1,595 matches
-
cum prezinți lucrurile, să nu mă șifonezi. — Stai liniștit, doar mă cunoști. — Tocmai că te cunosc. Gérard râde ca de-o glumă bună și încearcă să încheie convorbirea: Rămânem în contact. — Stai puțin, îl oprește Clovis. Știi și cum o să moară? — Pe neașteptate, îi citește Gérard din carnețel. — Mersi pentru pont, mai spune inspectorul și închide. Gérard închide și el telefonul și se apucă să și scrie textul cu care va intra în direct, la ora 11. E ora 9.40
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Clément? — Nu pe mine trebuie să mă ajutați. Pe conaționalul dumneavoastră, Lionel Frunza. Anghel se lasă cu scaunul pe spate și râde superior. — Istoria aia cretină cu trei bețivi cărora le-a prezis o țigancă, pardon, o clarvăzătoare c-o să moară? Iertați-mă - se uită din nou ostentativ pe cartea de vizită, ca să-i arate francezului că nu e demn să-și încarce memoria cu numele lui -, domnule Clément, dar n-am fost instruiți de Ministerul de Externe cum să-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ironizează la greu: Ce-ar putea să facă împotriva destinului? Domnule producător TV - așa scria pe cartea de vizită a lui Gérard -, vă înțeleg că sunteți în pană de subiecte, dar ăsta chiar nu e un subiect. Și dac-o să moară? nu lasă Gérard să-i scape subiectul. Atunci o să devină un subiect, îi arată Anghel că se pricepe. Gérard simte că a venit momentul să fie agresiv: — Și dacă cei opt mii de simpatizanți ai lui Lionel din toată Franța
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
glas. — Știe dracu’ ce-au fost, ție tot nu-ți mai pasă! Ești suspectul ideal: ai fost prieten cu ei, ești imigrant. Ce zici, m-ajuți? Lionel e cam îndoit. Clovis prea l-a luat pe nepregătite: după ce că n-o să moară francez, să moară criminal în serie — Să vă dau acum o declarație? Și dacă nu mor? — M-am gândit și la ipoteza asta, că nu degeaba sunt polițist. Uite cum facem: scrii declarația duminică, dar vezi să scrii ceva ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vreunul - nu-și ține banii în această bancă. Și-i ține în Elveția, ca toată lumea de bună-credință. Lionel mai are trei per soane în față. Se întreabă dacă nu face o prostie că-și lichidează contul. Și dacă n-o să moară duminică? Dacă n-o să moară, o să-și deschidă un alt cont la o altă bancă. Când o să vadă la noua bancă suma cu care-și va deschide contul, o să-l trateze ca pe un VIP. Îi vine rândul. Funcționara se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în această bancă. Și-i ține în Elveția, ca toată lumea de bună-credință. Lionel mai are trei per soane în față. Se întreabă dacă nu face o prostie că-și lichidează contul. Și dacă n-o să moară duminică? Dacă n-o să moară, o să-și deschidă un alt cont la o altă bancă. Când o să vadă la noua bancă suma cu care-și va deschide contul, o să-l trateze ca pe un VIP. Îi vine rândul. Funcționara se uită la mutra lui de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
uitat că martirul bulgar avea asupra lui 30 000 de euro? — Înțeleg că monumentul se ridică din banii lui Kiril? — Păi din ai cui? se miră Gérard. Bugetul primăriei a fost votat anul trecut. Cine putea să prevadă c-o să moară Kiril? — Esmé. Esmé nu e consilier municipal. — Cum se cheamă monumentul? — Monumentul Imigrantului Necunoscut. O să fie o statuie. S-a făcut un concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spre el. Didier e gata să scape cutia în încercarea de-a ridica mâinile deasupra capului. Individul pare ușor încurcat de poziția în care a fost surprins. Didier începe să creadă că a fost confundat cu Lionel și că o să moară în locul lui. Individul se scoală, își verifică pistolul, îl vâră în toc și se apropie de Didier. Didier a băgat-o pe mânecă. Vede înaintea ochilor scurta lui viață derulându-se în pas alergător. După funera l i i f
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
