364 matches
-
stat cu Tatham; operele nevîndute ale lui Blake au rămas astfel în mîinile lui Tatham, care, potrivit unor relatări, ar fi distrus multe dintre ele. *1831 Apare volumul Poems de E.A. Poe. ¶ Apare Le Rouge et le Noir de Stendhal. ¶ Moare Hegel. III. NOTĂ PRIVIND MOȘTENIREA CRITICĂ A LUI WILLIAM BLAKE Poezia lui William Blake a fost ignorată de publicul larg pînă după moartea sa. Se știe însă că poeți, critici și artiști de marcă precum S.T. Coleridge, W. Wordsworth, R.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
inflexibil: Dogele înmânează coroană și inelul dogal. Lucreția sosește la timp pentru a-l însoți afară din Palat în timp ce clopotele de la Sân Marco încep să bată. Loredano vine să-i spună că Malipiero este noul Doge. La această veste bătrânul moare. Loredano remarcă cu satisfacție Pagato oră sono! (Acum mă simt răsplătit) Principalele arii din opera I due Foscari Cavatina Dal più remoto esilio - din actul I, tabloul 1 Rezumat : Jacopo fusese exilat din Veneția, dar a fost din nou adus
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și unu care nu ține... Gh. P. unu: Ei, care-i? Gh. P. doi: ...ăla care ține regim o să moară oleacă mai sănătos... Gh. P. unu: Ei, ai să rîzi, da ăla care ține regim, măcar, nu se chinuie pînă moare... Gh. P. doi: Dar nici nu trăiește... Gh. P. unu: Oricum, trăiește... Gh. P. doi: Ei, acest să trăiești oricum, numai să trăiești, e păcatul și rușinea vieții noastre... Gh. P. unu: ...Chiar mă întrebam dacă pe lîngă pîrjoluțe nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și de-a moartea... Ne mai distrăm și noi... Preotul: Nu-i frumos... nu-i creștinește... Și tu, măi Ionică, de ce?! Și mai ții și cartea...! Groparul: Părinte... m-am lăsat furat de evenimente... N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
singur) 2. ARBORE, MAIO 3. ARBORE, MIRA 4. PRECEDINȚII, ȘTEFAN, LUME (supliciul) 5. ȘTEFAN, MIRA ACT. V 1. MAIO, PETRU (se ascunde în tron) 2. Cortegiu. Cununie. Vuiet afară Lumea iese. Mira-n rugăciune. 3. MIRA, PETRU 4. MIRA, ȘTEFAN (moare) 5. MIRA (singură) 6. MIRA, MAIO 7. MIRA (singură puțin) 8. MIRA, PETRU, LUME ACT. V După ce Petru a lăsat-o într-o turburare asemenea nebuniei, ea toarnă în potirul cu comunicare veninul ce-i dedese tată-său într-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
parte din trusa vreunui vraci român, așa cum a fost descris de Tudor Arghezi în poemul Vraciul (volumul Cuvinte potrivite, 1927) : în farmacia mea atotlecuitoare Aleanuri am la chinurile-abia simțite, Misterioase și nemaitămăduite, Pe când prin jur se naște lumea șubredă și moare (159). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, termenul afion era atât de înrădăcinat în lexicul limbii populare, încât era folosit pentru a descrie caracteristicile altor droguri. Într-un vechi text românesc despre Asia, De obște Gheografia, tradus la Iași (în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
simplu nu s-au mai născut, răspunse împăratul cu sinceritate. Noi putem controla.nașterea urmașilor... - Părinții spun voi mult înțelept sunteți. Ei nasc alți părinți în fiecare an... - Și ce se întîmplă cu ei? - Ei transformat bahlah, până când părinte decide moare. Asta mare suferință transformat copil de părinte în bahlah. Împăratul știa că bahlah era denumirea pe care o folosea Zuul pentru lucrătorii zeți. Era clar că mătcile nu-și puteau controla nașterile și atunci își transformau puii în lucrători lipsiți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alții 200 de zile pe an, iar ai noștri doar 12 conform Regulamentului Organic (cel puțin așa era stabilit formal), primii trăiesc totuși mai bine. Explicația: niciunuia dintre ceilalți "nu-i lipsește din auzul urechii, de cum se naște și până moare, cuvintele: ado bani! cu felurimi de mijloace prefăcute, în auzire numai drepte" (Golescu, 1963: 50). Altfel spus, impozite aberante, plătite doar de cei săraci, nedreptate, împilare, lipsă de cultură și educație. Toate acestea pe fondul unei conduceri despotice, lipsită complet
