911 matches
-
nu se mai repetase o poveste de iubire la fel de simplă și de tulburătoare. Niciodată frumusețea și iubirea nu se mai ivise... Orașul îl aruncase undeva la periferie, se zbătuse mereu să iasă deasupra dar totul fusese zadarnic, se bălăcea în mocirlă, acum el știa că ajunsese aproape de capătul virilității, că dincolo de starea de euforie alcoolică n-ar fi reușit să stea între patru pereți cu o femeie... De multe ori, când se întorcea acasă, la ore înaintate, obosit, deprimat, cu creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apă și-un pământ. Nu-i drept, nu-i uman, să bolborosim egal în același cazan de smoală. Tot ce spuneți ar fi veridic, ar fi perfect adevărat, dacă ne-ați prezenta și partea cealaltă, care trebuie să existe, antidotul mocirlei de care avem nevoie. Păi, așa, n-ar mai exista speranță, înțelegeți? Dacă mi-ați spune că este cineva, unul singur măcar în care să ne putem condensa încrederea noastră, iluzia noastră, da, aș înțelege și v-aș da dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întreb și eu, i-a răspuns și a privit-o cu dispreț. Pe urmă a avut o ridicare a bărbiei, un gest de mândrie la el, nelămurit. Ce mai este? Nu știu, mă întreb de ce continui să mă bălăcesc în mocirlă, m-am săturat de asigurări și dezmințiri, în tine nu pot să am nici o bază, ești mai rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din fizică, nu mă mai roade graba lucrurilor care trebuie făcute, nu trebuie făcut nimic, doar existat la modul privirii, urechii... ce tare a obosit sufletul meu și ce de minciună sleioasă, pe surâs strâmb din chip strâmb, umbli cu mocirla în jur și pe ce pui mâna se îmbolnăvește de tuse. O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap și o arunc moartă, pulsândă încă și cu voință, o lume a stresului, a alienării și a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
erau de fapt unul singur, se gîndește, s-au format cam în același timp, la scurtă vreme după ce s-a spart Mitingul. — Acum înțelegeți de ce am stat eu cuminte lipit de stîlpul ăla, preferînd să nu intru de bunăvoie în mocirla aia infectă? întreabă Dendé, amintindu-și de caietul său cu notițe. — O putem lua și în felul ăsta, se gîndește Gulie, de fapt n-a fost vorba de mai multe grupuri nici înainte și nici după formarea Baricadei. Diversiunea cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar etichete, interese oculte și hoție. Partidele și toate instituțiile statului sînt doar niște organizații banditești care fură și ucid sub acoperire legală. Restul sînt doar scorneli fabricate ca să acopere mizeria, și să inducă în eroare. Armata, marea lui dezamăgire, mocirla asta în care intrase, pata de care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tîrziu nici pentru asta, spune Gulie. — Război civil în România? E ca și cum ți-ai închipui că faci plajă la Polul Nord, spune Roja, ca să iasă război civil îți trebuie diversitate, iar în România totul este o apă și-un pămînt, o mocirlă uniformă. Uite că cine-și pune puțin mintea la contribuție găsește singur răspunsurile, spune Bătrînul. — Nu este nici o diferență între CPUN, FSN, PNL, PNȚ, ăsta-i adevărul, spune Dendé. Dacă după decembrie, la putere în locul feseniștilor ar fi venit democrații
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
conștiința necesității de a părăsi mlaștina pentru a trăi în plin soare. Și totuși frica de soare, de libertate și chiar de propriile posibilități ne împiedică să părăsim mediul nostru obișnuit. Această frică ne obligă să acceptăm imobilitatea, întunericul și mocirla. Astfel, cu fiecare zi care trece, ne afundăm din ce în ce mai mult în mlaștină. Cu fiecare zi petrecută în același mediu, ne este din ce în ce mai greu să îl părăsim. În consecință, oamenii își găsesc refugiul în a căuta mijloace cît mai eficace pentru
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
