13,140 matches
-
accelerat prin participarea la cicluri istorice atât de diferite. O carte de raftul întâi, cu toate denivelările ei, pe care patru veritabili exponenți ai unei generații născute prin decret au scris-o fiecare în parte și toți împreună. Un colectivism ,moale", acceptabil, viabil. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici, Ed. Polirom, Iași, 2004, 464 p.
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
practică un comerț cît se poate de standardizat, cuvîntul creează atmosferă locală. Nu pare un rezultat al cursurilor de marketing sau al traducerilor din engleză: dimpotrivă, e mai curînd un ecou stabil al comerțului tradițional, cu țuiculiță, mititei și icrișoare moi. Pe de altă parte, și fără glumă, apariția unei asemenea forme nu e accidentală și nici aberantă: atitudinea comunicativă, strategia conversațională pe care o relevă este cît se poate de coerentă - și, dacă nu universală, în orice caz transculturală. Cel
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
duce la târg să scape de el: îl schimbă pe o capră, capra pe o gâscă, iar gâsca pe un cocoș roșu - după modelul transparent al lui Dănilă Prepeleac. Sărăcia nu produce decât... prostie (și reciproca e la fel de adevărată). ,Moldoveanul moale" nu are șanse să devină un comerciant tare, dacă nu e nici măcar un țăran de ispravă. Alte întâmplări completează comedia vieții la țară: somnul pe săturate al moldoveanului, mersul anevoie la munca în colhoz, birocrația sovietului sătesc. Asistăm la nenumărate
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
vaporoase ca niște pleureze. Un peisaj de Claude Monet, un acvariu mic cu peștișori colorați. Stăm la o măsuță retrasă. Sîntem despărțiți de restul lumii. E ca într-un separeu. Aici lumina nu vine decît de la lumînări. E o penumbră moale ca o pisică de angora. Cele două pahare de vin franțuzesc dintre noi așteaptă. Nu se grăbesc. Și vocea lui Edith Piaf: ŤJe ne regrette rienť. Sîntem la Paris? Privirile - două țigări care se aprind una de la alta. Cu el
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
manieră pseudo-naturalistă (semn că nuvelele și-așteaptă rîndul pe undeva...). Ceilalți sînt mai curînd niște fantoșe. Ale unui autor care i-a născut cam debili nu, cum s-ar putea înțelege, ale lui Tamburin. În ce-l privește, satira este moale și România damă bună. De fapt, nici nu-și dă foarte tare în petic: mai îndoapă niște cerșetori lihniți cu discursuri de azil, mai taie niște capete, care tot deschid gura și după aceea, mai scrie cîte ceva. Un bufon
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
Apolodor se înconjoară de un decor mirific și își satisface în tihnă toate dorințele imaginabile: Acum vorbea la telefon/ Din camera cu jucării,/ Avea vreo cinci cofetării,/ Trăgea cu pușca de salon,/ Fuma numai țigări de foi,/ Stătea pe canapele moi,/ Mînca betel și ananas/ Și nu-i mai ajungeai la nas.../ La o plimbare cît de mică/ El, hopa în elicopter!" (§ 27). Mirajul raiului pe pămînt eclipsează pe de-a întregul scopul inițial al călătoriei, transformarea lăuntrică a pelerinului de
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
interminabile, alternanța ostentativă a vocilor și a perspectivelor, în afara cronologiei, linearitatea textelor naiv autoreferențiale, punctuația redusă exclusiv la cele trei puncte și stilistica neîngrijită, totul pe un fond epic sărac, îngreunau inutil lectura și nu m-au convins. În Zidul moale nu se desparte cu totul de formula narativă a volumului precedent, dar e evident că Adrian Buz scrie acum mai matur. Cele șase proze ale volumului nu sunt toate inedite. Be Cool Honey-Bunny și Iugoslavia, mon amour (acum cu titlul
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
de a face literatură, diferit de al colegilor săi de generație, printr-o ambiție de a evita facilul demnă de apreciat în sine, dar care se află încă în căutarea unei proze cu ceva mai mult impact. Adrian Buz, Zidul moale, proze, Prefață de Daniel Cristea-Enache, Editura Polirom, Iași, 2005, 200 p.