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
stoicilor sau ale epicurienilor. Simultan cu apariția acestor isterici ai conceptului, gânditori autentici ca Seneca, Epictet, Plutarh continuă să-și vadă liniștit de treabă. Dar nu pentru multă vreme... Epoca se caracterizează printr-un mixaj inedit de civilizații: cea veche moare fără a fi conștientă de acest fapt, o alta nouă se pregătește să ia puterea, cu aceeași senină ignoranță. Pe de o parte Atena și Roma, pe de alta - Ierusalimul și Bizanțul. Pericle versus Constantin, Aristotel contra Tertulian, democrația agorei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
edificarea viziunii sale asupra lumii. 3. Elogiul gălbenușului de ou. Marsilio Ficino își arde așadar lucrarea sa despre Lucrețiu și uită de cartea lui despre plăcere. Apoi experimentează bucuria creștină a veniturile canonice catolice florentine. Când protectorul său Lorenzo Magnificul moare, el are înțelepciunea de a se retrage la țară și duce o existență în general destul de apropiată de un epicurism bine înțeles. Ca cititor probabil al Vieții solitare, acest excelent breviar al lui Petrarca, mai epicurian decât s-ar părea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a face din necesitate o virtute, în a te integra în mersul natural al lucrurilor și a nu te răzvrăti împotriva unui fenomen asupra căreia nu ai nicio putere - stoicismul imperial va reține această lecție. Totul se naște, așadar totul moare, ar fi o nebunie să nu accepți eterna reîntoarcere a acestei legi a naturii și să nu te pregătești pentru sfîrșit. Oamenii trăiesc ca și cum n-ar trebui să moară niciodată, aici e problema. Venus conduce balul, dar nici Marte nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un post bun și de a avea o soție pe care o adoră, și a lui Iosif Moga, prietenul său mai tânăr, cu veleități de scriitor. Atrasă de acesta din urmă, Lucia își abandonează soțul, dar după un timp infidela moare, iar seducătorul ei se însoară cu o Elena, care îi dăruiește un băiat. Suportul literarității e realismul minuțios, veracitatea scenelor de existență obișnuită, cotidiană. Cel de-al treilea roman, Muntele de pietate (1983), amintește de literatura „micului fapt adevărat” produsă
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
Mircea Malița, București, 1977 (în colaborare cu Dumitru Nicolae); Nikos Kranidiotis, Antologie lirică, București, 1976 (în colaborare cu Antița Augustopoulos-Jucan); Evanghellos Averoff-Tossizza, Porumbeii, cu ilustrații de C. Piliuță, București, 1976; Dimos Rendis, Reîntâlnire, pref. trad., București, 1978; Sreten Asanović, Frumoasa moare, pref. trad., București, 1978; Odysseas Elytis, Variațiuni pe o rază, pref. trad., București, 1980 (în colaborare cu Ecaterina Sismanoglu și Dimos Rendis); Florica Ștefan, Pâinea de dimineață, pref. trad., București, 1982; Melancolia Egeei, pref. trad., București, 1987; Rigas Velestinlis, Scrieri
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
merite militare, e înălțat la gradul de mareșal, titlu pe care nu-1 mai dobândise nimeni după căderea Monarhiei. Îmbătrânit, pocăit, înțelegîndu-și greșelile și asistând cu mirare la încercările de refacere a mitului său din 1917 și 1926 - Gomes da Costa moare în 1929 și este înmormîntat cu funerarii naționale... În după amiaza zilei de 9 iulie generalul Oscar Carmona dădea publicității lista noului guvern prezidat de el. La Finanțe era numit generalul Sinel de Cordes. După cum era și de așteptat, transformarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și, desprinzându-se de gard, se Îndreptau spre cârciuma lui Ițco.. Mașa era vestită pentru murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un drum lung. La picioarele sale era așezată o valijoară neagră, care părea extrem de grea. Mașa se aștepta să-l vadă mahmur, după ce dăduse pe gât atâta horilcă. Ba chiar se gândise să-i scoată din beci un castron de