223 matches
-
noastră a luat-o spre nord. În munții înzăpeziți am găsit o oarecare siguranță, cu toate astea, însă, înălțimile amețitoare au slăbit pe toată lumea. Mulți au pierit, iar animalele de povară și proviziile au fost abandonate. Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar. În apropiere de Tibet, oamenii mei au fost atacați, iar acum treceam printr-o zonă stăpânită de triburi ostile. Nu se găsea nimic de mâncare. Bucătarii au dezgropat ceva ce păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în întuneric cu capul înainte. Rădăcina tuturor accidentelor lui: îi păsa mult prea mult. Lângă Grand Island, la trei sute douăzeci de kilometri de Sioux, în timp ce se iveau zorile, iar cerul căpăta culoarea piersicii, zări Platte. Primele raze îi luminau cafeniul mocirlos, liniștind-o. Ceva îi atrase atenția, valuri sidefii, presărate cu puncte roșii. Chiar și ea crezu la început că era efectul hipnotic al șoselei. Un covor de păsări înalte de peste un metru se întindea până la copacii din depărtare. Le văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fuge acasă fluturându-și fericit carnetul cu nota zece, de micuțul inocent ultracinstit, aflat într-o permanentă căutare a soluției la misterul acela ininteligibil care este cum să-i facă pe plac maică-sii, și mă trezesc într-o eră mocirloasă, acvatică, înainte de apariția familiilor în accepțiunea de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în porcăria cuvintelor ieșeau niște banalități sau niște chestii mult prea căutate, care n-ar fi prostit pe nimeni. Pe de altă parte, unii scriau poezii bune, și mă tot întrebam cum fac ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase, cum le șlefuiesc, cum le dau claritatea cristalului, cum le aleg, cum le ridică... Și mă întorceam acasă amețit de la țigara pe care mi-a împrumutat-o nu știu care (nu prea fumez), cenaclul are intrare liberă, vedeam mereu alte și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dincolo de drumul care ducea în dreapta la Regimentul 8 grăniceri, unde era ofițer fratele meu mai mare, Didi, se afla un șes plin de șanțuri, foste tranșeie din timpul războiului. Unele știoalne erau mai mari și destul de adânci. În apa lor mocirloasă făceam baie noi, copiii, împreună cu porcii, gâștele și rațele oamenilor din mahala. După scaldă, după ce ne uscam, pielea era aspră, cu dâre de noroi și cu solzișori de murdărie. Dar nouă nu ne păsa, jocurile noastre erau prea serioase pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fratele meu mai mare, Didi, și care trimitea un soldat cu sufertașul cu mâncarea lui de prânz - un patrat de mămăligă cu ceva sos și trei pesmeți de război - căci el „se descurca” la popotă cu „suplimentul”, erau niște bălți mocirloase, unele foste tranșeie din timpul războiului, în care se scăldau porcii, gâștele și rațele oamenilor care nu plecaseră în refugiu. Prietenul meu se arunca gol pușcă, cu capul în jos, în apa aceea în două cu nămol, care mie mi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acolo, nopți după nopți, la capătul altor și altor rătăciri. M-am aruncat pe scări în jos, sărind mai multe trepte deodată, silindu-mă să nu privesc înapoi... Curând, linoleumul începu să se zdrențuiască, podeaua se umplu de o apă mocirloasă, pe pereți începură să se arate insecte transparente, numai picioare. Treptele scării erau acum alunecoase de alge și răgălii, scufundate-n mocirlă. Am coborât alte secole, până când, la mii de paliere mai jos, pe neașteptate, se deschise-o cavernă de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în calea lui, gata-gata să-l trântească la pământ. Este înghițit într-o clipă de mlaștina mocirloasă. Iar în locul unde piere se iscă un vârtej și din adâncuri i se arată Quinctilius Varus însuși. Îl cheamă pe nume să vină la el: „Germanicus! Germanicus! Degeaba fugi, că tot îți e scris să mă urmezi.“ Și îi întinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scăpară astfel de vărsarea de sânge și de cerurile albastre. Opt sute de bărbați care pentru unii nici nu au existat și care se trezeau în fiecare dimineață într-un pat cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
va reprima?) aceste două reviste, „Le Courrier International” și „L’Hebdo“, aduse de Anna, o dată cu venirea ei în România. Le-am citit cu nesaț, detașare și, culmea, puțin dispreț. Cred că am redevenit „român“, m-am înfundat în apa călduță - mocirloasă a țării-mamă... În mod sigur NU mai pot simți ca altădată (a se citi perioada din Geneva) ceea ce stă scris în cele două foi, mai ales în leftistul „Courrier International“. Toate articolele astea ipocrite, unde se plânge de mila Africii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de câteva decenii, cea care dăduse viață la patru fete și doi băieți. Într-o deplină ignorare, dramatic, într-un București care nu-și revenise după masivele căderi de zăpadă de la sfârșitul lunii ianuarie 1954, într-un București înzăpezit și mocirlos, mergând spre Tribunal, înceta fulgerător din viață, la 3 februarie, într-un posomorât magazin Alimentara, azi demolat, după cum scrie undeva Valeriu Râpeanu, alt mare prieten al lui Voiculescu dar și al cititorilor României - romancierul Ionel Teodoreanu. A fost înhumat la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mai bine în pod, de ce fierbe vinul, de ce poștașul ajunge la poarta lor la ora patru după amiaza, de ce casa lor nu se află în zona demolabilă. Lucruri complexe devenite dintr-odată ușor de înțeles. Parcă se cufundase în apă mocirloasă și rătăcise printre unde până își consumase toate rezervele de aer și acum ieșea la suprafață după ce lăsase acolo tot balastul ce-i