caviar și roquefort. Frumoase vremuri! Azi, numai parlamentarii și guvernanții Îsi mai permit așa ceva și nici ei, zi de zi... Dar pe vremea aceea marii scriitori erau bine plătiți; nu-și consumau neuronii cu ce vor face mâine, ca să nu moară de foame! Nici nu erau siliți să-și Înființeze SRL-uri și să-și piardă timpul cu afaceri oneroase! La interval de numai cîteva zile, teatrul românesc a pierdut doi vechi slujitori ai săi: Paul Everac și Liviu Ciulei. Ironică
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dintre cei mai mari directori ai mișcării teatrale naționale!), Tudor Mușatescu, Ioan Massoff (istoricul cel mai serios al teatrului românesc, tras din părinții...Henry și Rașela!), Colea Răutu, Valentin Silvestru (căruia o vrăjitoare din Spania i-a spus că o să moară la 72 de ani, În plină stradă: așa a fost!); Radu Beligan, Liviu Ciulei (care au privilegiul de-a jalona și secolul acesta!) ș.a. Despre toți marii creatori ai secolului XX, domnul Focșa ne spune că nu au avut un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să nu-și țină coada sus? Dumnealui, după ce că-i mănâncă rațele din traistă, are alte trebi acu'! Se teme ca nu care cumva să-și prăpădească Florica galoanele dac-a face și la noi un capăt de treabă... ISPAS: Ho, moară neferecată, stai pe loc! Bre, tu una, ea zece. Tu două, ea nouăzeci și nouă! Ajungă-ți că n-am tihnă de răul tău nici noaptea; că te trezești din somn când nici cu gândul nu gândești, și-odată-ncepi cu mirările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în frică și dragoste de Dumnezeu, Unicul care a ajutat-o să treacă prin toate încercările vieții. Înainte de a trece la cele veșnice, a stat câteva zile la pat. Vecinele veneau toate pe rând și stăteau cu ea, ca să nu moară fără lumină. Se îngrijea de ea o vecină, căreia îi lăsase moștenire casa. Își prevăzuse momentul când urma să moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca azi seară”. Și așa a fost. Seara s-au adunat mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde alergam jucându-ne de-a prinsa, un grajd imens plin cu animale și două slugi, Hilip Bulbacul și Grafira Rotundu, care le îngrijeau, o moară de măcinat făină de porumb, situată pe cursul râului Moldova, vreo 50 de prăjini teren arabil și grădină. În Dealul Runc și pe Doabra i-au rămas bunicii Ilinca 40 de fălci de teren fânaț, pășune și pădure, un bordei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se uită împrejur. — E liniște azi. — Pe Miha au dus-o la mare. — Tavi și Ovi sunt pictați pe față și nu au voie afară. — Eu am fost pictat câteva zile, apoi mi-a trecut. — Eu nu am fost. O să moară? — Numai dacă te scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu ea în gând de atâtea ori. Atunci înlemnise și nu mai fusese în stare să urmărească filmul fără să întindă mâna și să-i mângâie imaginar părul. Voia să-i fie în preajmă ca să o poată salva oricând, ca să moară pentru ea asemenea unei muște strivite în treacăt de vârful unui pantof. Pentru Laura a fost atunci vara în care a început să îl iubească altfel. Iar eu stăteam în partea mea de balcon și doream să o salvez și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată șatra! - Spui mata așa, că nu te afli în poziția noastră, și făcu un gest discret prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
strig, guvernului, căruia i te-ai adresat: nu-l eutanasia! Nici vreun alt ajutor nu-i acorda! Lăsați-l să se descurce singur! Cum, singur și-a făcut-o, cu propria mână, și prin propria obișnuință. De foame nu o să moară. Iată: a sosit primăvara, ies urzicile, bureții și ciupercile. Acuși cresc guliile. Să se descurce! Să supravețuiască, atâta cât va mai putea.De-acolo-ncolo-drum bun! Discreția -ROMAN Discreția nu prea era cunoscută prin împrejurimi. Mai cunoscut era Discret pe atunci, un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