moare de varză, amestecată cu cea de mere acre. Rețeta aceasta o știa de la babulea și, de fiecare dată când Onisei bolea după o noapte de beție, Îi punea la căpătâi o Întreagă oală. Moarea Însă trebuia și ea stinsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scoată din beci un castron de moare de varză, amestecată cu cea de mere acre. Rețeta aceasta o știa de la babulea și, de fiecare dată când Onisei bolea după o noapte de beție, Îi punea la căpătâi o Întreagă oală. Moarea Însă trebuia și ea stinsă cu ceva. Un păhărel de agheasmă Îl punea pe Onisei cu totul pe picioare. Vizitatorul din alte galaxii părea Însă complet refăcut. ‚,Pesemne, Își spuse Mașa, s-o fi dres cu sticla de horilcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe gât borcanul de spirt Îndoit cu moare și cu o voce răgușită conchise: „Doamnele, desigur, nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind greu ceva care parcă-i sta în gât; părinte!... vină degrabă! — Ce-i, Petrache? ce-i, omule? întrebă părintele Ștefan, oprindu-se mirat și așezându-și cu grijă cârja dinainte. —Părinte! degrabă, părinte! că moare... — Cine moare, omule? strigă părintele, răsuflând ușurat; vină-ți în fire, Petrache! unde? cine? —Vină degrabă, iacătă-l-ăi!... Petrache își șterse năucit sudoarea de pe frunte, se întoarse și năvăli în crâșmă. Părintele Ștefan se luă după el. Străinul sta întins, nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la mine, și eu o iertam. Da’ de-acu n-o mai iert. I-am spus. Ș-acu mă port altfel cu dânsa... Las’ că și nainte tot așa mă purtam... Am șmotrit-o eu de multe ori... Cunosc eu moarea femeilor, ce crezi mata!... Și Dragoș își duse dreapta la gură și începu să râdă înfundat, vesel. —He-he! zise el. Ce bătăi i-am tras, uite, cu harapnicul! Când o ardeam, se întindea pe jos și se zvârcolea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbat scund, zvelt, înfășurat într-o paenula de lână. În urma lui mergea un servitor care ducea un sac mare. — Proculus! Errius Sartorius sări în picioare și veni în întâmpinarea maestrului. — Proculus... Moare, zise, arătând spre Antonius. Uită-te la el... Moare... — De ce crezi că am venit tocmai de la Pietas Iulia? Proculus se aplecă deasupra lui Antonius. — Da... Da... Îi pipăi mâinile și încheieturile, îi descheie haina și-i puse o mână pe piept. — Da..., zise din nou. Cu multă îndemânare, desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă imaginez făcînd altceva. VÎnzările se reduc de la an la an. Eu sînt optimist și Îmi spun că ceea ce urcă va coborî, iar ceea ce coboară, Într-o bună zi, va trebui să urce. Bea spune că arta de a citi moare Încetul cu Încetul, că e un ritual intim, că o carte e o oglindă și că nu putem găsi În ea decît ceea ce avem Înlăuntrul nostru, că atunci cînd citim ne folosim mintea și sufletul și că aceste bunuri sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pomenire. Și, cum așteptau ei acolo liniștiți, cei trei gropari mai descoperiseră ceva pe fundul uneia din gropi. Acel ceva Îi făcea să se tot Închine.) Mușu avea chef de spus povești „de pi la ei“. Spunea că dacă un moare vândut de un alt om, vânzătorul găsește În pâinea lui un cheag de sânge de forma inimii omului vândut. Așa s-o Întâmplat cu Horea - zicea el. Da’ tu dă unde știi, ai fost acolo? Noa, că vorbesc bătrânii. Zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nord-vest, după hartă, să mai ia niște lucruri, chiar mobilă, ca ceilalți refugiați, ca oamenii, nu? Mergem cu trenul, oprim trenul. Amintire-de-la-Iași: mere murate, cumpărate la piciorul vagonului, gust dulce-acrișor-verde și, În mâini: hârtie de jurnal, topită de zeamă, de moare, cleioasă. Ceva mai Încolo - nu știu unde, nu contează, oricum, nu e Mana noastră - ceva cu alarmaerian’. Sunt bune, la trenul refugiatului, alarmaerienele: ne oprim, coborâm din vagoane, să ne mai dezmorțim picioarele, să ne mai piară zgomotul din cap și bătutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]