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
într-un argument mai lung decît se obișnuiește, cu iz de mărturisire, par detalii dintr-un atac de noapte. Între critică aproape sincronă a receptărilor, mai detașate ori mai pătimașe, datorate, deopotrivă, "observatorilor" și "beligeranților" și creionare cu mînă/mină moale a unor frotaje după efigii în curs de fixare, preliminariile lui Chioaru ascund, nu suficient de abil, manifestele de altădată, îmbătrînite cu douăzeci de ani. Generația care a schimbat la tour d'ivoire pe tour de veille trece din nou
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
de azi, în pardesie lungi - și gradele lor de vinovăție. Le străbatem spre Medeea și de acolo înspre noi, dus-întors, dus-întors. Textul cunoscut al lui Euripide este comprimat, replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete - EII, OII, MOII, MEII, FIIO - un tip de limbaj, altfel decît în Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
gâlgâind fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o insectă uriașă cu aripi grele și în cele din urmă o vietate mare, moale, căzând în somn în liniște în moarte." (pp. 340-341). Senzaționalul scenei, latura ei spectaculară beneficiază și de acest prezent cald al relatării care, cu toate spasmele muribundului, face lucrurile mai vii. Moartea lui Zota, prinsă "în direct", are asupra celorlalți
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și care,/ înlăcrimate de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul/ al unei pânze de păianjen/ înfiorând pădurile și deșertul." Însă finalul, definitoriu pentru stilistica și simbolistica lui Ion Mircea, pe exact această linie a (co)relației mamă-fiu, e cu adevărat antologic: "acum eram la subsuoara mamei. un cristal
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
n-au apucat să trăiască mai nimic, părelnic rubiconzi și sangvinici, de fapt deșirați și subțiri ca nălucile. O mahala de multe feluri, Ersatz urban, sentimental, de (peri)ferie vieneză, de București din Mitteleuropa trăiește în gesturile lor largi și moi, de fanți obosiți, cu daraveri și boccele. E lumea chiriașilor clorotici, sub stratul de pudră, visînd la proprietărese încă "bine", la amoruri aseptice și mecanice. Viața lor, din Bagaj... și din Pensiunea doamnei Pipersberg, romane înseriate, primul apărut în 1934
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuși deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX, apoi o-nchide. Că era țăran. Oricîte exemple de intelectuali ai căuta, pînă și hibrizi ca cioplitorul, vezi că nu-s consecvenți, se agită, sînt moi etc. Așa că poporul trebuie condus spre elogiul mitocanului. (Pe care îl susținea în urmă cu vreo opt ani Răzvan Teodorescu la televizor, în timp ce-o rază de reflector îi scînteia în păr.) Lenin n-a murit. Deși emulatul său
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
lucrurile par destul de clare: după ce s-a mîntuit de povara civilă a căsătoriei, sufletul ei, așa, delicat și invizibil cum e el, pare a o trage, în pofida trupului greoi și îndărătnic, direct către taina hierofaniei, cu alte cuvinte către penumbrele moi și aromate ale chiliei. Dacă presupunerea mea se va adeveri, am scăpat amîndoi, adică și eu, și Andreea: Eu, de suspiciunea misoginiei, pentru că nu se cuvine să freamăți în vecinătatea unei sfinte, fie ea și incipientă, Dînsa, ca să mă exprim
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
bună, cea mai credibilă, dătătoare de succes? Să fi mers dinspre valorile sigure, incontestabile, dinspre nucleul dur sau sâmburele fructului (care e canonul), spre valorile ce nu întrunesc încă unanimitatea (nici măcar majoritatea) voturilor criticii și ale conștiinței publice, spre partea moale a fructului, unde se pregăteau surprizele de opțiuni din câmpul apropiat al contemporaneității. Să fi început cu Eminescu și Caragiale sau cu Doinaș, Sorescu, D. R. Popescu și Breban (ultimul nume există pe lista monografiilor redactate), în nici un caz cu
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
pe ogorul criticii și eseisticii noastre muzicale, sumedenie de sâmburi din care anevoie crește câte un fruct. Dar că și în acest peisaj tipizat, standardizat, alcătuit din cartiere de cronicari în uniforme, cu ochelari și pixuri din lemn de esență moale, vocația formelor deschise, a cadențelor solistice ori a pasajelor virtuoze se poate impune, chiar cu obstinație. Vocația lui Valentin Petculescu este să poarte adevărul la vedere. Jocul lui cu vorbele scrise este guvernat de acel gen satiric, ce aduce cu
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
Emil Brumaru Să ne iubim în pălării de fetru, În solnițe cu fluturi moi, sub masă, Pe pătrunjei și țelini ca finetul, Lîngă oglinzi cu căptușeala groasă. Și iscălind legume și tratate De-aromă pentru viața noastră-ntreagă, Oh, să ne tăvălim în puritate, În aur matlasat și-n rouă vagă. Iar seara, durdulii
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8958_a_10283]
-
Emil Brumaru Nu-mi arunca cercelul tău în suflet ( M-aș prăbuși sub greutatea lui!) Ci dulci frînghii cu noduri parfumate, Din rochii împletite, să mă sui, Preacredincios, la gura ta de carne În care fructul moale-i omorît, La părul ce-ți atîrnă ca paingii Din turnuri de cetate peste gît, La sînii albi întemeind religii Ce-n nici un pergament descrise nu-s, Cu fragede minuni de rotunjime Și Înălțări la cer, precum Isus!
