627 matches
-
reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița roșie din vitezometru crește lin, dar ferm, spre valori atinse numai atunci, la predarea licenței, cu piloții lor. — Tovarășe comandant! spuse îngrijorat Amărășteanu. — Ce-i? răspunse Aciobăniței, care moțăia în fotoliul comandantului, cu capul în piept. — Ia uitați-vă aici - zise Amărășteanu -, direcția s-a blocat, iar viteza crește fără să-i fac nimic. Aciobăniței se șterse la ochi, se aplecă deasupra bordului și privi. — Da, văd, mormăi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
încorsetare într-un fotoliu de avion. Și conexiunile sunt foarte bune. Îmi aduc aminte că am stat odată vreo 8 ore in tranzit pe un aeroport din Asia... și nu erau prea multe de făcut acolo pe timpul escalei... în afară de a moțăi pe niscaiva bănci sau scaune de plastic... trezit frecvent de anunțurile făcute la megafoane. La Vantaa am stat doar 55 de minute, până să fac ultimul salt - cu avionul desigur - spre Budapesta. De la aterizare până când am ajuns în sala de
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
cap de mort și fulgere, nu mă mir că face hapciu de două ori pe minut. Îmi venea să-i „dau haina de pe mine”, vorba olteanului dintr-un cunoscut cântec popular. Până la urma - cel mare și bolnav - a început să moțăie, apoi a adormit. Neuitând desigur, să scoată câte un hapciu din când în când. Cel mic, era cu ochii pe el ca pe butelie, schimbându-i șervețelul din mâna ori de câte ori se îngreuna de substanțe organice lichide. Apoi a venit stewardesele
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
ore m-au abandonat, lăsându-mă să îmi pun lucrurile la loc după vraiștea pe care o provocaseră. Apoi m-au încuiat în încăpere. Fără niciun scaun, doar cu o masă. Fără apă, fără mâncare. Mi-am petrecut toată noaptea moțăind pe valiză. Dimineața la ora 7:00 a venit un domn în civil. A deschis ușa, m-a privit în ochi și mi-a zis: „Măi băiatule, vrei să intri în țară, renunți la pașaport. Nu renunți, Budapesta scrie pe
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
răzlețe, care s-au pierdut nebăgate în seamă de nimeni, în noianul știrilor fierbinți; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul în care lumina lăsase locul întunericului ce adusese cu sine și o boare de răcoare, Letiția moțăia pe canapea, cu o compresă udă peste tâmplele ce încă-i zvâcneau dureros, încercând să se relaxeze după o zi trepidantă, la limanul căreia reușise în sfârșit, să ajungă. Sonorul televizorului era dat la minim și totuși informația, prin ineditul
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
de la intrare te întâmpină un aer tonic, contrastând cu starea dintre pereții care te face captiv. Multe alei, multă verdeață, o fântână arteziană și cântecul păsărelelor din pădure. Printre copaci se plimbau câțiva pacienți, abia târându-și pasul. Un bărbat moțăia pe o bancă. Pe o altă bancă, o femeie. Cineva spunea că sunt soț și soție, însă aceștia nu-și vorbeau. Păreau plictisiți, obosiți, descurajați. Probabil așa era și Ilona. Comisarul se legitimă și ceru permisiunea să meargă la Ilona
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
în zori pe cărare ? Doamna râma, la plimbare ! În rochiță de mătasă Ea se plimbă grațioasa ! Ionuț, pescar înrăit O lua la pescuit! Povestea cum se sfârșește ? Am servit la cină, pește! Pisicuțele Cum afară-i frig vârtos, Stau și moțăie în coș Cinci pisicuțe tigrate, De copilași adorate. Cum le este foame-un pic Le și torn puțin lăptic, Iar când pofta au de joacă, A lor este casa toată. Când în jos și când în sus, Trag șoriceii de
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
îngrășătoria de bovine, fără a ține cont de nemulțumirile celor obișnuiți cu traiul lejer de până atunci. - Dacă eu îți spun să speli cel puțin odată pe zi balega, o speli, se răstise într-o zi la Nea Ion, care moțăia cu furca la picior, urmărind zborul muștelor grase din grajd. Sunt prea multe animale bolnave aici și voi atâta știți, să dați din umeri! Înșfăcase furtunul, îl derulase în nervi de-a lungul grajdului și rotise robinetul la maxim, împroșcându