jos, de pe trotuar. Ea l-a privit de dincolo de geam și i sa părut că ceva nu e n regulă. În consecință, nu ia răspuns. Furios, eroul, a alergat acasă la el. și - a tras un foc în cap. Ca să moară, dar, n-a murit,însă, nici mult nu mai avea. S-au alarmat vecinii. S-au adunat. L-au dus la spital. Vocile poporului: vai, tocmai el, polițistul nostru cel viteaz, și scump, măi-măi ... Da, tocmai el! De ce, oare? Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mititica se împiedica în picioarele lui și căzu. Mai bine că se întîmplase așa. De după colț apăru și bunica. În mână, cu o pasăre pe care tocmai o tăiase, care încă i se zbătea, înainte de a o fi aruncat, ca să moară, după datină. Dragoslav se repezi asupra ei. Ea ridică pasărea în sus, ca să se apere. Nereușind, însă, voi să se apere cu toporul. și-l pocni, cu tăișul, drept în mijlocul frunții. Aceasta i se despică asemeni uniu harbuz copt. Atacatorul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se ține de goange imbecile, în loc să-și vadă de ale lui. Mai bine discuta cu Ciucurel, să amâne nenorocita asta de dezinsecție." "Cu ăla nu-i dădea mâna." "Daaa! Un laș a fost de cân' îl știu, un laș o să moară. El e specialist în intrigi și limbi catifelate." "Eu, în locul lui, nici nu mi-aș mai bate capu' cu sforăriile astea din școală. Acum a ajuns și academician plin, vorba aia, la nici op'zeci de ani, și-a văzut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acolo în biblioteca orășenească, lumini dubioase, fără ca aceasta să fi fost descuiată de către cineva anume, sau că unul din milițienii paznici de noapte ai orașului chiar ar fi văzut într-o noapte, o stafie fără cap jucând singură table sau moară, la masa de lângă fereastra ce dă spre șosea, era dacă nu ceva nepalpabil, ceva ce se putea lua, la urma urmei, în discuție, cu atât mai mult cu cât bibliotecara Roji - femeie serioasă și formată la înalte școli de partid
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
exagerez, desigur - care l-ar putea preschimba într-o autohtonă, inconștientă, priveghere ceaușistă sau dejistă. Cu atât mai mult cu cât în corpul cărții, în povestea ei secționată nuvelistic, Brejnev însuși e prezent parcă doar - iertați-mi discretul cinism - ca să moară. El nu este propriu vorbind un personaj, ci o atmosferă, un mod de existență, o formă subtilă de legitimare. Dispariția lui fizică are tocmai darul de a clătina un mit infantil și nimic mai mult. Ceea ce contează, ceea ce rămâne e
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
de HP, fusese convins că din cauza lui Își pierduse vocea, pe vremea cînd era tînăr și visa să devină cîntăreț rock. Atunci, un imbecil i-a spus că e suspect de cancer laringian și că, dacă o să mai cînte, o să moară. CÎnd maiorul Smith păși În birou, colonelul zăcea cu capul pe masă, acoperindu-și fruntea cu palmele, ca s-o Încălzească. Luase mai multe aspirine, care Îi ameliorau pentru scurtă vreme starea, pînă cînd Începuse să-l doară și stomacul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ne-ar surîde schimbarea, dar nimic mai mult, de restul o să aibă ei grijă. — Nu-mi vine să cred că am ajuns într-un asemenea hal, spune Sena. — Fii liniștit că pe nimeni n-o să intereseze, că nimeni n-o să moară de rușine, o mînă spală pe alta, asta așa e de cînd e lumea, zice domnul Președinte. Singurul lucru pe care-l putem face e să luăm notițe cu atenție, ca mai tîrziu să putem dezlega misterul fără prea mari
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să luați o hotărîre finală. Am așteptat destul, zice Roja. Și tot nu s-a întîmplat nimic, nici după ce a curs atîta sînge. — în plus, dacă totul va fi făcut cu cap, vă garantez eu că toate pramatiile astea o să moară de oftică atunci cînd o să-și dea seama că în stradă s-au aflat și revoluționari pe bune, poate chiar eroi adevărați. — Eroi? Revoluționari? Unde? întrebă Roja, simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i se opresc în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]