele au fost prădate și multe incendiate, iar moșierii și oamenii lor care au opus rezistență au fost uciși. Atacul
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sigurele locuri în care grâul a fost păstrat în cantitate mare. Moșierii au fost considerați deținători de stocuri și castelele lor au fost atacate, pentru că acolo țineau și les teriers. Sute de castele au fost prădate și multe incendiate, iar moșierii și oamenii lor care au opus rezistență au fost uciși. Atacul asupra castelelor, inspirat de evenimentele de la Paris, a fost inclus într-o serie de evenimente denumit Marea Spaimă, care s-a menținut de la 20 iulie până la 6 august 1789
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
20 iulie până la 6 august 1789, plecând de la zvonul că bandele de tâlhari în slujba aristocrației vor distruge recolta. Țăranii s-au înarmat pentru a-i aștepta pe bandiți și când aceștia n-au apărut, și-au întors furia asupra moșierilor. Marea Spaimă s-a extins în toată Franța, exceptând zonele periferice că Bretania, Alsacia și regiunea bască. Adunarea Națională nu știa dacă putea să ceară trupelor regelui să reprime răscoala țărăneasca, pentru că s-ar putea întoarce împotriva ei. Dar nu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în 111 gospodării. Ceva mai târziu încep să funcționeze o întreprindere industrială pentru producerea lumânărilor, o cărămidărie, câteva pielării. În 1842 se deschide o școală parohială, în 1871 - un dispensar. Proprietatea pământului era inegal împărțită : astfel la sfîrșitul sec. XIX moșierul Nicopul posedă 3284 desetine, pe când restul populației - doar 580. Apar și gospodării țărănești, și argați. În perioada țaristă era centrul administrativ al volostei cu același nume. În 1902 în Fălești erau 803 case, cu o populație de 3993 persoane, inclusiv
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
tânăr jurnalist în vârstă de 30 de ani de la "Daily Express", pe nume Bertram Fletcher Robinson (1870-1907). Ideile sale provin de la legenda lui Richard Cabell, care a fost sursa de inspirație fundamentală pentru povestirea unui câine diabolic și a unui moșier blestemat de la țară. Mormântul lui Cabell poate fi văzut în orașul Buckfastleigh din Devon. Moșierul Richard Cabell a trăit în secolul al XVII-lea și a fost stăpânul local de la Buckfastleigh. El avea o pasiune pentru vânătoare și a fost
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
Robinson (1870-1907). Ideile sale provin de la legenda lui Richard Cabell, care a fost sursa de inspirație fundamentală pentru povestirea unui câine diabolic și a unui moșier blestemat de la țară. Mormântul lui Cabell poate fi văzut în orașul Buckfastleigh din Devon. Moșierul Richard Cabell a trăit în secolul al XVII-lea și a fost stăpânul local de la Buckfastleigh. El avea o pasiune pentru vânătoare și a fost descris în acele timpuri ca un "monstruos om rău". El și-a câștigat această reputație
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
Într-o încercare de a-i lăsa sufletul să odihnească în pace, sătenii au construit o clădire mare în jurul mormântului, și pentru a fi de două ori mai siguri au pus o lespede mare deasupra mormântului pentru a împiedica fantoma moșierului să scape. Mai mult decât atât, folclorul din Devon include povești cu un înspăimântător câine supranatural cunoscut sub numele de Yeth hound de care Conan Doyle s-ar putea să fi auzit. Descrierea lui Conan Doyle a domeniului Baskerville Hall
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
și îl făceau bolșevic. Eu aveam numai paisprezece ani. Deși le spuneam să-l lase în pace, nu eram băgat în seamă. Alții se dădeau la mine că îl apăr și asta se repeta de fiecare dată. Ceilalți fermieri și moșieri care aveau prizonieri mergeau în căruțe cu cai și prizonierul nu era agresat. Caii noștri erau ocupați tot timpul pe câmp cu ceilalți prizonieri. Unul dintre ei era bucătar și gătea mâncarea pentru ceilalți. Nu prea era mult de gătit
Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]
-
(n. 15 septembrie 1941) a fost primul și singurul cosmonaut polonez, fiind decorat cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice și avansat succesiv până la gradul de general al Forțelor Armate ale Poloniei. S-a născut într-o familie de moșieri din satul Lipniki, aflat în regiunea Volânia. Tatăl său, Roman Hermaszewski, era unul dintre conducătorii mișcării de rezistență poloneză din localitate. În martie 1943 localitatea a fost incendiată de către Armata Insurecțională Ucraineană și de membrii unui grup neorganizat din satele
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
spații adecvate pentru expoziții. În 1912 apare la Cernăuți prima lucrare despre activitatea muzeului sucevean, editată de același von Peyersfeld. Lucrarea prezintă motivele înființării muzeului, etapele de constituire și organizarea sa. Lista membrilor fondatori cuprinde 46 de nume (profesori, avocați, moșieri, membri ai clerului, funcționari ai statului), iar lista membrilor activi 51 de nume. Karl Romstorfer este menționat ca membru onorific. După Unirea Bucovinei cu România din 1918 are loc reînființarea muzeului, de data aceasta sub administrație românească. În decembrie 1923