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și-și puse întrebarea: “Cine putea să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Se făcea între pereți de himeră tapetați demodat de bunica Elisa Volume lucioase dormeau legate în piele de zimbru Cavaler naviga prin hârtii și trofee câștigate la baluri Îmbrăcat în beige, moțăia tăcut la masa de lucru cioplită-n stejari Cu ochii scăldați în antice tomuri - Sufletul ei se legăna lunatec de candelabrul pestriț de Murano, răscoală peste obiecte spartane - Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulcețuri de vișine răscoapte din
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Rafinate! Așa, bizantine! Că așa ne-a învățat pe noi Bizanțul să ne lucrăm pe la spate nu pe față. În loc să îi scoată în față pe acești mari duhovnici îi discreditează. Eu dacă vreau să dorm dau drumul la Trinitas și moțăi. Dorm! Pentru că emisiunea este făcută adormitoare. Băgați unul dintre acești mari duhovnici să vorbească și se trezește națiunea! Puneți-i să vorbească de la ora 8 la ora 9. Chemați tineri să stea de vorbă cu ei, să se fertilizeze. De la
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUNII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUNII De un ceas face de pază, Moțăind, un palid nor, După el, pe rând, se-așază Stelele la locul lor. Luna, tristă și ovală, Ocolind ramuri cu spini, Urcă dealul cu sfială, Lunecând pe mărăcini. Se strecoară-apoi tăcută În salcâmul de pe deal, Ascultând cum o lăută Cântă
ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUNII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348527_a_349856]
-
din popor! Chiar și acum când părea că intrase în raza de acțiune a unui aruncător de flăcări, cu pieile cojite și cu nasul roșu ca fericirea unui cățel care stă la soare, îi spunea foarte bine dispusă, soțului care moțăia sub un ziar al partidului: - Bă, Veronele, cîn’ m-or vedea pârțotinele alea așa dă bronzată, bă o să crape pipota-n ele dă haștine ofticoase, lovile-ar brînca-n mațe că numai la alte alea le e gândurili, iar la muncă numa
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
trecea în dreapta, până când eram depășiți, rămânând iarăși în beznă. Când venea o mașină din față, puneam mâinile la ochi, calul era cuminte și cunoștea drumul, nu se speria defel și încet încet în huruitul roților pe asfalt, terminam prin a moțăi sau a dormi de-a binelea. La un moment dat am simțit că se petrece ceva cu totul deosebit și am rămas nemișcat. Unchiul a smucit calul, ținea hățul în stânga și răsucit pe jumătate a apucat cu dreapta un furcoi
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Florica își aminti de îmbrățișarea de-atunci, când se plimbau pe ulițele înguste ale vechiului târg arăbesc, târguind câte ceva pentru casa nouă. Și Andrei s-a ținut de cuvânt. Serile, spăla vasele, lăsând-o pe Florica să se odihnească. Ea moțăia și auzea zgomotul vaselor sparte. După fiecare seară de „ajutor” rămâneau cu un pahar sau o farfurie mai puțin, dar ea zâmbea mulțumită și îndrăgostită de sufletul bun al lui Andrei și își relua lectura până când somnul o dobora. - Floricica
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
tăcu. — Asta e tot? se interesă Octavia, ascunzându-și rușinată un căscat. Pățania broscuței (sau mai degrabă a Linei) o impresionase foarte tare, dar ce vină avea ea dacă i se făcuse somn? — Tot, răspunse broscuța. De altfel, văd că moțăi. Trebuie să te culci. Și eu sunt obosită... Apropo, știi să te întorci singură, pe potecuțele pe care am venit? — Asta-i bună! Firește. — Te descurci și cu portița și cu lacătele? — Bineînțeles. — Ești sigură? — Absolut sigură. Nu-ți face
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
îi mulțumesc pentru această vizită neașteptată? -Burnehsei! răspunse Talestri într-o clipă. De la ea l-am primit, în seara asta, pe noul meu prieten. Vreau să îi găsim un nume. Antal începu să râdă. Privi spre vulturul care începu să moțăie și zise: -Pare cam lenoasă pasărea asta. -Pare... am calmat-o eu, zise Talestri, mulțumită. -Uite ce e, draga mea, trecem printr-o perioadă grea acum și vizita asta a ta mă bucură, dar mă și neliniștește. -Păi vine cineva