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9050_a_10375]
-
Conului Alecu Marghiloman. Orice învârtit de talia unui Costea Bratu din Fundulea poate conduce România. După dejun, mă-ntorc spre capul Podului la maestrul Gică Hristescu, cel care mi-a croit fracul. Aleg pentru costum o stofă englezească, ușoară și moale ca foaia tutunului de pipă. Asortez la culoare și o pereche de pantofi din pânză văzuți la Tănase Dumitrescu, pe Doamnei. 26 februarie. Mă îmbrac în tipic matinal, pun culori deschise, cobor scara; cu motanul înaintea mea. Mic dejun clasic
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Emil Brumaru Dacă mi-ai dat atîta frumusețe, De ce mi-o iei, tu, îngere,-napoi? Cum de te lasă gîndurile moi Să-mi vrei sfîrșitul? Cine-o să-ți învețe Mereu aureola pe de rost? Și cine fulgii de pe piept o să-ți mîngîie? Și cine o să-ți tînguie-n tămîie Sfințenia și-n preajm-o să-ți rămîie Cu trupu-i omenesc drept
Dacă mi-ai dat... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8931_a_10256]
-
Emil Brumaru Pe-un vas cu pînze-nflăcărate Mă întorceam voios din Indii. Aveam în cală dulci granate Și butoiașe moi cu stridii. Îmi învățasem echipajul, Format din vechi motani de mare, Să cînte, cînd creștea tangajul, Tangouri de îmbărbătare. Dar cînd a fost să facem cotul La Capul Bunelor Speranțe La pror-a început complotul Și am primit în cap trei
Povestea corăbierului galant by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9289_a_10614]
-
Ce Ignat divin! Ce plugușor În adâncul ființei din lucruri, ce buhai zgomotos de-ntristare, cu Bădița Traian, cu Vicleimul ascuns, cu irozi fulguiți, strânși laolaltă Într-un bulgăre de zăpadă. Sub mantia albă, strălucitoare de cântec, covoare albe și moi lingușesc iazul de oglindă al vieții! Ce frumoasă ești viață, cu mijlocul strâns În bete de dor! Îngerește-mă, Clipă, mai fă-mă odată Atotziditor! Acum, zăpada, ca un ocean de ninsoare mă năpădește, ca fiorul absenței de tine, dragoste
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
de vișine, cireșe raportat la masa fructelor în sirop; 15 % din fructe cu aspect stafidit și 0,5% sâmburi de struguri, raportat la masa fructelor în sirop; la dulceața de gutui nu se admite prezenta casei seminale; Consistentă fructelor Fructe moi nedestrămate, bine pătrunse cu sirop; Pentru dulceața de mure sau zmeura se admit fructe destrămate maximum 25%, iar pentru celelalte dulcețuri 10%. Culoarea fructelor Fructe de culoare apropiată , caracteristică varietății și cât mai apropiată de cea naturală. Aspectul siropului Lichid
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
vieri și de la porci înainte de trecerea a cel puțin 6 luni după castrare sau de la scroafe în gestație avansată. Masă minină a porcilor de tăiere trebuie să fie de 90 kg. Carnea trebuie scoasă de pe oase, curățata de: ganglioni, slănina moale, aponevroze, tendoane, cartilaje, si de cordoanele vasculare - nervoase mari. Carnea va fi tăiată în bucăți de circa 40 g. Pentru gelificarea conținutului recipientelor se admite un adaos de maximum 3% gelatina alimentară sau maximum 5% sorici sau tendoane peste masă
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]