fiecare zi petrecută în același mediu, ne este din ce în ce mai greu să îl părăsim. În consecință, oamenii își găsesc refugiul în a căuta mijloace cît mai eficace pentru a îndepărta mirosul și a găsi preocupări plăcute care să facă scufundarea în mocirla vieții de zi cu zi cît mai suportabilă. Dar mai sînt și cei care știu că numai ei își pot lua soarta în propriile mîini pentru a ajunge să trăiască în ținuturi mai însorite". Suficiența și indolența împart oamenii în
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
va întîmpla, ci la cei care își asumă responsabilități conform talentelor pe care le au și de care se folosesc pentru a-și transpune visele în realitate. Sarcina noastră nu este să discutăm cam cum ar arăta o lume fără mocirlă, ci să ne asigurăm că ea va deveni realitate. Pentru aceasta, este nevoie de oameni integri, oameni care acționează conform promisiunilor pe care și le fac și care își transpun visele în realitate. FRICA ESTE RĂU SFETNIC Știți ce îi
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar nu-l aude nimeni. M-aș tîrÎ
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele care ni se impun nu sunt ale noastre. Sunt străine și false din toate punctele de vedere... ― Doamne, cât de puțin știu din cele ce ar trebui să știu!... Tu mai ai norocul să nu fi călcat Încă În mocirla plămădită de comuniști. Și bine ar fi să nu se Întâmple... Asta depinde numai de tine, Despi. Am speranța că vei rămâne mereu tu Însăți. Tu, cea cu spirit de om pus În slujba celor suferinzi, cărora să le aduci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dădea afară din crâșmă oricât ar fi arătat ceasul.. Numai să nu stai cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Hai, pramatie mică, zi-ne ce și cum cu bordelul, cu chestia aia de fitness, de-ai îmbârligat mințile cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că luntre și punte s-au făcut pentru cei ce se găseau cu puterea în mâini și că și-au vândut sufletul ambiției, călcându-și mândria în picioare și tăvălindu-o în mocirlă. Ei bine, toți acești clănțăi neînsemnați ar trebui neapărat să ia aminte că nu mi-am călcat niciodată și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile obținute prin acte de curaj și de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate în ea, parcă dorind să nu se înece, dar, totodată, îți refuză mâna pe care i-ai întins-o spre a-l salva, într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le stabilim pensiile alimentare, îi filmăm cînd merg la toaletă și, mai nou, îi „deconspirăm" ca foști colaboratori ai Securității! Avem fără îndoială o genă (națională) deviată, care nu ne lasă să ne bucurăm decît atunci cînd ajungem (cu toții) în mocirlă, cînd, la orizont, se văd luminile cețoase ale felinarelor roșii și se aud țipetele isterice ale mahalalei. Să ne mai mirăm oare că UEFA s-a aflat pe punctul de a ne interzice prezența în competițiile europene, pentru huliganism, iar
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
îi amețește. Dorința e mare. Cui îi pasă de noi? La începutul săptămînii, bombă: PSD, implicit PC, face Guvern cu PD-L, care nu zice nici "pîs" de UDMR. Numai puțin dacă s-ar derula filmul înapoi, ar țîșni injurii, mocirlă, venin, scuipături, injurii. Mă rog, tot arsenalul. Nu vor merge NICIODAT| împreună. Îi despart oceane și continente. Acum, zîmbete mulțumite, programe comune solide, înțelegere și armonie. Să rămînă povestea așa? Oricum, doamnelor și domnilor, un lucru e limpede. Îl știm
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]
-
rînd, la improvizarea unui stand de cărți pe marginea trotuarului și, în al doilea rînd, că și la temperaturi sub 0 grade aici nimeni n-o să-și piardă cheful să răscolească prin standurile de cărți încotoșmănit, în ciuda gheții și a mocirlei (oare românii nu au cunoscut interesul pentru lectură, nici standurile stradale de carte înainte de 1990? n. t.). 20. Ura Am răsuflat ușurat cînd lîngă unul care-și striga în gura mare ura: "Moarte țiganilor!", a apărut și un al doilea