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
ei. Frumusețea ține de culoarea energiei fiecăruia, iar tu draga mea, poți crea o lume minunată în acel loc, asta dacă vei decide să mă urmezi... Talestri îl asculta vrăjită. Vorbele zeului curgeau lin și ușor pe lângă urechile ei. Vulturul moțăia de zor pe scaunul lui. Din când în când, deschidea ochii somnoroși, privind spre cei doi, ca un spion. Părea că vrea să învețe și el lecțiile zeului... -Daago... Daago sună bine, își întrerupse, brusc, Antal, discursul. -Ce? întrebă Talestri
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
avusese cel puțin un complice. Putea fi Nicolae, Penea sau oricare altul. În noaptea ce a urmat a lucrat mai mult ca oricând la matematică, în biroul comandantului de pluton. Atunci când cel aflat în serviciul de planton a început să moțăie, l-a trimis la culcare asigurându-l că va sta el de veghe. Nefiind prima dată când făcea acest lucru nu a dat nimic de bănuit. Pentru a-și îndeplini obligația asumată, de a veghea somnul celorlalți, a inspectat în
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
să vadă ultima inimă de la dumnezeu citire, în formă de cruce... te porți cu mine ca o femeie de rând ce-și scoală bărbatul, ca să-l trimită în zori la serviciu, iar eu atât ce-aș mai vrea să mai moțăi să mai stau cu tine o oră în pat, vreo două, sau trei, ori poate un veac, să crape tot pibul ăsta care nu mai ajunge la muritorii noștri de țară să ne luăm și noi un concediu, să plecăm
TU EŞTI ÎNAINTE DE TOATE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365169_a_366498]
-
atrage atenția, determinând-ul să iasă afară în gerul ce crăpa pietrele. Nea Ghiță zis “Mami” după cum se adresa el fiecărui interlocutor, fost electromecanic la farul “Verde” trecut de șaptezeci de ani, păzea de ani de zile această clădire. Acum moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și-și puse întrebarea: “Cine putea să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
preerie trist și sălbatic. - Mai potolește-te o dată, mexicanule!, se auzi vocea unui yankeu de la una din mesele unde se măsluiau la mare știință cărțile de joc. Abia pe la orele patru dimineața salonul rămase gol. Pe jumătate treaz, pe jumătate moțăind, domnul Forest ieși de după tejghea și trase grilajul de la intrare în urma yankeilor. Știa el ce știa. Se mai găsea câte-un nebun să-i vină poftă de băut pe la cinci dimineața. După ce încuie banii în seif și puse cheia la
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
a venit barza Locul II- Mahmoud Djamal luna printre nori - pe chipul fetei voalul fluturat de vânt Locul III - Livia Ciupav ultimele flori ale prunului uscat - fulgii din martie Mențiune - Henriette Berge tropote de cai - în vechiul cuib al berzei moțăie luna Etapa 70 - 23 III 2009 Locul I - Corneliu Beldiman intersecție - o fată cu zambile și ultimii fulgi Locul II - Ioan Marinescu-Puiu Vrabia moartă - în palma copilului mălai și vise Locul III - Valeria Tamaș Nimeni pe drum - sub clar de
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
pacient accidentat. Apoi ieși în stradă. Nu știa încotro s-o ia. Întrebă unde este gara. Află că este la trei străzi spre stânga și porni pe jos. Acolo rămase până dimineața, în sala de așteptare. Deși cei câțiva călători moțăiau, el nu nu dormi deloc. Își făcu fel de fel de scenarii. Trebuia să iasă cumva la liman. Mai întâi urma să ajungă la Zăvoaia, însă avea nevoie de bani. Se oferi să care bagajele unei doamne care îi întinse
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
la realele ei evoluții întru luarea în posesie a adevărului pînă în cele mai mici detalii ale conținutului fără formă și ale formei fără conținut, subtilități greu de înțeles în materialitatea conștientă imediată. Zilele treceau, lunile treceau, Iganțio începuse să moțăie, aflase prea multe și cunoșterea i se părea de la o vreme o pierdere a speranței de luptă împotriva timpului, mai umbla prin sat, își vizita prietenii și vecinii, apoi se retrăgea în sanctuarul lui și respira cu nesaț straturile de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]