umplea spațiile celulare și acum percepea totul ca la început, normal și fără eforturi. Se întâmpla așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei, se poate întîmpla o nenorocire dacă roțile se înfundă în noroi ori patinează. Ca să fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu dosul mâinii, nămeții albăstrii de afară. Câteva crengi încărcate cu zăpadă ajungeau până deasupra ferestrei. Lumina gălbuie a felinarelor părea ireală. Am șters din nou cu mâna geamul aburit și prin gaura lărgită în sticla apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum, troienit, cu o cărare prin mijloc pe care oamenii rari mergeau în șir indian. Auzeam glasurile în spatele meu, muzica din camera de alături. Dar peste toate îl auzeam pe Vlad Dumitrescu cum fredonează, deși poate încetase, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bătălie care, în sfârșit, o transformă din fată trecută în femeie tânără. Astăzi mă opintesc în căsnicie, ca la o saca, până când năravul fără leac mă turbă. Abur și ceață îmi suie din trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește armăsar în loc. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sofisme. Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de fior mistic, de căutarea revelației... Când îl întâlnești, de obicei, pe Dumnezeu? Atunci când uit de mine și am timp să privesc cu seninătate în jur... Anul trecut "Bahluiul literar" devenise foarte mocirlos, în multe locuri dăduse peste margini rupând zăgazuri, prietenii, înțelegeri... Cum s-au retras valurile în matcă? Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Citește cu atenție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înțelegeri... Cum s-au retras valurile în matcă? Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Citește cu atenție unele reviste ieșene și ai să înțelegi cât de mocirlos a fost Bahluiul și cât de limpede-i acum... S-a primenit. Astăzi apele, altădată mocirloase și pestilențiale, sunt atât de limpezi și au un miros atât de plăcut, încât te și întrebi cum de a fost posibil să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Citește cu atenție unele reviste ieșene și ai să înțelegi cât de mocirlos a fost Bahluiul și cât de limpede-i acum... S-a primenit. Astăzi apele, altădată mocirloase și pestilențiale, sunt atât de limpezi și au un miros atât de plăcut, încât te și întrebi cum de a fost posibil să se întâmple o astfel de minune... Și mă bucur că totul e atât de... roz! Din fericire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
debutat, tot aici, editorial. Ți-am prezentat cinci motive plauzibile. ... dar și zece motive pentru care ai pleca imediat din Iași...! Mizeria umană, invidia confraților, resentimentele de toate nuanțele, lipsa de iubire față de literatură a celor care o comit, ura mocirloasă a unora, lipsa solidarității, refuzul efortului intelectual, incapacitatea resentimentarilor de a edifica, prioritatea intereselor în fața idealurilor, folosirea literaturii ca simplă rampă de lansare, strângerea de semnături pe fel de fel de declarații și jalbe etc. Care este relația ta cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aceeași viziune "romantică" de abordare a destinului. "Nemurirea" poate să nu însemne nimic, la fel cum credința în Dumnezeu pentru atei nu înseamnă nimic. Dar cât de echilibrați, de întregi ne simțim având credință! Anii trecuți "Bahluiul literar" devenise foarte mocirlos, în multe locuri dăduse peste margini rupând zăgazuri, prietenii, înțelegeri... Cum s-au retras valurile în matcă? Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-o primei insecte din Întreaga istorie care a decedat din cauza murdăriei. Cu asta, Fima a ajuns la ultimul felinar și la capătul străzii, care era În același timp capătul cartierului și al Ierusalimului. De aici Încolo se Întindeau terenuri virane mocirloase. Era tentat să nu se oprească, să-și continue drumul prin Întuneric, să taie vadi-ul1, să urce muntele, să se Îndepărteze cât Îl țineau puterile, să-și Îndeplinească datoria ca paznic de noapte al Ierusalimului. Dar din beznă se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bărbi. - Ba da, măria ta! răspunse Oană, la fel de calm. S-au și schimbat deja! Cu un gest larg, trase pânza cortului și arătă În afară: - Se Încălzește și s-a lăsat ceața! Adunarea tăcu. Ștefan tăcu și el. - Terenul e mocirlos, nu mai e Înghețat. Relieful nu mai e nicăieri, căci ceața acoperă totul. Nu mai sunt dealuri. Nu mai sunt păduri. Nu mai e nici o armată a Moldovei. E doar ceață! - Da... șopti voievodul, gânditor. Cu toate astea.... nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să facă și acum la fel. Viața lui Adam a Început să prindă contur În ziua când Karl l-a adus de la orfelinat. Imaginile s-au conturat mai bine, mirosurile au devenit mai pătrunzătoare, emoțiile s-au limpezit, iar bezna mocirloasă a trecutului a Început să se scurgă treptat În depărtare. Asemenea unui mic animal Într-o casă nouă, Adam nu Îndrăznea În primele zile să se Îndepărteze de camera lui (Într-adevăr, mult mai târziu, Karl avea să compare Înfățișarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sentiment de libertate totală îți dă faptul că poți și ai curajul să faci tot ce-ți trece prin minte. Mă obsedează simetria, constat așa întins în avion. Am plecat din România, ultima dată fără bagaj, traversând în fugă câmpuri mocirloase într-un maraton nocturn ca să prind avionul, și mă întorc acum, tot fără bagaj, fugind de data asta de singura femeie cu care am trăit pur și simplu, fără nici un plan de viitor, fără să o înșel niciodată, fără să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]