Peter K. Wehrli - Deruta by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/7694_a_9019]
-
minor. E aspectul cel mai modest al producției în cauză: "Între Est și Vest / un tampon de azbest // Un copil născut din incest / S-ar putea ca acest // text impulsiv să fie un rest / de pe când jinduiam în arest // între mocirle și Everest / la coada vacii în Est" (28 iunie 1998). La capătul celălalt, marcat de un rictus de gravitate ce înlocuiește surîsul ca și de dimensiunea amplă a tabloului, apare o perspectivă coșmarescă a unui final de epocă, în imaginar
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
că în loc să căutăm de partea cui se află dreptatea, ocolim soluțiile, cum să facem și să depășim această situație care ne întoarce în negurile istoriei. Umorul in-volun-tar (dacă nu cumva bine chibzuit!) al referendumului ne afundă și mai mult în mocirlă. De ce nu apelul la Strasbourg, unde trudesc neobosiții noștri europarlamentari? La drept vorbind, sigur că există vinovați și ei nu trebuie căutați prea departe. Simplu ca lumina zilei. În starea jalnică de care-pe-care în care ne aflăm, cineva a găsit
"Dragă maidanezule"- scrisoare emoționantă a unui chirurg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70954_a_72279]
-
disperare s-o poată face! Adică ce? Să-și exerseze inteligența în jocuri intelectuale, combinînd și recombinînd fapte de cultură, într-o gratuitate grețoasă, lăsînd să treacă viața pe lingă ei, adîncind omul din ei într-o sufocantă mediocritate, în mocirla de dincolo de valorile reale ale vieții și de morală." (p. 29) Fidel gîndului de a nu face teorie ieftină pe seama unui fenomen care nu îngăduie poza retorică -propria moarte - Mirel Cană își descrie stările lăuntrice: de la disperarea dată de revelația
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
Președintele PSD, Victor Ponta, a declarat, marți, că "zoaiele" aruncate de Traian Băsescu nu îl mai ating și nu intenționează să coboare în mocirlă alături de președinte. "De ceva timp nu mă mai ating zoaiele aruncate de Traian Băsescu asupra tuturor și nu intenționez să cobor în mocirlă alături de el, pentru că în mocirlă Băsescu întotdeauna câștigă", a afirmat președintele PSD, citat de. El a adăugat
Ponta: Nu cobor în mocirlă alături de Băsescu. Banii de la vămi ajungeau la el () [Corola-journal/Journalistic/48933_a_50258]
-
marți, că "zoaiele" aruncate de Traian Băsescu nu îl mai ating și nu intenționează să coboare în mocirlă alături de președinte. "De ceva timp nu mă mai ating zoaiele aruncate de Traian Băsescu asupra tuturor și nu intenționez să cobor în mocirlă alături de el, pentru că în mocirlă Băsescu întotdeauna câștigă", a afirmat președintele PSD, citat de. El a adăugat că declarațiile lui Traian Băsescu referitoare la corupția din vămi îl indică pe acesta drept beneficiarul șpăgilor. Remarc faptul că prin declarațiile de
Ponta: Nu cobor în mocirlă alături de Băsescu. Banii de la vămi ajungeau la el () [Corola-journal/Journalistic/48933_a_50258]
-
Traian Băsescu nu îl mai ating și nu intenționează să coboare în mocirlă alături de președinte. "De ceva timp nu mă mai ating zoaiele aruncate de Traian Băsescu asupra tuturor și nu intenționez să cobor în mocirlă alături de el, pentru că în mocirlă Băsescu întotdeauna câștigă", a afirmat președintele PSD, citat de. El a adăugat că declarațiile lui Traian Băsescu referitoare la corupția din vămi îl indică pe acesta drept beneficiarul șpăgilor. Remarc faptul că prin declarațiile de aseară (luni - n.r.) referitoare la
Ponta: Nu cobor în mocirlă alături de Băsescu. Banii de la vămi ajungeau la el () [Corola-journal/Journalistic/48933_a_50258]