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
nord, unde mai mulți localnici au încercat să traverseze cu orice preț granița sovieto-română în perioada 1940-1941. ("Vedeți și": Masacrul de la Fântâna Albă.) Deportările localnicilor s-au făcut pe motivul apartenenței la grupul „dușmanilor poporului” - intelectuali, militari, polițiști, foști politicieni, moșieri sau culac, ai celor cu atitudini antisovietice dovedite sau închipuite, etc. Perioadele maximă opresiune au fost 1940 - 1941, 1944 - 1950 și, într-o măsură mai redusă 1950 - 1956. Deportările au atins nu numai grupul etnic al românilor, dar și pe
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
bucovinene, care nu se refugiaseră în România în 1940 și între 1944-1945. Printre cei vizați de politicile sovietice se aflau învățătorii, profesorii, doctorii, preoții, avocații, foștii polițiști și jandarmi și cadre active ale armatei regale române, proprietarii de pământ (atât moșierii cât și culacii), membrii partidelor politice, (inclusiv membrii Partidului Comunist Român aflat până în 1944 în clandestinitate), ca și oricine își exprimase orice fel de disidență, practic marea majoritate a populației cu o educație înaltă, purtătoare a culturii române. Dar opresiunea
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În 1904, un număr de 300 de familii de țărani dețineau doar 910 ha de teren. În noiembrie 1917, țăranii săraci din sat au confiscat pământurile statului, moșierilor și chiaburilor și le-au împărțit între ei. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
în marea rusă?”). Rușii conservatori numeau mișcarea de renaștere națională ucraineană „intrigă poloneză”, iar polonezii se plângeau că ucrainismul era utilizat ca armă împotriva culturii poloneze în Ucraina vestică (de pe malul vestic al Niprului). După abolirea iobăgiei din 1861, numeroși moșieri au fost puternic nemulțumiți de pierderea șerbilor lor, în vreme ce țăranii au fost nemulțumiți de condițiile emancipării. În această atmosferă de nemulțumire generală, la curtea de la Sankt Petersburg au ajuns veștile despre comploturile secesioniste ale unor lideri ucraineni. Răscoala din ianuarie
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
Habsburgic (în jur de 1694). Abia atunci a început și popularizarea satului St. Corona. Mănăstirea a avut de suferit și din pricină reformației până în secolul XVII. Deseori, bisericile din Altenmarkt și Nöstach au rămas fără preoți datorită unor conflicte cu moșierii protestanți, dar și datorită lipsei mari de preoți. Uneori, starețul era singurul cleric din mănăstire. De aceea, slujbele s-au ținut în biserica parohială "St. Thomas" din interiorul mănăstirii. Celealte biserici au fost neglijate. În secolul XVIII industrializarea a ajuns
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]
-
Jacques Menachem Elias (n. 1844, București - d. 14 mai 1923, București) a fost un industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu, cetățean român, ales post-mortem (1993) membru al Academiei Române. Jacques Menachem Elias s-a născut în anul 1844, în București, într-o familie evreiască de rit spaniol (sefard), tatăl său numindu-se Menachem H. Elias. Nu se cunosc
Jacques M. Elias () [Corola-website/Science/307170_a_308499]
-
obține cetățenia română, renunțând la ”orice protecție străină” la care ar fi avut dreptul. În 1948 i s-a confiscat de către regimul comunist întreaga avere ce o deținea la Momiceni, în fosta comună Șerbăneștii de Sus, județul Olt, fiind considerat moșier. Mai mult decât atât, el a fost obligat la domiciliu forțat în comuna Răcăciuni, județul Bacău. Caciona a murit pe 24 februarie 1971 la București, deși el mai avea încă, la acea vreme, domiciliu forțat în comuna Răcăciuni, județul Bacău
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
a finanțat după războiul germano-danez repatrierea trupelor austriece din Schleswig-Holstein. De aceea a fost numit consilier secret imperial de către împăratul Franz Joseph I, iar în 1874, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac. În afară de preocupările sale de bancher, diplomat și moșier, Șină a mai întreținut multe funcții înalte. Astfel a fost de asemenea membru al Casei Magnaților din Ungaria, membru al senatului dirigent al Academiei de Știință a Ungariei și al Academiei de Arte Frumoase la Viena precum director al consiliului
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
prin Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman la data de 21 ianuarie 1793. Sever a fost al doilea fiu al lui Ioan (Iancu) cavaler de Zotta (n. 10 octombrie 1840, Borăuți - d. 19 martie 1896, Noua Suliță), moșier, jurist, membru al Dietei Bucovinei precum și al Consiliului Imperial austro-ungar din Viena, și al soției sale Elena (Ileana, Ilinca) (d. 1882), născută Hurmuzachi. Ioan a mai avut doi copii, pe Octavian și pe Elena, căsătorită cu cunoscutul politician Iancu Flondor
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]